Nu cred ca o sa reusesc....

Bravo tie pentru ca vrei sa faci ceva intru folosul tau, ceva pentru sufletul tau;

stii vorba: "spune-mi cu cine te insoteti ca sa iti spun cine esti"; daca omul se identifica mai mult cu cele ce il distrug (indiferent daca e sau nu constient de asta), atunci calea lui duce catre distrugere, catre durere, catre suferinta; daca se identifica, se insoteste cu cele ce ii mentin si cladesc natura fireasca, atunci calea duce spre constructiva (recladire in cazul tau).

De unde sa stii tu ca urmand "binele", acesta se va dovedi "rau" si vei da de"dracu"?

Nu stim, ne dam seama cand e prea tarziu, umanitatea nu a ajuns la un asa nivel educational incat sa pornim in viata de adulti cu asemenea acumulari, invataturi si in fond cu asa o intelepciune si putere a stapanirii de sine care sa ne protejeze (ca sa nu mai spun cat de deficitari suntem la a intelege iubirea; ba unii considera ca iuirea nu trebuie inteleasa ci traita; corect dar cu mentiunea: iubirea fara intelepciune (a nu se confunda cu viclenia si "diabolicul"), e o ciorba de potroace, nu un zbor in libertate.

In afara de asta, nimeni nu isi cunoaste viitorul si ce anume ii rezerva, dar daca prin absurd am fi beneficiat de o educatie cu mult mai avansata din punct devedere al inteligentei emotionale, poate am reusi sa gestionammai bine pornirile noastre emotional-sentimentale.

Baga-ti in cap un lucru, tu esti cel ce isi vrea "binele", iar binele tau insemna sa traiesti o viata normala, nu una a suferintei psihice; cel ce vrea "raul" (de fapt tot tu esti, deci exprimarea ar trebui sa fie: cel ce iti vrei raul), vrea sa te trimita in suferinte, e falsa ta identitate de sine, cea care vrea (vrei) sa te autodistrugi si, nu iti zic sa o urasti dar, ia seama la cele doua aspecte si alege "binele"; am pus intre ghilimele binele si raul intrucat in general sunt realtive de la situatie la situatie, de la om la om, de la sistem de valori la sistem de valori.

Nu stiu daca vei considera unele propuneri de ale mele ca fiind prostii, eu insa spun tot ce stiu, doar, doar s-o gasi ceva cu care sa ramai si sa iti fie de folos.

Stii ca cei implicati in cele religios-spirituale utilizeaza matanii pentru a rosti o mantra; eh, poate nu ar strica ceva asemanator, in sensul ocuparii mintii astfel incat sa rontaie mai rar amintirile si starile distructive; ma refer desigur la perioadele cand nu desfasori o activitate care impiedica acesta lucrare; faci cateva noduri pe o sfoara si din aceasta iti faci fie ceva ca un inel, fie ceva mai mare, ca o bratara; apoi, o asezi pe aratator si cu degetul mare tragi nod dupa nod repetand mantra; mantra poate fi pur si simplu o numaratoare: 1, 2, 3, 4 ...; sau orice vrei dar "neutru" sau pozitiv ( e soare, 2+2=4, imi vine sa rad, eu de fapt sunt minunat dar nu stiam, ...), astfel incat sa dai gandirii ceva de facut ca sa nu mai dea navala in amintiri distructive; daca vrei sa nu vada altii, ascunzi palma respectiva sau pui sfoara pe inelar ori, nu mai folosesti sfoara cu noduri ci iti faci un tic atingand cu degetul mare cand varful aratatorului, cand pe al degetului mare si repeti mantra la fiecare atingere (dar asta fara sfoara nu e asa eficienta, uiti mai repede; cealalta, simtind un obiect strain intre degete, iti reamintesti de lucrare); poti gasi si singur variatiuni pe acesta tema a mantrei ce tine loc gandirii negative).

Reamintesc, nu lua nimic ca obligatoriu astfel incat sa te bagi in alte conflicte cotidiene cu tine insuti si, de cate ori nu reusesti sau ai recaderi, nu ai ce face, le treci iar cand "da un pic de soare", reiei lucrarea ta de reconstructie, de revalidare, de "a trai si pentru tine" (asa cum zicea-i).

