michelle o. a scris:
Buna ziua,
Va citesc din disperarea de a gasi un raspuns la problemele mele! Pentru orice raspuns ofer o apreciere anticipata! Simt ca incep sa ma cufund intr-o depresie profunda din care mi-e teama ca nu voi putea iesi! Mai intai sa ma prezint! Sunt casatorita, am 37 ani si mama unui baietel de 10 ani.
Povestea mea incepe din copilarie...
Consider ca familia nu se vinde pe bani si din acest motiv pentru mine cele mai importante fiinte sunt copilul si sotul meu si relatia cu ele, mama si sora mea! Aici intervine
... Acum, m-am inchis in mine, plang, stau pe intuneric, sunt trista si sufar ca nimic nu e asa cum mi-as dorii, cu greu mai comunic, sotul meu fiind cam absent din viata mea fiind ocupat cu job-ul nu imi da posibilitate de comunicare! Baietelul este intr-un summer-camp pe intreaga perioada a vacantei!!! Prietenii, sunt asa cum sunt, unii par sa te inteleaga altii incep sa te judece ajungand sa regreti ca ti-ai deschis sufletul!
Mi-e teama sa nu intru in depresie!!!! va rog, spuneti-mi ce sfat imi dati! Sufar ca nu mai comunic cu mama si sora! Sufar cumplit!......... Va multumesc si imi cer scuze daca v-am incarcat cu problema mea, M.O.
Părerea mea, dacă se pune, e că nu trebuie să opreşti comunicarea cu sora şi cu mama ta. Te leagă prea multe amintiri de ele, ca să poţi şterge totul cu buretele (pam!), aşa dintr-o dată. Şi nici nu vei reuşi, pentru că ele fac parte din viaţa ta, din amintirile tale. Cred, mai degrabă, că ar fi mai benefic pentru tine să încerci mai degrabă să îmbunătăţeşti comunicarea cu ele, adică, să schimbi macazul un picuţ. Fă o pauză de comunicare, apoi, la următorul telefon spune-le doar că ţi-e dor de ele şi că nu poţi vorbi prea mult. Apoi, după câteva zile, la următorul telefon, întrebă-le ce mai fac, ce mai e cu ele şi povesteşte-le şi tu o întâmplare măruntă din viaţa ta. Încearcă să nu intri în contre şi dacă ele îţi dau un sfat, chiar dacă nu îţi convine, încerarcă să o dai pe glume. Anii pe care i-aţi petrecut separat şi-au pus amprenta.Tu ai viaţa ta, ele au viaţa lor, fiecare aveţi probleme diferite. Poate că ele trec prin greutăţi mai mari decât tine şi frustrarea lor e mai mare, poate că tu tu treci printr-o peroadă mai grea...în orice caz, aveţi probleme diferite, sunteţi departe şi comunicarea e din ce în ce mai grea. Plus de asta, senzaţia mea e că tu te simţi singură şi nu prea ai ocazia să comunici, să socializezi aşa cum ţi-ai dori. Încearcă să-ţi găseşti o preocupare, un hoby, ceva acolo, orice care să te facă să simţi că e vorba de puţină sare şi piper.
Sper că nu te supăraşi că mi-am dat şi eu cu părerea, doar am dat curs cererii tale... :)
, ariciule!