Din ceea ce am citit in relatarea ta, sunt mai multi factori care au contribuit la degradarea relatiei.
Si nu sunt " din vina ta" sau "din vina ei". Unii dintre ei, sunt pentru ca, voi doi asa sunteti structurati psihologic in acest moment, si aceste structuri nu par sa functioneze bine impreuna decat pentru scurt timp.
Ceea ce ma frapeaza cel mai mult in relatarea ta, o reprezinta "filtrele de comunicare si de intelegere a celorlalti" pe care le aveti amandoi. Filtre care nu-si suprapun decat in mica masura "zonele de permeabilitate".
Adica,...fiecare persoana pe aceasta lume foloseste "filtre", pentru a face fata mediului din jur. Nu exista persoana care sa nu le utilizeze. Cine spune altfel , este fie ingnorant, inconstient, fie mincinos.Ele ne ajuta in strategia de coping.
Fiecare si-a setat, inca din mica copilarie un cadrul de referinta, in care va actiona/functiona. Adica, in subconstient, noi toti suntem condusi de un set de reguli, credinte, strategii, care ne ajuta sa supravietuim( acesta este cadrul de referinta in interiorul caruia functionam).
Acest lucru nu vine de la natura, by default, noi il construim, in functie de modul in care percepem ceea ce traim ( structura, imaginatia, experienta noastra de viata-care incepe inca de la nastere- au rol important). Si aici pot exemplifica: o persoana X care intalneste deseori oameni egoisti, si care persoana nu reuseste sa isi dea seama de acest lucru din start ( adica nu are mecanisme eficiente de intelegere a celorlati), nu-si va da seama decat tarziu de asta, si doar prin prisma efectelor, propria empatie neavand, asa cum ar trebui, rol de calauza in acest proces. In acest caz, exista posibilitatea ca acea persoana, daca nu este constienta de faptul ca ea nu poate evalua corect contextul, sa isi dezvolte niste credinte ( care sunt elemente constituente ale cadrului) de genul:
1. Toti oamenii nu sunt de incredere
2. Nu e bine sa ma atasez
3. Daca sunt prea apropiat, voi fi ranit si voi suferi
4. Mai bine ranesc eu, inainte sa fiu ranit....si tot asa...aici, credintele ce apar pot fi multiple si tin strict de modul in care X poate prelucra informatiile traite.
Toate aceste credinte listate mai sus, vor fi mai departe aplicate in viata persoanei respective, fara ca aceasta sa constientizeze ca de fapt sunt aplicabile doar in contextul respectiv si nu in general. De aici tendinta de a extinde la modul general unele lucruri care sunt doar contextuale, sau de a particulariza generalul, si in final confuzia si incapacitatea cuiva de a mai distinge ce se poate aplica la modul general si ce se aplica in particular.
Si iata cum ia nastere o limitare de perceptie, care nu-i va permite acelei persoane, mai incolo sa interactioneze functional in vari contexte, in felul asta generand confuzie, frustrare, anxietate, rusine, suferinta, neincredere in capacitatile proprii, furie, tendinta de a dezvolta dependenta de cei ce par sa fie sau chiar sunt mai puternici, etc.
Din ceea ce observ la voi, este faptul ca, ea este "surda" la nevoile tale exprimate, iar tu, la randul tau, nu excelezi in a vedea nevoile ei.
Evident ca aceste nevoi, ale fiecaruia, vin in urma a ceea ce a trait fiecare. Daca acestea nu sunt complementare (si nu par a fi) atunci scade mult sansa de a dura relatia. Evident, idealul ar fi ca fiecare sa vina cu nevoi cat mai mici in relatie, astfel incat fiecare dintre parteneri sa nu fie obligat sa piarda mereu energia in a "umple golurile" cu care vine partenerul,astfel incat sa se poata fiecare centra pe nevoile comune, firesti care apar in vederea intretinerii unei relatii.
