Fobie sociala

[Athmy 2564]

poti percepe munca, serviciul, treburile de orice fel ca pe niste obligatii impuse, iar atunci reactia este sa te razvratesti sau sa te supui fortat-obligat.

daca insa ai fost educat sa pretuiesti munca pentru ca ea iti aduce satisfactii, implinire, speranta intr-un trai mai bun.. deci daca ai convingerea ca muncesti pt tine nu pt un stapan, atunci rolul de sclav nu te mai prinde.

nici o evolutie nu este posibila fara truda, fizica si intelectuala, in proportii diferite.

 

Eu personal consider munca si efortul de a iti castiga cinstit existenta, ca un leac impotriva fobiei sociale, un mod de a te adapta macar si partial la cerintele societatii, care este capabila sa inglobeze si indivizi mai 'deosebiti', cu conditia sa se dovedeasca utili si capabili sa supravietuiasca.

Editat Aprilie 1, 2012 de Athmy

[_Undying_ 1242]

 

ce treaba ai tu daca el nu vrea sa fie sclav pe plantatie pentru 200 euro?

Editat Aprilie 4, 2012 de _Undying_

[Athmy 2564]

eu mi-am expus o idee, daca vrei sa intri in dialog cu cineva nu ti-ai gasit perechea

[Radu7 0]

Buna ziua, știe cineva un psiholog bun in Iași pt aceasta fobie?

[Bird without wings 3]

Fobia sociala, timiditate....ma caracterizeaza si pe mine oarecum.

 

Am citit undeva ca daca vrei sa te vindeci de asa ceva trebuie sa te gandesti care sunt cauzele,la mine sunt muuuuulte.

 

Cred ca principalul "vinovat" este mama mea, ea este destul de antisociala si inevitabil ne-a transmis si noua asta.

O alta problema cred ca este starea societatii din ziua de azi care creeaza un mediu destul de propice dezvoltarii fobiilor sociale;de exemplu aroganta este mai mult apreciata decat bunul simt;de multe ori am observat ca bunul simt este considerat timiditate in ziua de azi. De ce s-a ajuns aici? Mai mult de atat, mereu esti analizat, criticat,evaluat(la scoala, la munca), de mici ni se spala creierul ca viata este o competitie(si implicit ceilalti sunt adversari), poate chiar este dar eu am ales ca pentru mine sa nu fie pentru ca ideea de competitie ne face sa ne uram unii pe altii si nu voi muri de foame daca am facut alegerea asta.

O alta cauza in cazul meu ar fi si faptul ca mama fiind o persoana religioasa ne-a educat sa incercam sa fim perfecti moral, intotdeauna intr-o mica confruntare cu alti copii, noi eram cei vinovati. Chestia asta m-a facut si pe mine ca de fiecare data cand ma confrunt cu cineva sa ma gandesc ca eu sunt vinovata si sa ma simt nesigura pe mine. Ori de fapt adevarul este ca toti avem defectele noastre, poate ceilalti au o zi proasta si tipa la noi ca sa se descarce, nu e vina noastra.

 

In natura mea insa, si cred ca si in a celorlalti exista o tendinta fireasca de a socializa.

Trebuie doar sa gasim oameni care sa aiba preocupari comune cu ale noastre si sa fim noi insine, in rest totul vine de la sine.

 

Preocuparile comune sunt alta problema pentru ca,cu fetele nu pot discuta decat despre fashion si pitiponceli care ma plictisesc dupa doar 5 minute si cu baietii greu poti lega prietenii(prieteniile intre un barbat si o femeie sunt destul de rare), dar generalizez, cred si sper ca mai exista si exceptii.