Tainele Universului- cunoasterea

Dar atunci ce intelegi tu prin fiinta? La care fiinta anterioara conceptelor te referi?

Cum naiba reusiti sa ganditi atat de alambicat? Still mirin!

Mosmantina Ciuperchina a scris:

Bine ai zis pe undeva. Am putea reformula pe undeva ce a spus Descartes : Constientizez  deci exist sau mai bine zis Ma constientizez deci exist   . ( daca in baza unei lipse a constiinte omul nu poate realiza ca efectul. Faptul ca gandeste e doar un efect al existentei sale . )

Mai era si aia cu bolovanul de nu stiu unde - exista sau nu? Sau indivizii care pasesc pe strada - exista sau nu? Nu mai stiu daca tot el, insa esenta era cam p-acolo. Prea profund pentru mine - plus ca evit sa interpretez prea tare evidentul :)

E vorba de Fiinta ca esenta a unei realitati eterne  . Corpul, mintea , constiinta sunt manifestarea acestui principiu universal, divin , etern, imuabil si neschimbabil in lumea formelor si a conceptelor. Practic am avea constiinta ca sa constientizam faptul ca noi nu suntem ceea ce parem a fi  in orice caz sa nu ne mai identificam cu corpul si mintea noastra .

Mosmantina Ciuperchina a scris:

E vorba de Fiinta ca esenta a unei realitati eterne  . Corpul, mintea , constiinta sunt manifestarea acestui principiu universal, divin , etern, imuabil si neschimbabil in lumea formelor si a conceptelor. Practic am avea constiinta ca sa constientizam faptul ca noi nu suntem ceea ce parem a fi  in orice caz sa nu ne mai identificam cu corpul si mintea noastra .

Daca singurul scop al constiintei este sa constientizam ca nu suntem ce parem a fi, care ar fi rostul de a fi un -fals- ceva pentru a intelege ca suntem altceva, fara sa stim cu siguranta ce este acel ceva?

Mie mi se pare ca cineva s-a plictisit prea tare. Si ca teama de moarte se manifesta si prin astfel de teorii abracadabra.

Mosmantina Ciuperchina a scris:

E vorba de Fiinta ca esenta a unei realitati eterne  . Corpul, mintea , constiinta sunt manifestarea acestui principiu universal, divin , etern, imuabil si neschimbabil in lumea formelor si a conceptelor. Practic am avea constiinta ca sa constientizam faptul ca noi nu suntem ceea ce parem a fi  in orice caz sa nu ne mai identificam cu corpul si mintea noastra .

Asta e o veche teorie hindusa, cu Fiinta eterna care s-a plictisit de imuabilitatea sa, de stagnare, si s-a rupt pe sine in miliarde de scantei de constiinta (sufletele), ca sa poata astfel experimenta noi senzatii din care sa invete.

Insa sfasirea nu e posibila decat prin traumatizare. De aceea un suflet traumatizat poate sa genereze personalitati multiple, se scindeaza ca sa faca fata durerii de neindurat.

Fiinta eterna s-a impartit in mici constiinte prin trauma, si de aceea exista multa suferinta in aceste scantei. Ele aspira totusi la unitate si revenirea in armonia Unului. Atunci cand jocul acesta se va termina prin reunificare, va incepe alt joc, cu alte reguli.

Jocul dureaza multe kalpa, adica eoni.

Teoria e reluata azi de multe curente New Age. Mie mi-e simpatica, dar daca nu e totusi adevarata?

Si de ce aceasta Fiinta eterna ar fi anterioara si superioara conceptelor? Daca si ea functioneaza prin concepte?

Mosmantina Ciuperchina a scris:

 in orice caz sa nu ne mai identificam cu corpul si mintea noastra .

Asta e interesant. Un prieten mi-a pus aceeasi problema. Nu suntem corpul nostru, nici identitatea din buletin, nici macar mintea noastra. Dar atunci ce suntem? Observatorul nu este totuna cu ganditorul. Exista in noi un anume "Eu" care poate sa se detaseze de curgerea gandurilor.

