Nu cred ca o sa reusesc....

Nu cred ca o sa reusesc sa trec peste starea în care sunt :( Din pacate cred ca am ajuns depresiv si acum doar incerc sa discut ca sa.... imi treacă. Insa.....

De curand am trecut printr-o despărțire și asta este cauza pentru starea în care ma aflu. Vreau ca cei care se gândesc sa comenteze aiurea pe baza subiectului să se abtina. Doar daca au trecut si ei prin așa ceva (ma refer la despărțirea dupa o relatie lungă si in care au investit mult) pot comenta. Poate o sa aflu și eu soluția salvatoare ca sa trec peste asta.

Revin la durerea mea. Am spus ca sunt depresiv: am momente din zi cand sunt vesel si optimist si momente cand pur si simplu ma apuca o tristete așa de cruntă ca mi se face mila de mine si ma umflă plânsul. De astfel de momente imi este teama pentru ca stiu ca o sa fac ceva aiurea si anume ca o sa incerc sa termin cu asta. Din pacate am avut deja o incercare dar fara succes. Între timp m-am mai documentat si sunt sigur ca data urmatoare va fi și ultima dată cand trebuie sa incerc. Si chiar daca nu o sa fac eu nimic intentionat am intrat în declin si organismul simte efectele. Nu mănânc și am scazut de la o greutate de aproape 90kg la 77kg... Fac efort fizic concentrat si simt ca nu o sa mai rezist mult.

Sunt "exilat" intr-o tara străină, nu am prieteni, cunostinte doar colegi de munca, familia este in tara dar nu este de nici un ajutor.. Contribuie la starea asta si faptul ca am ales sa ma izolez, locuiesc singur si nu prea am contact cu oamenii..

Cred ca sunt pierdut :(

1. Daca o sa continui sa-ti plangi de mila, ai dreptate, nu vei reusi sa iesi din starea actuala. Asta e garantat.

2. Solutie magica si rapida nu o sa-ti ofere nimeni, pentru ca nu exista.

3. Daca tu ai decis deja sa te autodistrugi sau sa te sinucizi, care mai este rostul in a cere sfaturi aici ?

4. Orice durere pe seama unei despartiri va trece, dar pentru asta e nevoie de timp si e necesar sa nu te mai auto-compatimesti. Asta este dusmanul numarul 1, auto-compatimirea. Sunt oameni care au pierdut persoana iubita prin decesul acesteia, si totusi dupa un timp durerea se amelioreaza si ei invata sa-si traiasca din nou viata si sa se bucure de chestiile pozitive din ea. O despartire e un lucru trist dar nu e o tragedie sau motiv de autodistrugere, ca nu te va compatimi nimeni, cu atat mai putin persoana de care te-ai despartit. Ea isi vede de viata si tu ce faci, te ofilesti ? Pentru ce ?

5. Nu esti singurul om de pe planeta care se afla departe de casa si familie sau care nu are prieteni. Multi sunt inconjurati de asa zisi prieteni pe cand in realitate sunt singuri cuc, numai ca nu-si dau seama. Tu cel putin esti constient de realitate si asta e ceva.

Capul sus, o sa-ti revii!

Incearca sa te calmezi in momentele de tristete si sa iti constientizezi atat starea, cat si cauzele ei. O sa-ti dai seama ca nu are rost sa te consumi.

As fi preferat sa fiu în situatia în care ea sa fi murit. Atunci stiam ca nu era in puterea mea și as fi acceptat usor. Insa acum sunt frustrat, rănit și abandonat. Nu doresc sa imi plâng de milă insa incerc doar sa trec peste asta. Am fost un tip solitar toata viata insa acum sunt slăbit. Simt nevoia ca sunt intr-un dead end si incerc sa gasesc o scăpare. O parte din mine cel putin....

Urăsc sa aud "au trecut si alții prin asta si nu au murit"! Nu folositi expresia asta! Fiecare situație are particularitățile ei. Sper sa înțelegeți ca nu este un sfat inteligent si nu face decat sa ma irite. Si nu face decat sa demonstreze superficialitatea gândirii voastre.