Brief, ea e nesigura de puterile ei, are nevoie de confirmari ale acesteia ( de aici dorinta rapida de casatorie, care sa ii certifice nu numai faptul ca a reusit sa "puna mana pe ceva"- deci e puternica in seductie, ci si asigurarea unui cadrul sigur de existenta - si aici nu ma refer doar la unul financiar - ). Clar este anxioasa, altfel nu purta lungi convorbiri inutile, din moment ce tu nu agreezi deloc asta. Evident ca ea era centrata atunci doar pe nevoia ei de securitate, si nu pe confortul tau psihic. Insa, cand tu , in mod corect , i-ai spus asta, din cauza filtrului ei, acest lucru nu a ajuns in mod constient la ea. Ea nu a perceput decat faptul ca tu ii barezi calea de a se detensiona, lucru pe care dealtfel ti l-a si enuntat, asa cum putea ea percepe...adica esti "insensibil". Insensibil, da, pentru ca nici tu nu ai priceput de fapt ca, in spatele acestei vorbarii, sta nesiguranta ei din trecut. Insa,... nu mai insensibil decat ea care, la randul ei, nu percepe ca nici tu nu esti obligat, sa ii rezolvi ei peste noapte problemele cu care a sosit in relatie, dupa cum si faptul ca inclusiv tu, ai nevoie de atentie si confort, nu numai ea.
Si tot asa....pesemne cam asa s-au derulat mereu scenele filmului relatiei voastre mereu,....gen "vorbiti impreuna si va intelegeti separat", niciunul nepricepand ce sta in spatele comportamentului celuilalt, si fiecare incercand sa plaseze raspunderea intretinerii relatiei numai catre partener.
In concluzie, daca tot e nevoie de 2 persoane pentru a incepe o relatie, atunci sa stii ca e nevoie de fix acelasi numar de persoane pentru a intretine o relatie si fiecare are obligatoriu un rol in ea.
Nu conteaza cat de bine iti faci tu datoria intr-o relatie, daca cealalata persoana nu si-o face, lucrurile nu merg.
E ca in constructii....nu conteaza cat de bine este proiectata o cladire, daca nu folosim materaiele care trebuie si asa cum trebuie, tot nu va iesi nimic.
Si, inca ceva, detasarea emotionala care te-a socat pe tine, arata inca o data faptul ca nu o intelegi. Ca doar nu-ti imaginezi ca asta a aparut fix in acel moment, si ea era asa de instabila incat ieri te iubea cu pasiune si azi a uitat emotia. Detasarea aia s-a petrecut in timp ( chiar si tu ai remarcat in alta postare ca probabil incepuse deja indepartarea, insa semnele nu le-ai vazut), ce ai vazut tu, a fost doar scena de final. Acum asta este, unii pot percepe, altii nu, semnele ce apar mereu in jur. Insa asta tine de mai multi factori, in esenta tine de abilitatile tale + cineva care sa te invete sa le folosesti.
Acum, e de inteles ca tu esti debusolat, din cauza ca atractia fata de ea, te impiedica sa vezi si putin proiectat in viitor...banuiesc ca in interior iti imaginezi ca doar atractia e indeajuns ca totul sa fie OK. Insa nu e. E doar o premiza buna de plecare, insa e departe de a fi suficient.
Daca vei continua sa te centrezi psihic doar pe ideea ca o vrei inapoi, atunci asuma-ti si faptul ca , foarte probabil, vei consuma o energie enorma incercand sa ii satisfaci doar ei nevoile restante, pentru a fi linistita. ( cu alte cuvinte, ii preiei toate sarcinile, in timp ce le duci si pe ale tale) Si atunci, te intreb, TU cum arati si unde esti in acest peisaj? Pentru ca si tu, la randul tau, ai niste nevoi psihologice care trebuie indeplinite, iar daca energia ta se consuma facand munca ei, pe a ta cine o mai face? Cand tu iti petreci 24/24; 7/7, "curatand" alta casa, casa ta cine o mai "curata"?!
Iar cand energia se consuma, apare epuizarea, apoi depresia, creierul nu mai stie sa isi produca singur combustibilul necesar pentru a trai placerea vietii.
Cam in acest punct cred ca ai ajuns acum. Si a fost doar alegerea ta. Si doar tu ai decis sa faci asta si asa, si vad ca tot cochetezi cu ideea de a continua, schimband doar actiuni de suprafata, si nimic in esenta. Acum, daca tu speri sa obtii rezultate mult diferite, aplicand aceleasi metode, garantat obtii aceeasi chestie, insa impachetata diferit - adica, la nivel emotional, beneficiul va fi la fel de teribil.
in zadar suspin si sufar ...