Dureroasa cadere

King1 a scris:

Nu as baga depresia in aceeasi arie cu negarea si disocierea. E prea mult.

E cam mult, intr-adevar.

Alexandra, evident ca am facut greseli, asa cum a facut si Colin. Am gresit ca am ignorat semnalele de alarma. Am gresit ca nu mi-am ascultat instinctul. Am gresit crezind ca este o victima. Am gresit ca am avut prea multa rabdare cu cineva care nu merita. Am gresit ca am ramas linga ea chiar si atunci cind am vazut ca refuza sa comunice despre lucruri serioase. Am gresit ca am acceptat sa ne impacam dupa ce o parasisem. Dar problema in cuplu nu am fost eu, ci ea. Nu toate relatiile mele au durat in jur de 6 luni, ci ale ei. Nu eu am mintit, am inselat si am manipulat, ci ea. Nu eu am creat haos si drame in cuplu, ci ea. Si lista poate continua la infinit. Ciudat cum lasi tu mereu impresia ca victimele sint la fel de vinovate ca si agresorii ... poate chiar mai vinovate.

Gaslight a scris:

Si lista poate continua la infinit. Ciudat cum lasi tu mereu impresia ca victimele sint la fel de vinovate ca si agresorii ... poate chiar mai vinovate.

Nu-i asa ca vezi un pattern aici? Oi fi si eu vreo borderline agresoare, manipulatoare, cu teama de intimitate si abandon, mai stii....

Lasand gluma la o parte, eu incerc sa-ti explic greselile de gandire pe care le faci, nu sa stabilesc care e scorul. Tipa ta putea fi o fiinta absolut insuportabila, dar nu ea iti face rau acum, ci tu prin gandurile tale. Uite iti recomand o carte a unui psiholog cunoscut, poate pe el il crezi, ca doar e psiholog. Zice urmatoarele: „Am fondat Terapia comportamentului emotiv-rational (T.C.E.R.) in luna ianuarie a anului 1955. Aceasta este prima dintre terapiile comportamental-cognitive care se concentreaza asupra gandurilor, sentimentelor si actiunilor ca principale surse ale tulburarilor dumneavoastra «emotionale»; ea pune accentul pe schimbarea atitudinilor pentru a va reduce emotiile si comportamentele perturbate.“ 

http://www.elefant.ro/carti/lecturi-motivationale/psihologie-consiliere/terapia-comportamentului-emotiv-rational-207291.html

      Sa presupunem ca cineva te loveste cu un ciocan peste genunchi si ti-l sfarama. Daca exista materiale care imi demonstreaza ca suferinta mea de-acum datorita genunchiului sfaramat nu se datoreaza celui care m-a lovit cu ciocanul peste genunchi, ci propriilor mele ganduri, atunci am sa aleg sa nu citesc acele materiale.

       Greseala celui care sufera acum a fost ca si-a descoperit genunchiul si i-a permis acelei persoane sa loveasca. Si intr-adevar, este o greseala grava. Dar se poate intampla oricui, fie cat de puternic psihic. In noi exista vulnerabilitati, indiferent de taria mentala. Se stie ca fiecare om are un prag al rezistentei, care odata depasit, face ca acel om sa se prabuseasca psihic. Diferenta consta doar in locul unde se gaseste acel prag. La unii oameni este mai sus, la altii este mai jos. Iar daca te prinzi in viata in anumite jocuri ciudate, lucruri ciudate se pot intampla . Acele jocuri au toate un element comun: au tendinta sa se accelereze, fara ca tu sa bagi de seama. Si in astfel de jocuri cineva va avea de suferit mai mult decat celalalt si va fi cel care a implicat mai mult din resursele lui afective in acel joc. In multe cazuri, sfarsitul jocului va duce la defectarea acelui om. In cazurile extreme, acel om va fi sau iremediabil sau foarte rau defectat, si va fi la randul lui, o problema pentru alte persoane cu care va intra in relatii.

-Colin- a scris:

Sentimentele acestea amestecate si foarte intense sunt indicii ale unor vulnerabilitati.

      Pot fi si indicii care iti spun lucruri si despre persoana pentru care simti acele lucru.

Sentimentele respective care ne fac rau se numesc vanitate, orgoliu lipsa de toleranta etc..

De ce numai dragostea care nu este impartasita produce suferinta ?

La un subiect din 2008 Prejudecati despre femei, barbati si dragoste

am dat o definitie despre o forma de dragoste definita de Mathilde Niel ca "dragoste pasiune" care nu rezista in timp

Se spune ca dragostea e narcisista, nu iubesti pe el/ea, iubesti o persoana care ti-a descoperit calitatile.