Nu caut sfaturi ci doresc doar sa ma descarc... Poate...

Inteligenta nu e nici atitudinea ta. Da, am trecut toti prin asta si nu ne-am sinucis. Unii oameni au trecut prin tragedii pe care tu nici nu ti le imaginezi si nu s-au sinucis. Ci au luptat si au reusit sa iasa, pentru ca asta si-au dorit.

Depinde ce-ti doresti, ce-ti imaginai, ca relatia aia o sa dureze forever and ever? TOATE lucrurile au un sfarsit. Accepta asta. Cand o sa intelegi ca nimic nu dureaza vesnic si cand o sa observi ca mai sunt si alte femei in jurul tau, poate o sa reusesti sa faci un pas inainte.

Autocompatimirea iti este cel mai mare dusman. Cand o sa incetezi sa iti mai plangi de mila, o sa fie alt pas inainte.

Nimeni nu vorbeste aici in necunostinta de cauza. Si daca suntem aici, inseamna ca se poate si ca nu s-a terminat viata ta la o femeie. Invata ce ai de invatat din experienta asta si treci mai departe,

Stiu ca sunt si oameni care pur si simplu au o natura suicidara, asa s-au nascut. Dar aia tac si fac. Am un feeling ca tu nu esti unul dintre ei.

Viata poate fi luata de la capat si la 50 de ani. Avem exemple si pe forum.

Dupa cum spunea si Naeema, solutii instant nu exista. Timpul vindeca, dar trebuie sa faci si tu ceva, nu sa-ti plangi de mila. Crezi ca impresionezi pe cineva sau o sa-ti bata cineva la usa sa te scoata din rahat? Numai tu poti face asta.

Crezi ca ei ii pasa ca tu esti depresiv? Well.. ma indoiesc. SI atunci, de ce alegi sa-ti faci rau singur? Ce-ai cu tine?

(cati ani ai, daca imi pot permite sa intreb?)

allinone a scris:

Urăsc sa aud "au trecut si alții prin asta si nu au murit"! Nu folositi expresia asta! Fiecare situație are particularitățile ei. Sper sa înțelegeți ca nu este un sfat inteligent si nu face decat sa ma irite. Si nu face decat sa demonstreze superficialitatea gândirii voastre.

Asa este, fiecare situatie are particularitatile ei dar sa spui ca gandirea noastra e superficiala daca iti dam astfel de sfaturi, nu demonstreaza decat cat de necopt esti la minte si ce putina experienta de viata ai, ca sa nu mai zic de lipsa de incelepciune.

Ca sa stii si tu pe viitor, de multe ori ajuta enorm sa privesti lucrurile si viata din persepectiva altora si sa-ti dai seama ca sunt atatia oameni care sufera in viata la fel sau mai mult ca tine. In loc sa fii iritat, ti-ar fi mai de folos sa te inspire acei oameni care au reusit sa treaca prin greutati si tragedii. Nu-ti cere nimeni sa fii de fier, Superman, ci sa vrei sa te ajuti pe tine insuti, sa te pretuiesti pe tine insuti, sa-ti iubesti propria persoana astfel incat sa nu vrei sa-ti faci rau. Si atunci cand te gandesti ca ce rau iti este si ce mult suferi, gadeste-te si la faptul ca sunt altii si mai rau ca tine si ca in comparatie cu ei, poate tu esti chiar foarte bine. Daca acei oameni s-ar uita la situatia ta si ar compara-o cu a lor, cu singuranta ca vor gandi astfel.