Azi e duminica, sa fim vigilenti; nu ca maine luni fiind si "excelenta" prin definitie (data de tine), ar trebui sa nu mai fim vigilenti, dar ieri si azi, daca tu ai constatat ca de obicei ai tendinte "anarhiste" pentru buna ta functionare, e musai un plus de vigilenta si impulsionare catre lucrari de folos identitatii tale naturale, celui ce vrei sa traiesti o viata cum e ea lasata de la natura freasca (eu mereu dau exemplul cu fumatorul si nefumatorul; care e cel natural? niciunul; desigur nefumatorul, dar el doar a fost etichetat ca nefumator din cauza celor ce sau abatut de la firea lucrurilor autodistrugandu-se, in realitate el nu e nefumator, e natural).

Ce faci, e naspa azi? Te bantuie amintirea trecutului?

Stiu ca tu nu ai inselat-o nicicum, dar melodia merge. Hai ia o pauza, uita putin sau baga ce te doare.

E foarte usor din partea noastra cei ce stam confortabil intr-un fotoliu, sa te facem pe tine, da, da, foarte usor intrucat avem o stare ce ne permite acest lux; daca insa am fi in situatia ta, sa vezi atunci muschi pe noi si pipota noastra neurosinaptica; eh, vai de cel ce o pateste si "ferasca sfantu' " sau dracu' sau ma'sa ori tasu' si cine mai vrem noi.

King1 vezi ca am editat, nu stiu daca mai e valabil punctul tau.

Amarat tare.... Dimineata superba, soarele mi-a intrat pe fereastra in casa dar nu ma pot gândi decat la zilele însorite petrecute cu ea în pat si făcând planuri de viitor. As vrea sa ma gandesc la altceva dar nu am la ce. Colecția mea de amintiri este goală din perioada pre-EA. De fapt cred ca am inregistrat ultimii 6 ani peste amintirile vechi.

Sunt o fire creativa, pot face orice cu mainile mele. Nu inteleg cum de sunt așa de distructiv cu propria-mi persoana.

Nu vad decat doua outcome-uri pentru situația mea: prima și cea mai neplăcută este cea de care ma tem ca nu o sa scap; a doua sa urc în avion cu destinatia SUA si sa incerc sa fug departe...cat mai departe. Desi gandurile sunt sigur ca ma vor urmări oriunde m-as duce. Probabil ca am nevoie să-mi pun persoana în pericol astfel sa-mi declansez instinctul de supravietuire. Nu mai stiu ce sa fac. Cu vorba buna nu reusesc nimic. Am nevoie de doua palme...doi pumni...orice...

Plec la sala. Desi nu mai am putere si ma doare umărul la orice mișcare trebuie sa fac ceva. Orice...

PS: sper sa nu va stric Duminica :) Încă o data, apreciez interesul aratat situatiei mele si va asigur ca voi faceti mai mult decat trebuie.

De aceea am si insistat, ca sa ne destainui amaraciunea, ajunta sa spui cuiva necazul tau si sa fii ascultat.

Exact, a colapsat intreg fundamentul pe care ti-ai cladit existenta si acuma a ramas un vid si numai durere, iar trecutul mai vechi de 6 ani e asa departe, asa ambiguu, incat nu te poti agata inca de el, esti suspendat si te clatini in loviturile crunte ale emotiv-sentimentalului feroce, declansat de amintiri si de rana deja activata prin despartire.

Vezi-ti de treaba ca toti am reactionat ca tine daca am fi fost implicati ca tine si am suferi la fel daca intampinam o problema echivalenta cu a ta (am zis echivalenta intrucat nu se compara experienta mea sau a altuia cu a ta, decat daca e pe masura fiecaruia).

Nu am retinut exact, mai ai ceva de gasit in SUA (cunostinte cel putin?); ea unde e acum? asa cum zici, nimeni nu scapa de el insusi prin intermediul deplasarii in lumea tridimensionala, ci doar prin deplasarea in lumea ideilor si afectivitatii.

Mie mi-au trebuit 3 ani pana ce am reusit sa redevin asa cum eram inainte de implicarea in ceea ce pana la urma mi-a determinat cea mai teribila durere a vietii; desigur nu a fost la fel de greu in cei 3 ani si sunt multi ani de atunci ca sa imi amintesc exact etapele; nu stiam daca o sa scap cu viata din acea tragedie personala si totusi pas cu pas am reusit si sper cu adevarat ca si tu vei reusi.

