Dureroasa cadere

Amarena, sint oameni care aleg sa se razbune si oameni care aleg sa nu o faca. Asta-i tot.

Clar. Am zis eu altceva?

Nu are nicio legatura cu evolutia spirituala sau cu faptul ca stramosii unora sau altora au coborit primii sau ultimii din copaci. Este doar o simpla alegere.

Este parerea ta.

Se spune ca timpul vindeca ranile unei despartiri. Si cand vorbim de rani, nu vorbim despre cel care a rupt, a intrat intr-o alta relatie si este bine mersi, nu are nimic si nu mai are nici un sentiment pentru persoana pe care a spus ca o iubeste si care i-a fost prieten, confesor, iubit, sprijin...

Vorbim despre cel lasat in urma. Am citit ca unele persoane simt lipsa partenerului si il iubesc inca ani de-a randul...

Nu as vrea sa ajung si eu in situatia asta. As vrea pur si simplu sa nu mai simt nimic pentru ea, dar sentimentele mele sunt in continuare puternice si amestecate. Multe ganduri, orgoliu ranit, sentiment de culpa, cum as fi putut sa fac lucrurile sa mearga, momente pe care le-as fi putut exploata pentru ca relatia sa nu aiba acest deznodamant cu care nu pot sa ma impac.

Stiu ce spun cei mai multi: treci peste, iesi, consuma-ti energia, nu-i mai dedica timp, pentru ca ei nu-i pasa.

E greu... mi-e greu sa accept situatia si ma gandesc in continuare la ea.

Poate ar trebui sa incepi sa tii un jurnal, unul in care sa scrii ce simti tu pt. ea si ce simte ea pt. tine. Si sa faci asta pana cand discrepanta dintre afectiunea ta pt. ea si lipsa afectiunii ei pt. tine iti va fi atat de evidenta, incat partea rationala din tine va incepe sa se alarmeze cu adevarat si te va ajuta sa o uiti. 

-Colin- a scris:

Vorbim despre cel lasat in urma. Am citit ca unele persoane simt lipsa partenerului si il iubesc inca ani de-a randul...

Uneori tot restul vietii. :)

Personal nu cred ca este rau faptul ca te mai gandesti la ea, important e sa nu lasi ca sentimentul de framantare si gandurile haotice sa te domine. Priveste totul ca pe un vis neimplinit, o pilda care sa iti aduca evolutie in viitor, in relatiile urmatoare. Gandeste-te ca ceea ce s-a intamplat sa nu ramana o rana, ci o amintire care nu te mai afecteaza si din care extragi doar ce a fost frumos.

King1 a scris:

Uneori tot restul vietii. :)

Personal nu cred ca este rau faptul ca te mai gandesti la ea, important e sa nu lasi ca sentimentul de framantare si gandurile haotice sa te domine. Priveste totul ca pe un vis neimplinit, o pilda care sa iti aduca evolutie in viitor, in relatiile urmatoare. Gandeste-te ca ceea ce s-a intamplat sa nu ramana o rana, ci o amintire care nu te mai afecteaza si din care extragi doar ce a fost frumos.

Ba eu cred ca e rau, pt. ca asta-l blocheza in trecut, il tine legat de ea. Am auzit ca sunt oameni care se pot hrani cu amintirile frumoase, ba chiar, datorita lor pot merge inainte, dar cred ca-s foarte putini care pot face asta. Si mai cred ca nu e posibil in niciun caz sa faci asta cand celalalt te trateaza ca pe un lucru pe care il poti lasa atunci cand doresti, fara explicatii. Probabil asa ceva se poate intampla doar atunci cand doi oamenii se despart de comun acord, amiabil, din cauza unor chestii asupra carora nu au control. Dupa parerea mea, el trebuie sa rada tot, sa nu mai pastreze absolut nimic din ceea ce l-ar putea lega de ea, sa se poarte ca si cand nu ar fi existat niciodata. Cand suferi prea tare ca celaluilalt, persoana care era altadata centrul universului tau si pt. care tu credeai ca esti centrul universului (credinta falsa, probabil), nu mai da doi bani ruginiti pe tine, nu poti sa te legi de amintirile frumoase, pt. ca, inevitabil, ele iti reactiveaza dorul de celalalt si asa se reactiveaza si suferinta, suferinta care, incet, incet iti mananca, precum mananca cariile un copac, si faramitele de suflet ramase dupa separare. Si ce rost are, pt. cateva picaturi de fericire, sa iti transformi viata de buna voie intr-o tortura vesnica? Ce rost are sa te gandesti ca omului aluia care, pe care acum nu-l mai misca nimic legat de persoana ta, caruia ii e indiferent daca ti-e bine, daca ti-e rau, daca traiesti sau mori, candva i-a pasat de tine?

Fiero a scris:

Dupa parerea mea, el trebuie sa rada tot, sa nu mai pastreze absolut nimic din ceea ce l-ar putea lega de ea, sa se poarte ca si cand nu ar fi existat niciodata.

Asta o va face destul de greu pana ce nu e impacat cu trecutul, si din pacate nu il poti reteza asa usor. Impacarea, resemnarea cu ce a fost aduc cu sine mai repede indiferenta decat o incercare brusca de trezire la realitate.

Ma refeream mai cu seama la metoda, in fond ignorarea raului din trecut e punctul comun al replicilor :) Dar poate ai dreptate, e greu sa mergi mai departe doar cu experientele placute cand cele urate le coplesesc pe acestea de dinainte.

Ce misto!

Multi din cei care raspund la acest topic nu fac altceva decat sa-si dea raspunsuri posibile la problemele lor.

Nu ca asta ar fi o chestie rea,  dimpotriva.

E ca o consultatie la psiholog, doar ca e gratis.