Cine ti-a descoperit calitatile ascunse si le apreciaza nu poate fi decat o persoane sensibila, superioara, pe care merita sa o iubesti, deci practic te iubesti pe tine. 

Din cauza asta dragostea se aprinde cu vorbe frumoase cu maguliri si se stinge cu reprosuri. 

Aceeasi autoare definea "dragostea uniune" ca o dragoste de tip respect pentru calitati reale ale partenerului, o dragoste moderata dar de cursa lunga.

Colin, e mai degraba ceva de genul "Ai facut greseala sa te implici emotional si ai fost un fraier daca ai crezut tot ce spunea cea cu care aveai o relatie. Acu' sufera in tacere si nu o mai acuza ca te-a amagit, cind de fapt te-ai amagit singur. Tu chiar credeai cind iti spunea ca te iubeste si ca vrea sa va casatoriti? Chiar credeai cind spunea ca nimeni nu a facut-o sa se simta asa cum ai facut-o tu?"

Se spune ca dragostea e narcisista, nu iubesti pe el/ea, iubesti o persoana care ti-a descoperit calitatile.
Cine ti-a descoperit calitatile ascunse si le apreciaza nu poate fi decat o persoane sensibila, superioara, pe care merita sa o iubesti, deci practic te iubesti pe tine. 
Din cauza asta dragostea se aprinde cu vorbe frumoase cu maguliri si se stinge cu reprosuri. 

Moftangiu, asta inseamna ca nu iubesti o persoana pentru ceea ce este ea, ci o iubesti pentru ceea ce face pentru tine. Asta nu e dragoste, este altceva. Asa "iubesc" copiii :)

Citez din Mathilde Niel - "Drama eliberarii femeii".

Dragostea-pasiune, care se pretinde dragoste fata de celalat, nu este, in cele mai multe cazuri, decat o forma de narcisim: la originea acestui sentiment stau adesea singuratatea, lipsa de iubire, senzatia ca nu esti inteles.

In dragostea narcisita impartasita sint adorate, in general, doua imagini idealizate: imaginiea celuilalt, dar mai ales propria noastra imagine, reflectata in ochii lui. Nu iubim pe cineva pentru ca este ceea ce este, iubim pe acela care ne-a inteles, ne-a recunoscut valoarea si ne adora. Il supraapreciem pe celalat pentru ca nu putem crede ca buna parere despre noi poate veni de la cineva mediocru. Intr-un fel este vorba de un serviciu reciproc: il idealizam pe celalat ca sa fim idealizati; il ridicam in slavi ca sa fim ridicati in slavi si iubiti de o finta exceptionala. Cand viata de toate zilele faca sa paleasca si apoi sa se stearga imaginile idealizate, in locul dragostei-pasiune apare indiferenta si chiar ura.

Acesta este modul in care iubesc narcistii; eu unul nu iubesc asa.

Citeste asta: http://thoughtcatalog.com/john-w-howell/2013/05/a-narcissists-love-letter/

Bun, daca nu suntem borderline, suntem narcisisti. Zic sa inchidem forumul, ne-am lamurit.

Gaslight a scris:

In mod normal depresia apare in momentul in care suntem expusi la stres o perioada lunga de timp si este semnalul pe care ni-l da organisnul ca trebuie sa ne oprim din ceea ce facem. Depresia ne indeamna deci sa ne luam un concediu sau chiar sa ne schimbam locul de munca daca stresul apare la serviciu, ori ne avertizeaza ca trebuie sa ne reevaluam relatia daca stresul apare in viata de cuplu.

Anxietatea, nu depresia.

King1 a scris:

Asa zic si eu.

Sunt persoane care au trait in depresie zeci de ani, nu au scapat de ea pana la moarte sau tocmai ea le-a cauzat moartea.

Asa este (e de-ajuns sa ne gandim la Madalina Manole si o sa intelegem pana unde poate ajunge depresia). Din pacate, sunt multe persoane care subapreciaza raul pe care-l produce. Adesea se fac glume pe seama ei si pot sa spun ca am intalnit o gramada de persoane care se razgaiau spunand ca-s depresive ori de cate ori se aflau intro situatie care nu le convenea, ele habar n-avand, de fapt, cu ce se mananca (si e f. bine ca n-aveau).

-Colin- a scris:

      Sa presupunem ca cineva te loveste cu un ciocan peste genunchi si ti-l sfarama. ...

Nu cred ca poti compara ceva ce-i evident pt. toti si usor de demonstrat cu ceva ce nu-i evident decat pt. o anumita persoana/anumite persoane si nici nu poate fi usor demonstrabil.

https://www.yahoo.com/news/man-opens-fire-wife-because-215800268.html

din stirile de azi e dovada ca exista peste tot dezaxati ...