Nu cred ca o sa reusesc....

allinone a scris:

Ca sa-ti urmez sfatul, mi-am facut un abonament la o sala din apropiere pentru luna asta. As fi vrut sa ma ingrop in munca dar nu am posibilitatea asta... Așa ca am optat pentru o alta preocupare. Doua ore pe zi o sa incerc sa ma obosesc si sa uit de toate. Urmează sa-mi ajustez si regimul alimentar. Si sper sa ma obosesc suficient de tare ca sa nu ma mai apuce crizele

E de tinunt seama si de ceea ce a zis King1, adica sa iei aminte la tine ca efortul (si orice altceva) sa nu cumva sa te aduca intr-un conflict cu tine mai mare decat deprimarea in cauza!!!

Ideea e, sa ai in minte scopul dar si rezultatul; de ce fac asta? ca sa ma salvez pe mine de mine insumi, de gandurile si starile distructive; prin prisma rezultatului obtinut, am tendinta de a atinge targetul sau nu?

Nu "sta cu tine insuti" deloc, nu esti inca in masura sa faci asta.

Si, nu sta nicicum cu capacitatea ganditoare neocupata; fie fizic, fie psihic, fie combinata, ofera acesteia mereu activitate diferita fata de ceea ce vrea ea sa rasnesca, astfel incat "rana ta sa nu ii dea hrana spirituala" (pentru ca, vrei sau nu, te percepi ranit sufleteste) sa nu ii dea de rasnit.

Cand nimic nu poti face, macar plimbate cu mijloace de transport aglomerate (poate e de preferat in picioare si "numarand stalpii", intrucat altfel cazi pe ganduri), nu sta in casa singur! sau daca o faci, sa o faci numai si numai daca reusesti sa fii acaparat de ceva, emisiuni tv, (de preferat comedii), muzica, calculator (net), dar desigur, intru a te salva de partea din tine ce vrea sa te distruga, nu intru a o hrani!!!

Ma bucur ca ai intitiativa, bravo!

Revin; intrucat din prima interventie rezulta ai avut deja tentativa de suicid si inca iti vin ganduri sa (si) planuiesti asa ceva, ...., vroiam sa iti propun la modul cel mai serios medicamentele ce iti pot fi oferite de un psihiatru; dar am intrerupt intentia si ti-am citit toate interventiile si se pare ca intr-una dintre ele tu spui ca nu ai aceasta posibilite (sau nu am inteles bine?).

Era bine venit un asemenea tratament, substantele respective iti pot oferi o suficienta "revigorare sufleteasca", astfel incat sa nu te mai afli sub influenta nefasta a deprrimarii si disperarii!!!

Cand te trezesti dimineta si constati ca ai parte de o noua zi , cum te simti?

Despre suicid: nu pot spune ca este starea mea de spirit dominanta. Nu imi doresc asta dar in momentele grele apare nevoia de a scapa de chinuri...și asta imi apare ca ultima solutie.

Desi ar parea ciudat dar dimineață ma trezesc bine dispus cu dorinta si putere de munca. Pe parcursul zilei mai apar gândurile alimentate de amintiri. Seara avand prea mult timp liber, mintea imi zboară unde nu trebuie. De exemplu cam așa ma simt pe parcursul unei saptamani: Dimineața de luni este excelenta. La fel si marți. Miercuri insa incep sa ma copleșesca gândurile....joi se agravează; vineri este iarăși luminoasa. Dar urmează cele doua zile libere de care incep sa ma cam tem.

Cand am folosit expresia ca sunt exilat m-am referit la faptul ca ma aflu intr-o tara străină insa nu din voința mea expresă și izolat oarecum de societate. Plecarea mea din tara a coincis cu despărțirea si de aici o oarecare ura fata de faptul ca sunt intr-o alta tara.

Gandurile.... Nu am mare control asupra lor. Apar cand vor ele. Un exemplu: pe parcursul ultimilor doi ani lucrând la casa noastra (mă rog, a ei) am reusit sa-mi deteriorez un umăr. Fiind ocupat sa termin casa in care trebuia sa ne mutăm și să ne începem viata cu adevarat nu am avut timp sa merg la doctor ca sa stiu exact ce am pățit la umăr. Casa am terminat-o și am plecat din tara si s-a produs despărțirea... Acum, de fiecare data cand ma fulgeră o durere în umărul respectiv imi este imposibil sa nu ma gandesc la situația mea. OK, daca eram împreună era in regula... Pana la urma avea cine sa ma ajute sa ma îmbrac insa așa... Si nu reusesc sa arunc vina pe ea, sa incep sa o urăsc si sa reusesc sa scap. Problema la mine este ca, sunt suficient de sensibil si simt o mulțime de lucruri. Daca eram nesimțit sunt sigur ca-mi trecea pana acum si deja eram călare pe alt cal.

M-am gandit de ceva timp sa merg la sala insa nu am avut tragere de inima prea mare. Insa în urma discutiilor de aici m-am hotărât ca trebuie neapărat sa fac ceva. Pe lângă asta mai sunt si oameni pe acolo si destul de multe domnișoare :)

Un ajutor medicamentos sunt aproape convins ca m-ar fi ajutat în momentele grele insa fiind intr-un mediu puțin străin mie nu am cum sa apelez la un ajutor de specialitate. S-ar pune si problema financiara probabil. Am avut odata intenția sa cer la o farmacie ceva pentru depresie insa recunosc ca mi-a fost rusine. Cum puteam sa admit în fata domnișoarei respective ca sunt o epavă cu nervii la pământ?

