Dureroasa cadere

Astia-s oameni care nu-si pot stapini emotiile si care (in unele momente) nu fac diferenta dintre fleacuri si lucrurile cu adevarat importante.

Un bărbat iubeste o femeie pt felul in care arata cu fusta inflorata peste cizmulite, pt felul in care isi canta frazele, pt felul in care isi da ochii peste cap când e indignata, pt farmecul cu care priveste pe geam când ninge, si alte sute de fineturi specifice. Nu asteapta înapoi sa i fie admirate calitatile. El nu conteaza, ci ea. Vrea doar sa o contemple, sa se bucure de prezenta ei, sa o admire.

Asta ce fel de dragoste este?

Unilaterala ...   sau al egoistului ... depinde.   Insa cand un barbat pretinde ceva pe acest teritoriu, cum sa fie iubit ... deja e sarit linia normalitatii.

Femeia este fiinta gingasa de iubit, si al barbatului e jobul so iubeasca!!!  

master.omega a scris:

Un bărbat iubeste o femeie pt felul in care arata cu fusta inflorata peste cizmulite, pt felul in care isi canta frazele, pt felul in care isi da ochii peste cap când e indignata, pt farmecul cu care priveste pe geam când ninge, si alte sute de fineturi specifice. Nu asteapta înapoi sa i fie admirate calitatile. El nu conteaza, ci ea. Vrea doar sa o contemple, sa se bucure de prezenta ei, sa o admire.

Asta ce fel de dragoste este?

Dacă el o iubește de la depărtare poate fi ok, deși e cam (foarte) neobișnuit. În schimb, daca au o relație, este rețeta dezastrului pentru că întotdeauna trebuie să existe un echilibru între ceea ce oferi și ceea ce primești.

The Unknown a scris:

Unilaterala ...   sau al egoistului ... depinde.   Insa cand un barbat pretinde ceva pe acest teritoriu, cum sa fie iubit ... deja e sarit linia normalitatii.

Femeia este fiinta gingasa de iubit, si al barbatului e jobul so iubeasca!!!

Ha ha ha!

Totul despre iubire a scris:

Vă rog,accesaţi site-ul meu

E prea roz pentru mine ... dar nici pentru tineret nu gasesc corect sa fie dusi in eroare despre  dragoste ca nu mai sint valabile povestile de altadata.   Viata este realitate alb pe negru, fara alte nuante printre nori.   

-Colin- a scris:

      Din pacate, in relatiile serioase, eu nu am rupt niciodata, lasand astfel decizia, deci puterea in mana ei.

De ce? Adica, ti-a fost mai comod sa nu-ti asumi ruptura? Sau n-ai avut curaj sa rupi?

Ai 40 de ani, scrii articulat, dar emotional esti pe la 20 de ani. Cum sa nu pricepi ca, daca e atat de detasata emotional, dupa atat de scurt timp, de fapt NU te-a iubit cu adevarat niciodata?

Sunt oameni care se indragostesc de ideea de dragoste, dar nu ajung niciodata sa iubeasca cu adevarat, ci doar mimeaza.

Parerea mea e ca nu te-a iubit, e simplu.

Din ce citesc eu in mesajul tau, e cruda cu tine, iti da detalii despre cealalta relatie, stiind ca tu inca plangi dupa ea, serios? Pe langa faptul ca e dovada de imaturitate si nesimtire din partea ei (tu i-ai zis lipsa de empatie, dar ai fost prea delicat, e nesimtita) asta denota faptul ca  o doare in spate de ceea ce simti, ba chiar ii face placere sa te faca sa suferi, esti la platitul politelor, am impresia, ce i-ai facut asa nasol?

Ai scris ca te chinui pt ca nu stii ce ai gresit. Mai conteaza? AI spus ca nu a fost o relatie  armonioasa, ca aveati des discutii in contradictoriu, mie mi se pare ca e greu de stabilit procentul de vina al fiecaruia. Nu-ti mai bate capul, pentru ca nu vei ajunge la nici o concluzie si iti irosesti timpul si nervii absolut de pomana.

Din ce am citit eu, nu erati compatibili, sexual te poti potrivi cu multe femei, dar daca nu exista conexiune sufleteasca, nu e ceea ce trebuie sa fie. O sa recunosti persoana potrivita atunci cand, stand langa ea, o sa ai certitudinea ca ai tot ce-ti trebuie in viata si nu mai ai nevoie de nimic, pentru ca sunteti impreuna. Cand o sa simti liniste si o sa te simti acasa, oriunde esti cu ea, atunci vei sti.

Daca o persoana te face sa stai mereu in garda, pregatit sa dai replica, pe picior de razboi tot timpul, nu e ceea ce trebuie sa fie.

Sanse de impacare? La ce bun?  Atat de mult  vrei sa te umilesti?

Oamenii sunt niste fiinte ciudate. Cu cat suntem mai refuzati, mai respinsi, cu cat ni se neaga mai abitir un lucru, cu atat ne indarjim sa il avem. E important sa il obtinem, nu conteaza ca nu ne face bine, ca nu e ceea ce ne trebuie.

Spune-mi un lucru, o vezi ca pe ultima ta sansa la fericire? Te sperie varsta sau care-i faza? De ce te agati cu disperarea asta de o femeie care te face si te-a facut mereu, de altfel, sa suferi?

aaa.. P.S... am vazut ca ai un fix mic cu razbunarea, ai scris de razbunare si pe alt topic.

Tu nu stii vorba din batrani cum ca razbunarea e arma prostului? Plus ca satisfactia in urma razbunarii nu va fi a ta, ci tot a ei, cumva. Pt ca ii acorzi energie si atentie. Indiferenta, da, e o arma eficienta. Razbunarea nu face bine nimanui.

Da, razbunarea nu-ti aduce linistea sufleteasca, dar a visa sa te razbuni nu inseamna neaparat ca o si pui in practica.

E doar un vis care iti da puterea sa mergi mai departe. Si eu am visat sa ma razbun ... si ce visuri aveam. Poate au mai visat si altii de aici sa se razbune. Altii poate chiar s-au razbunat. Si totusi asta nu le-a adus linistea sufleteasca.

Va contrazic: răzbunarea aduce liniste sufleteasca. E minunata. Nu degeaba omenirea a practicat o mii de ani.

Răzbunarea e arma celui tare.

Presupun ca tine de nivelul de  evolutie spirituala al fiecaruia. Eu nu vad nimic satisfacator in razbunare.