La ce perioada iti vin gandurile de "exit"? sau inmultit in ultima vreme ori sau rarit? daca poti aprecia.

Pai fa ceea ce faci fara a mai solicita umarul care te doare, nu mai face inca o prostie ca si asa la munca tragi de umarul asta; poti folosi doar picioarele, abdomenul, mana valida, ce vrei si se potriveste dar protejaza in weekent mana cu problema; cel putin pentru mana ai posibilitatea sa intrebi un cadru cat de cat calificat?

Daca tu nu faci ceva pentru tine, cine sa faca?

Eh

allinone a scris:

Sunt obosit fizic acum. Intr-o oarecare masura ajuta...nu înlătura gândurile dar macar sunt destul de obosit ca sa mai reactionez prea tare. Plimbat și cu autobuzul cca o ora dus si o ora intors. Am avut destul timp sa privesc pe geam și la oameni. Dar realizez ca aproape 6 ani am trait doar pentru ea. Nu am avut nici o intentie sa o însel si deci, am respirat doar pentru ea. Orice clipa in ultimii 6 ani am trait-o pentru ea... Acum trebuie sa învăț sa traiesc din nou pentru mine.

Cred ca sunt unul din putinii barbati fraieri de pe lumea asta. Probabil si prea mult siguranta și respect deranjează. Nu pot decât sa-i doresc sa aiba parte pentru tot restul vietii ei de opusul meu. Se pare ca natura ei are nevoie de suferinta nu de ce i-am oferit eu.

@Ampera: bine a zis Freud insa nu stiu cum ar fi reusit el sa treacă peste, daca ar fi înconjurat de tampiti. Aici e dilema mare. Nu poți trai in afara societatii decat daca esti nebun sau geniu.

Mai omule ti-a spus lumea cam ce era de spus, nimeni nu a zis ca o sa fie usor dar pina cand tu nu vrei sa iesi din stare asta nici naiba nu te poate ajuta, abia atunci cand o sa te saturi sa mai suferi, abia atunci o sa vezi viata altfel....pina atunci totul tine de tine...oricum sa stii ca in viata e buna suferinta.

povestea vorbei a scris:

Daca tu nu faci ceva pentru tine, cine sa faca?

Eh ...

Scuze, am fost obligat sa plec.

In nici un caz nu ti-am facut un repros, asta ar fi culmea, parca nu ar fi indeajuns cat esti de lovit, vroiam doar sa iti spun ca tot ce suferi, in tine insuti suferi intrucat fara sa vrei ti s-au declansat aceste stari si doar tu poti sa faci efectiv ceva spre ameliorare; noi facem ce fiecare e capabil intru a te starni pe tine sa inteprinzi, sa lucrezi ceva util tie.

Eh, lasa-ne pe noi, tu zi acolo intrucat pentru tine e important sa zici, si da, lamenteaza-te, plange-te, povesteste, zi ceva, orice, noua si noi te ascultam, mai zicem una, alta si uite asa trece si weekend-ul asta greu de suportat; sa stii ca descarcarea sufletului prin a povesti altcuiva cele ce te framanta, nu e doar fantezie, efectiv iti mai trece amarul; omul e o fiinta sociala si insingurarea exagerata mai ales in perioade de lipsa a echilibrului sau, nu sunt deloc remediul potrivit.

povestea vorbei a scris:

Scuze, am fost obligat sa plec.In nici un caz nu ti-am facut un repros, asta ar fi culmea, parca nu ar fi indeajuns cat esti de lovit, vroiam doar sa iti spun ca tot ce suferi, in tine insuti suferi intrucat fara sa vrei ti s-au declansat aceste stari si doar tu poti sa faci efectiv ceva spre ameliorare; noi facem ce fiecare e capabil intru a te starni pe tine sa inteprinzi, sa lucrezi ceva util tie.:)Eh, lasa-ne pe noi, tu zi acolo intrucat pentru tine e important sa zici, si da, lamenteaza-te, plange-te, povesteste, zi ceva, orice, noua si noi te ascultam, mai zicem una, alta si uite asa trece si weekend-ul asta greu de suportat; sa stii ca descarcarea sufletului prin a povesti altcuiva cele ce te framanta, nu e doar fantezie, efectiv iti mai trece amarul; omul e o fiinta sociala si insingurarea exagerata mai ales in perioade de lipsa a echilibrului sau, nu sunt deloc remediul potrivit.