Farmacistele alea sunt obisnuite cu oameni carora le e rusine sa ceara chestii... si ele nu mai dau importanta la asta. Anxiolitice, prezervative... pentru ele e tot un drac. Ele vor sa-si vanda marfa, caci au comisioane.

Poti sa te ferchezuiesti, sa te razi, sa-ti pui hainele casual si sa ceri cu un zambet fermecator: "am niste examene grele, ce puteti sa-mi oferiti ca sa imi taie emotiile?"

Sau fa ca si tipul ala care a intrat intr-o farmacie si a rugat pe cei de la coada sa-l lase in fata, pentru ca situatia e urgenta, "are pe cineva la pat", si cand l-au lasat in fata a cerut prezervative/.

Daca ai dureri la umar cum faci fata la sala cu efortul? Acolo e de tras la fiare.

Cui pe cui se scoate. Daca tot esti in tara straina, ar trebui sa profiti de anonimat, sa iesi in weekend la un bar, sa te uiti care e mai chipesa... sa discuti cu ea situatia din Rusia, avionul disparut in malaezia, influenta onlinului, oscarurile... cel mai bun lucru e sa te defocalizezi de pe ceva persistent pe ceva care-ti atrage atentia cu putere... si ce poate sa-ti atraga atentia mai mult decat un capsor dragalas care emite sentinte grave despre soarta lumii?

"Tinzând o ramură-n zadar
Ca să ne apere de stele,
Fusese martor ocular
La toate cele.

Şi nu mi-ai spus atunci nimic.
Dar când mi-am coborât privirea,
Un deget mic
Mi-a arătat Nemărginirea.

Ţii minte ce fior străin

Trecu atunci, din constelaţii,
Prin bluza ta de crêpe-de-Chine
Cu aplicaţii?"

tu crezi ca la farmacie ti se dau antidepresive doar pt ca ceri?

te duci la medic si se constata ca esti depresiv, daca esti. nu ti se dau antidepresive for a broken heart, cel putin nu un medic normal la cap. nu te imbuiba nimeni cu chimicale doar pt ca te-a parasit gagica. daca medicul constata ca ai nevoie de antidepresive o sa-ti dea. dar iti dau un sfat, chimicalele alea nu o sa faca decat sa mascheze durerea pentru acum. cand o sa incetezi sa le iei o sa siferi la fel. mai bine sufera acum si gata.

Ar fi excelent sa socializezi la sala si oriunde, mai ales cu ...

Nu e usor sa te privesca lumea ca pe un "ciudat", la farmacie sau oriunde, insa scopul chiar iti scuza rusinea si alte "mireasme" mai mult sau mai putin orgolioase, in fond poate ca o vedeai prima si ultima data pe "domnisoara" (alta farmacie unde sa gasesti o baba, nu e?)

Dar, eu vorbeam de fapt despre o consultatie la psihiatru si ...; nu se poate, nu se poate, mergem inainte cu ceea ce ne e la indemana; adica cu "facilitatile din dotare", pana la urma de fapt e o problema a ta cu tine; si gandurile declansatoare, precum si emotiile-sentimentele ce iti constituie starile rele, depresive, sunt ale tale; gandurile ajung a fi negre doar pentru ca, alte ganduri, initiatoare, iti declanseaza anumite trairi negative din care deriva noile ganduri, alea negre, si tot asa.

povestea vorbei a scris:

Nasol, azi e joi! Ce mai faci? incerca sa razi fortat ca ti-o iei daca nu razi. , hai, hai :rot: :rot: :rot:

Domnisoara farmacista a fost chiar o clienta foarte drăguță si mulțumitoare.... Nu era pe masura mea dar oricum nu am vrut sa ma dezvălui așa. Daca insa stiam ca ma ține atât starea asta nu țineam cont și îi spuneam ceva.

Multumesc tadayosimasahiromidorikawa, e tare faza cu urgența :)

Ca sa-ti răspund, este greu la sala si cam la orice efort mai mare ma doare umărul. Incerc sa ma opresc cand devine de nesuportat și schimb aparatul sau exercitiul. Ar trebui sa vad exact care este problema, poate fi o banala întindere (care ține insa cam de mult) sau ceva mai grav (legat de articulatii). Dar in momentul asta este pe ultimul loc sănătatea mea ulterioară...

"ai pus umărul si ti-a iesit ca dracu' " este buna exprimarea. Cine o mai face ca mine, ca mine sa pățească. Nu reusesc sa inteleg mentalitatea ei și lipsa de înțelegere si sentimente fata de mine. Mai are rost sa zic si ca locuiam confortabil in SUA in momentul in care am cunoscut-o și pentru ea m-am relocat? Acum cred ca începe sa aiba sens toata drama mea interioara, nu?

Vrei sa spui ca nu reusesti sa te tii pe cal...?

stupid_me a scris:

Vrei sa spui ca nu reusesti sa te tii pe cal...?

Nu, am zis ca nu reusesc sa-l prind ca sa ma urc pe el :)

auch.

ce cal ai?

Un superb pur sange Arab... Rasa pura...