Faptul ca ne consideri superficiali denota ca tu nu vrei altceva decat sa ti se alature cineva in acea auto-compatimire si sa plangeti laolalta in acelasi pumn. Vrei sa auzi doar ce vrei sa auzi, nu opinii sincere si sfaturi binevoitoare. Cineva care gandeste superficial ala se gandeste doar la sine si ala pare ca esti tu. Priveste lumea si viata in ansamblu, see the big picture cum s-ar spune si in momentul ala vei reraliza ca nimic nu e asa de negru pe cat crezi ca este si ca fiecare dintre noi ca indivizi, cu toate necazurile si suferintele noastre suntem doar niste picaturi insipide in oceanul vietii.

Oarecum ma indoiesc ca esti destul de copt emotional si intelectual ca sa pricepi ce filosofie mestec io acii.

Poti sa mesteci cat vrei... Stiu ca te pricepi la mestecat. Vorbesti de empatie dar nu stii ce este aia. Am observat ca sunteti mulți înțelepți aici care ați trecut prin multe in viata si va pricepeti sa dati sfaturi.

Insa nu cred ca va dati seama ca toate sfaturile pe care le dati sunt limitate la experienta voastră personala. Am observat asta de cand am descoperit roportalul. Dar nu de o ceartă am nevoie. Scuzele mele celor care au simtit nevoie să se ofenseze de postarea mea.

Un lucru bun pe ziua de azi: un șut în fund. Este si asta un contact.

Varsta: aproape 40 de ani. Ce am invatat din aceasta relație? Ca femeia este o....egoistă si eu un prost.

Referitor la suferintele altora: nu ma intereseaza ca alții o duc mai rau decat mine. Este absurd sa trăiești cu o astfel de gandire. Din cauza asta sunt eu intr-o astfel de stare; ca nu sunt suficient de prost sa-mi zic "ah lasa ca popescu a patit-o mai rau, tu X o duci bine fata de el. Tu ai pierdut casa masina si viitorul dar popescu are și un handicap fizic".

Sa nu-ti faci iluzii ca sunt un pustan din cine stie ce cartier marginas care a fost părăsit de prietena. Pe acel tip l-ați tratat cu aceleasi mistouri. Eu l-am incurajat si spus o vorbă buna. Ca idee: am mâncat mulți kilometri, mile si leghe pe planeta asta. Mai mulți decat tine cu siguranta. Am trecut prin suficient de multe plăcute si neplăcute. Am construit multe case la viata mea, plantat pomi cat pentru o padure... Insa la capitolul dragoste si relatii sentimentale sunt intr-adevar necopt.

Opinii si sfaturi binevoitoare nu am cerut. Cata vreme nu-mi cunosti problema în detaliu este o prostie sa crezi ca-mi poti oferi sfaturi. Nu crezi? Nu am cerut nici sa fiu compatimit. Esti pe aproape though.... Am nevoie poate de un umăr de plâns. Nu de al tau cu siguranta...

allinone a scris:

nu cred ca va dati seama ca toate sfaturile pe care le dati sunt limitate la experienta voastră personala.

Scuzele mele celor care au simtit nevoie să se ofenseze de postarea mea.

Asta e presupunerea sau convingerea ta si nu reflecta neaparat adevarul. Nu traim izolati pe varf de munte sau in jungla, asa incat sa avem la indemana doar propriile experiente. Traim in societate alaturi de alti oameni ca noi si suntem vesnic inconjurati si de experientele altora, iar uneori chiar facem parte din ele, alteori suntem cauza. Stai linistit ca nu cred ca s-a simtit cineva ofensat pe aici. Iar presupui.

allinone a scris:

Referitor la suferintele altora: nu ma intereseaza ca alții o duc mai rau decat mine. Este absurd sa trăiești cu o astfel de gandire. Din cauza asta sunt eu intr-o astfel de stare; ca nu sunt suficient de prost sa-mi zic "ah lasa ca popescu a patit-o mai rau, tu X o duci bine fata de el. Tu ai pierdut casa masina si viitorul dar popescu are și un handicap fizic".

In legatura cu exemplul asta dat de tine, daca figurativul Popescu a trecut prin ceea ce ai trecut tu sa zicem, fapt la care mai adaugam si handicapul ala, si totusi nu si-a plans de mila si a reusit sa iasa la liman, tie ti-as zice doar o combinatie de majuscule si anume: STFU. Figurativ bineinteles.

