michelle, chiar daca se spune ca toti parintii isi iubesc copiii, adevarul e ca nu e deloc asa, unii nu pot. Si mai sunt unii care ii iubesc, insa nu stiu sa le-o arate sau nu le-o arata in felul in care copiii au nevoie. Eu te inteleg foarte bine, iti inteleg foamea de afectiune, pt. ca nici eu n-am avut parte in copilarie de afectiune in familie, parintii mei fiind genul de parinti pe care nu trebuia sa-i contrazici, iar mama mea gandea la fel ca mama ta: ca unui copil nu trebuie sa-i arati iubire, pt. ca ti se urca in cap. In schimb, dupa parerea ei, bataia nu strica niciodata, chiar daca era data din cele mai cretine motive. E firesc sa suferi cand esti un bot de om si nu ii poti spune nimanui ce ai pe suflet si observi ca nimanui nu-i pasa de ce simti tu, de nevoile tale, de visele tale, cand iti dai seama ca tot ce fac pt. tine parintii o fac din datorie, si, chiar si-asa, multe din actiunile lor sunt insotite de reprosuri, de simti ca-ti iese pe nas ceea ce-ti ofera. E firesc sa-ti doresti sa simti si tu ca esti importanta, sa te simti ascultata, inteleasa, mangaiata. Dar nu cu orice pret. Niciodata sa nu cersesti afectiune, pt. ca nu ai sa obtii decat contrariul a ceea ce-ti doresti. Si inca ceva: uneori aceia de la cere-ti doresti afectiune sunt, din diferite motive, incapabili sa o ofere. Cand realizezi asta, nici nu le mai poti purta pica persoanelor de la care ti se pare ca ai fi fost indreptatita sa primesti, pt. ca iti dai seama a pretentiile tale n-au niciun temei, e ca si cum ai incerca sa te adapi dintr-o fantana seaca. Referitor la prieteni, sunt de parere ca foarte putini oameni au prieteni adevarati, majoritatea sunt prieteni doar cu numele. Poti sa stai si fara prietene, nu-ti face probleme, eu de ani de zile nu am si te asigur ca nici n-am murit si nici nu le duc dorul deloc.
Cred ca tu ai vrea sa gasesti la sotul tau mai multa sustinere si ti-ai dori ca el sa fie in toate situatiile alaturi de tine, dar as vrea sa te gandesti putin si la sentimentele lui, la cat de greu i-a fost sa fie numai el cel tare. Sa nu crezi ca spunandu-ti asta vreau sa te fac sa te simti vinovata, in niciun caz, insa asa cum a spus si Naema, traiul cu o persoana care are probleme emotionale este foarte dificil si uneori exista riscul ca cel de langa tine sa clacheze si el. Iti spun asta pt. ca, desi in tinerete m-am confruntat si eu cu depresie, mi-a fost foarte greu sa nu clachez langa sotul meu cand multi ani mai tarziu s-a confruntat cu aceeasi problema. Si am avut momente in care mi-a fost teama ca as putea sa recad si eu in depresie.