Nu este nevoie de scuze, multumesc. Si eu m-am întors obosit de la sala, ti-am citit mesajul dar am mâncat, am băut și o sticla de vin (așa zisa sticlă de vin) si am cazut intr-un somn binemeritat de dupa-amiaza. Nu am mai avut parte de mult timp de așa relaxare, chiar daca a fost forțată a fost o chestie de normalitate care mi-a prins bine.

Trei ani? Rezista omul atât timp la durere? Inteleg daca spui ca ai trecut printr-o situație asemănătoare si ai avut aceleasi trairi (sau similare). Si ma bucur sa aud ca ai reusit...este o speranță și pentru mine.

Nu te teme, nu sunt atat de fragil încât sa ma deranjeze chiar si o dojana. Cred ca nici o bătaie buna nu mi-ar strica acum :)

Prieteni in state.... Am o prietenă, fosta clienta. Cel puțin ea mi-a oferit tot sprijinul cand am apelat la ea si ma pot baza pe ea. Deh, unii oameni stiu să mă aprecieze la justa mea valoare. Mai mult decat alții... Si da, ma mai cunosc unii oameni care m-au respectat și pe care i-as putea deranja.

Planuri si gânduri de "scăpare" din lumea asta nu le am prea des. Nu stau cu funia de gât... Insa sunt momente cand ma copleșește durerea și...am avut clipe cand am cautat cu privirea arma agentului de paza si mi-a fost foarte greu sa trec pe langa el mai departe fara sa i-o smulg din toc. De astfel de momente imi este teamă...

black30: mai ai putina răbdare cu mine te rog. Sfaturile nu ma ajuta prea mult, insa dialogul ajuta intr-o oarecare masura. Multumesc.

Asa e ca dupa o sala a mers mancarea, vinul, somnul, relaxarea? Sportul, miscarea determina organismul sa produca "fericire"! citeste asta: http://www.fiibarbat.ro/cum-exercitiile-fizice-iti-pot-aduce-fericirea/

Protejaza umarul cand poti si cere la farmacie macar un unguent; zic si eu!

Acuma sa iti mai spun ceva cam naspa: imbuibarea (ghiftuirea) si odihna, lucreaza contra rezultatelor obtinute prin efortul de la sala (de exemplu), ideea e: manaci si te odihnesti bine dar trebuiesc si arse aceste bombe energetice intrucat nu ai avut pana acum starea psihica care sa suporte sa fii bine mersi atunci cand esti odihnit si singur; tu stii mai bine cand si ce ti se intampla.

Trei ani (maxim), dar asa cum am zis, nu a fost in toata acesta perioada la fel de rau, nici vorba; primele luni a fost extrem de greu, nimeni nu ma intelegea si nu intelegea ce mi se intampla; murea ceva in mine si pana nu s-a ales praful complet de fundamentul vietii de pana atunci, nu s-a oprit distrugerea suferita; nu aveam cui sa imi strig durerea intrucat oamenii nu aveau capacitatea sa inteleaga (familia) si tratau cu superficialitate (de fapt erau complet depasiti de fenomen); nu mai stiu la cat timp a inceput de fapt recladirea mea spre a atinge spre finalul celor 3 ani, felul meu de a fi de dinainte de cele ce pana la urma mi-au produs acesta teribila stare.

Bataie? poftim: vrei asa sau asa , iata si o poza de dupa

Incercam sa inteleg de ce te-ai intoarce in state; e bine sa aiba omul cui spune necazul sau, dar sa stii ca cei din jurul meu (ma refer la familie mai ales) nu au fost capabili sa duca povara impartasirii situatiei, habar nu aveau prin ce trec.

In plus, omul pare a te aprecia in mod special, atata vreme cat nu ii cazi pe cap, cand insa ajungi in ograda lui povara, sa vezi atunci cum da inapoi si schimba foaia;

iarta-mi insistenta, inspre casa parintesca chiar nu ...?

Am inteles.

Zici ca esti creativ, dar oare o pasiune/hobby nu ai? si, aspiri catre ceva rezonabil?

Cu rebusisitica cum stai? sau altceva; in parcul ala nu se joaca sah, remi, carti, .. sotron?