Ma gandeam ca esti vreun tinerel care miorlaie despre curmarea vietii ca l-a parasit prietena, iar acum cand am aflat ca nu asta e cazul, ca de fapt ai 40 de ani si esti trecut prin viata, sunt convinsa ca deageaba ai trecut daca nu te-a doborat nimic pana acum cu exceptia unei p...e. Sorry dar asta este. Te-ai despartit na, ce faci...crawl under a rock and die ? Si daca nu ai vrut sfaturi si opinii la ce ai deschis topicul sau mai bine zis, de ce nu l-ai intitulat monolog cu specificarea ca nu doresti participare a membrilor. Astfel tu scriai plangandu-te pe acest umar virtual care este forumul iar noi citeam in liniste fara sa comentam. Poi nu ?

Am zis eu bine cand am zis ca tu vrei sa citesti sau sa auzi numai ce vrei sa auzi. Si faza cu empatia te inseli, am empatie dar nu pentru toata lumea si nu in toate situatiile.

Btw, nu am priceput un lucru. Ce legatura are cate case ai construit si cati kilometri ai calatorit, cu discutia ?

Incercam doar sa introduc niste date in ecuație care evident lipsesc (nu am considerat necesar sa le expun). Dar văzând perceptia greșită pe care o ai am incercat sa aduc niste argumente... Așa cum am zis: nu ai cum sa oferi sfaturi (pe care nu le-am cerut) câtă vreme nu cunosti toate datele problemei.

STFU inseamna ceea ce cred eu? Daca da, as accepta si la propriu....

Este dificil sa exprim ceea ce simt. Tot incerc sa inteleg si ma ingrozeste sa descopăr ca de fapt problema este ca nu mai am perspective. Am facut tot ce am vrut pana acum (vreau sa va asigur ca nu a fost în mintea mea), lucruri pe care unii nu au nici macar capacitatea sa le viseze. Am trăit cum am vrut si am avut puterea/inteligenta sa fac toate aceste lucruri. Dar se pare ca asta este al meu "calcaiul lui ahile": FEMEIA!

Dar este bine. A trecut o zi superba afara dar groaznicw pentru mine. Ma ajutat sa fiu "scuturat" de voi dar nu am sa va multumesc pentru ca nu cred ca ați fost constienti de ajutorul dat.

allinone a scris:

Este dificil sa exprim ceea ce simt. Tot incerc sa inteleg si ma ingrozeste sa descopăr ca de fapt problema este ca nu mai am perspective. Am facut tot ce am vrut pana acum (vreau sa va asigur ca nu a fost în mintea mea), lucruri pe care unii nu au nici macar capacitatea sa le viseze. Am trăit cum am vrut si am avut puterea/inteligenta sa fac toate aceste lucruri. Dar se pare ca asta este al meu "calcaiul lui ahile": FEMEIA!

Draga domnule (si aici nu ma adresez in mod sarcastic ci cat se poate de respectuos si serios) s-au pierdut imperii, s-au ruinat regate, s-a pus omenirea la cale in baza si din cauza FEMEII. Ea pare a fi calcaiul blestemat al speciei nu numai al tau.

Si acum serios vorbesc, e mare pacat sa te lasi dus de val si sa distrugi persoana care ai fost si poate inca mai esti, din cauza acelei relatii esuate. Intradevar nu cunosc detalii si nici nu-mi permit sa intreb pentru ca nu e treaba mea sa stiu, dar un lucru stiu sigur si anume ca daca tu ai avut asemenea capacitati in viata, sa faci si sa dregi, sa te descurci, sa realizezi, e trist pentru mine ca observator detasat sa citesc ca nu mai ai perspective si ai aruncat prosopul. Auto-descrierea din ultimul mesaj nu se potriveste deloc cu cea din mesajul initial. Wake up man, please...