Este un capitol interesant in "Balaurii raiului" de Sagan despre constiinta, Eu si ganduri, cele trei creiere-reptilian-mamalian-neocortex, diferentele dintre perceptiile celor doua emisfere. Ti-l recomand.

Tlahuizcalpantecuhtliyaotl a scris:

Asta e o veche teorie hindusa, cu Fiinta eterna care s-a plictisit de imuabilitatea sa, de stagnare, si s-a rupt pe sine in miliarde de scantei de constiinta (sufletele), ca sa poata astfel experimenta noi senzatii din care sa invete.

 Ei, ce sa invete? Sufletele ar avea ceva de invatat in cazul asta. Ca sunt/fac parte din Fiinta.

Tlahuizcalpantecuhtliyaotl a scris:

Insa sfasirea nu e posibila decat prin traumatizare. De aceea un suflet traumatizat poate sa genereze personalitati multiple, se scindeaza ca sa faca fata durerii de neindurat.

Fiinta eterna s-a impartit in mici constiinte prin trauma, si de aceea exista multa suferinta in aceste scantei. Ele aspira totusi la unitate si revenirea in armonia Unului. Atunci cand jocul acesta se va termina prin reunificare, va incepe alt joc, cu alte reguli.

 Asta si mie imi place cum suna si s-ar parea ca are aplicabilitate in realitate . Suferim. Doar ca suferinta pare a avea  si o cauza si e generata de cele mai multe ori de actiunile noastre. Adica noi ne provocam suferinta , unii altora sau noua insine .

Tlahuizcalpantecuhtliyaotl a scris:

Si de ce aceasta Fiinta eterna ar fi anterioara si superioara conceptelor? Daca si ea functioneaza prin concepte?

 Cum adica si ea functioneaza prin concepte? Cei  care emit aceste teorii  sunt oamenii si se folosesc de cuvinte pentru a incerca sa inteleaga ceea ce e poate de Neinteles . Cu atat mai mult cu cat Ceva a existat inaintea aparitiei constiintei noastre pe acest Pamant . 

 Si eu cred in ceea ce ti-a spus prietenul tau si presimt ca vor urma clipe in care imi voi experimenta constiinta astfel : detasata de ganduri si lipsita de atasament fata de lumea formelor si a numelor. E o urmare fireasca a lipsei de identificare cu ceea ce  pare a fi atunci cand nu mai crezi in nume, cuvinte, povesti, interpretari . 

 Mersi pentru recomandare.

Dismissive a scris:

Daca singurul scop al constiintei este sa constientizam ca nu suntem ce parem a fi, care ar fi rostul de a fi un -fals- ceva pentru a intelege ca suntem altceva, fara sa stim cu siguranta ce este acel ceva?

Mie mi se pare ca cineva s-a plictisit prea tare. Si ca teama de moarte se manifesta si prin astfel de teorii abracadabra.

 Nu stiu de ce ar trebui sa constientizam asta dar daca am sti inseamna ca am fi deja ceea ce ar trebui sa constientizam.

Altceva sugestiv : ' Obiectul creat nu poate cunoaste vointa Subiectului creator prin urmare obiectul  creat nu poate cunoaste bazele dupa care functioneaza vointa lui Dumnezeu .'' ( in acest context numele Dumnezeu nu are conotatii religioase sau crestine ci este denumirea unui principiu superior ) 

'' Asa cum paianjenul isi tese panza din propria gura , se joaca cu ea si apoi o retrage din nou in sine , tot astfel Dumnezeu cel etern si neschimbator , care este fara forma si  fara atribute , care este cunoastere absoluta si fericire absoluta , da nastere Universului din sine insusi , se joaca cu el o vreme si apoi il resoarbe in Sine.''

 Bhagavatam 

si ce-i cu asta

Primul citat intareste ideea din topic cum ca noi ca obiecte nu putem cunoaste vointa creatorului nostru. Indiferent ce nume i-am dat 'celui' ce ne-a creat. De asemenea  venea si ca o completare de raspuns la intrebarea lui Dissmisive. Al doilea mi-a placut mie foarte mult si m-am gandit ca s-ar putea sa le placa si altora .