Ute ce e, azi e luni, vreau un sau doi si chiar, de ce nu

Sotron?

Hobby-uri am dar in situatia si locatia actuala nu pot decât sa visez la ele. Am avut un miniatelier in garajul "socrilor" pe care a trebuit sa-l lichidez si sa-l evacuez. A fost si aia o durere sa vad ca tot ce stransesem în cei 5 ani cu gandul ca ma stabilesc, a trebuit sa ma scap de ele. Cand am inceput achizițiile de fiare a fost o decizie conștientă gandindu-ma daca merita sa ma complic. Si atunci am decis ca da, ca o sa stau cel puțin toață viata si pot incepe sa-mi fac o zestre. Dar am vandut tot si chiar daca nu am ieșit în pierdere financiar, a fost o mare pierdere morală.

Ar fi culmea pentru moralul meu ca la 36 de ani sa ma întorc sa locuiesc la părinți... Mai bine așa decat sa ma întorc cu 10 ani în urma. Si sprijin din partea părinților ar fi insa nu are rost sa-i impovarez mai tare decat îi impovareaza traiul în românia. Cand o sa ma intremez puțin și în ceea ce privește partea materială, o sa iau în considerare si varianta asta. Avem ceva proprietati în care m-as putea refugia si in care as putea incerca sa traiesc si sa visez. Deocamdata vorbesc cu ei de câteva ori pe saptamana dar nu pot sa le spun cat de rau ma simt. Chiar daca imi scapa un strigăt de disperare, am grija sa închei convorbirea pe un ton optimist ca sa nu-i las îngrijorați. Nu pot transfera durerea mea pe umerii lor. Sunt prea bătrâni ca sa le fac asta.

Obligat/fortat astazi am a day off de la munca. Este OK fiind zi de luni....ramane sa vad doar cu ce mi-o ocup.

Ai vazut ca l-ai gasit pe ?

Ce, te dai ca nu stii despre ce vorbesc, da, sotron, vrei sa ti-l desenez? sau vrei sa sari coarda? poftim, merge si o tabla daca la pescuit nu iesi.

Auzi tu, eu am auzit ca englezoaicele sunt urate, alea adevarat englezoaice, asa este?

Moama, asta e criminala pe bune, sa iti dai sculele (mai ales ca banuiesc ca te-ai dotat la greu in situatia data), e ca si cand o femeia si-ar da bijuteriile.

Pai stai frate ce vrei, sa te apuci sa faci mansarda sus pe bloc? sau piscina mai bine ma gandeam la ceva mai domestic acolo, filatelie, crosetat, desen, pictura, sculptura, scris, dat in bobi, ghicit in cafea, circ de purici, ferma de rame, ce stiu eu, ceva acolo.

Aoleu! eh, nu ma bag in cele provocatoare de "moral"; pai ce eu te trimit sa le manaci pensia, cum muncesti unde esti, o faci si in Romania, mai ales ca practici o meserie care se cauta si imi pare banoasa (zic!?)

Asa zic si eu, sa iei in considerare intrucat nu e potrivit sa ramana omul fara nici o propietate in societatea asta, fereasca, fereasca, ....; tocmai asteptam autobuzul la Gara (de nord; in Bucuresti) si opreste unu' masina (se vedea pe fata lor ca erau boschetari), coboara, da jos un sac de ciment si doi de nisip si ii duce in parculet unde era o groapa la care ei deja lucrasera, o zideau; au mai iesit vreo 3 din groapa (care era de fapt intrarea prin canalele distruse de autoritati ca sa nu se mai adaposteasca boschetari) si au carat materialele in "garsonera"; dramatic, sincer drama curata; cel cu masina cred ca era boschetar sef, repartiza locuintele (am vazut la un moment dat la stiri povestea lor).

Ma bucur sa aflu ca tii legatura cu parintii si cauti sa nu ii impovarezi. Da fi atent aici, ai mare grija la tine si nu uita, in ultima instanta, e musai sa ii impovarezi mai bine, decat sa ii termini, mare atentie mare!!!!!!!!!!!!!

Da, ia zi tu la mine, care e diferenta intre o zi de luni ce prin definitia ta "e excelenta" (in general probabil) si o zi de weekend in care ti se scufunda toate corabiile? In ce consta diferenta intrucat e tot zi si luni la fel ca si sambata, duminica, hai?