Mosmantina Ciuperchina a scris:
'' Adevarata ta fiinta exista anterior nasterii oricarui concept. Poti tu , ca un obiect, sa intelegi ceva care exista inaintea aparitiei vreunui concept? In absenta constiintei , exista vreo dovada a existentei oricarui lucru? ''
Pornind de la acest citat putem dezbate in ce masura omul poate fi capabil de cunoastere .
Seamana a filosofie orientala, gen Osho sau Khrisnamurti.
Eu voi aduce un contraargument la ce ai citat tu.
Fiinta se formeaza/structureaza/coaguleaza doar prin analiza/filtrarea/sedimentarea conceptelor.
In absenta conceptelor, fiinta nu se mai distinge de non-fiinta. Dovada faptul ca acei copii abandonati sau pierduti in padure/jungla nu isi mai dezvolta o fiinta, o gandire, un psihic. Creierul lor este fara concepte, incapabil sa proceseze concepte.
Poate vei spune ca fiinta inseamna corp, si atunci acei copii salbatici au un corp, chiar daca nu au un psihic. Dar ei nu se deosebesc cu nimic de animal. Ei vad apa si copacul, dar nu au conceptul de apa si copac ca sa poata sa proceseze legaturi intre concepte si sa exploreze lumea pe baza lor.
Pentru mine ei sunt ca un tigru sau o testoasa.
Dar pentru ei insisi? Ei au fiinta? Eu zic ca nu.
Insa s-ar putea sa trebuiasca sa explici mai bine la ce te referi prin fiinta.
Pentru ca din punct de vedere filosofic, acesti copii salbatici nu fac diferenta intre "fiinta" lor si alte fiinte sau intre "fiinta" lor si non-fiinta. Si atunci la ce bun sa existi, daca nici macar nu poti opera cu concepte?
Ceea ce zic eu este: fiinta este tributara conceptelor, este inchegata numai si numai pe baza conceptelor. In absenta lor, nici fiinta, nici constiinta nu pot exista.
Asadar, postulatul "devarata ta fiinta exista anterior nasterii oricarui concept" este alogic.