Ateismul: o anomalie?

johnnyblue a scris:

Eu nu as face astfel de apropieri, crestinismul fie el si isihast, este o religie ce are in centrul sau pe D-zeu, in timp ce agnosticismul este doar o conceptie filosofica, chiar o stare de spirit as spune, iar o apropiere intre doua lucruri diferite ne poate duce la concluzii eronate.

Dupa parerea mea, agnosticul, este nehotarat si poate putin confuz, asa cum sunt si eu, dar ceea ce este de apreciat la el, este faptul ca nu isi permite certitudini, intr-o lume plina de incertitudine si in care cunoasterea mai are multe etape de parcurs.

Dupa parerea mea, liberul cugetator este intr-o situatie mai putin agreabila decat aceea a unui agnostic. In general eu asociez aceasta sintagma (liber cugetator) cu o stare a individului in care acesta priveste critic tot ceea ce exista, neputand sa aiba o idee cat de cat unitara asupra vietii si a lumii in general.

Da. As mai adauga faptul ca esenta crestinismului nu sta in Biblie. aceasta fiind doar suport (al invataturilor revelate, traitoare, indumnezeitoare) pe hartie, cum si icoanele sunt suport de lemn, statuietele(folosite de catre catolici) fiind suportul de piatra, intru cinstirea si ridicarea cu inima , mintea si sufletul, la prototipul arhetipal(nu stiu daca m-am exprimat corect), intru intelegere. Esenta sta in Inviere si Euharistie. Deasemenea crestinii recunosc nu numai caracterul imanent , ci si cel transcendent.

Nu era vorba de Darwin, ci de Newton si de Einstein.

Ideea era alta, ca genii ale stiintei precum acestia mentionati anterior credeau in existenta lui Dumnezeu(e un fapt arhicunoscut). Daca citim printre randuri mereu nu ajungem nicaieri. Recunosc ca si eu mai cad in "pacatul" asta uneori , desi nu e indicat intr-o discutie (presupus) serioasa.

Bineinteles, acesta nu este motiv sa crezi in El, trebuie sa faci propriile deductii privind acest subiect si sa alegi de care parte esti sau sa ramai un liber cugetator, care inca se afla in cautarea adevarului.

povestea vorbei a scris:

Iar un liber cugetator consider ca e acea persoana ce cunoaste dar ramane libera in alegere, fara a-si insusit nici o idee si ideologie sau concept, paradigma, doctrina, ..., drept convingere.

Foarte bună definiţie

johnnyblue a scris:

Dupa parerea mea, liberul cugetator este intr-o situatie mai putin agreabila decat aceea a unui agnostic. In general eu asociez aceasta sintagma (liber cugetator) cu o stare a individului in care acesta priveste critic tot ceea ce exista, neputand sa aiba o idee cat de cat unitara asupra vietii si a lumii in general.

Şi câteva precizări.

Eu nu cred în existenţa unui Adevăr Absolut. Adevărul este relativ. La fel, nu există idei bune sau rele decât raportate la un anumit context şi la idei concurente. Iar ceea ce contează, este momentul în care luăm o decizie, adică alegem cât mai obiectiv, dintrrrr-un număr cât mai mare de idei posibile. http://mcristutiu.blogspot.ro/

johnnyblue a scris:

Eu nu as face astfel de apropieri, crestinismul fie el si isihast, este o religie ce are in centrul sau pe D-zeu, in timp ce agnosticismul este doar o conceptie filosofica, chiar o stare de spirit as spune, iar o apropiere intre doua lucruri diferite ne poate duce la concluzii eronate.

Dupa parerea mea, agnosticul, este nehotarat si poate putin confuz, asa cum sunt si eu, dar ceea ce este de apreciat la el, este faptul ca nu isi permite certitudini, intr-o lume plina de incertitudine si in care cunoasterea mai are multe etape de parcurs.

Dupa parerea mea, liberul cugetator este intr-o situatie mai putin agreabila decat aceea a unui agnostic. In general eu asociez aceasta sintagma (liber cugetator) cu o stare a individului in care acesta priveste critic tot ceea ce exista, neputand sa aiba o idee cat de cat unitara asupra vietii si a lumii in general.

Nu tocmai, crestinismul (cel putin cel ortodox) are in centru revelatia despre (un posibil) Dumnezeu, parvenita anumitor oameni (ce au intemeiat, consolidat si promovat doctrina) prin "energiile (numite) necreate", aceste energii considerate ca ajunse la anumiti oameni ca revelatie, fiind singurul argument ce justifica recunoasterea vreunui dumnezeu; numai pe ele se bazeaza credina, pe revelatia lor.

Desigur opiniile sunt diferite, eu dau liber cugetatorului definirea pe care tu o dai agnosticului si am facut asta intrucat agnosticismul era definit asa:

AGNOSTICÍSM s. n. Concepție filozofică idealistă care neagă, parțial sau total, posibilitatea cunoașterii obiective a lumii, a esenței fenomenelor. – Din fr. agnosticisme.

Sursa: DEX '98 (1998)

Aici eu am o precizare importanta pentru mine; de unde certitudinea negarii? ramane asadar posibilitatea incertitudinii oricarei certitudini precum si posibilitatea infaibilitatii anumitor certitudini, desigur sub rezerva probabilistica relativa a omului supus nivelului sau evolutiv.

Conform noii definitii:

AGNOSTICÍSM s. n. (Fil.) Punct de vedere potrivit căruia gândirea umană este incapabilă să ofere suficiente argumente raționale pentru a justifica existența sau neexistența lui Dumnezeu. — Din fr. agnosticisme.

Sursa: DEX '09 (2009)

ar fi posibil sa ma consider si eu agnostic, dar refuz asta intrucat si noua definitie (2009) se raporteaza la ceva religios (spiritual), anume "Dumnezeu", tot asa cum definitia pentru liber cugetator se raporteaza in mod nefiresc la "biserica" si "religie".

Marinel a scris:

Eu nu cred în existenţa unui Adevăr Absolut. Adevărul este relativ. La fel, nu există idei bune sau rele decât raportate la un anumit context şi la idei concurente. Iar ceea ce contează, este momentul în care luăm o decizie, adică alegem cât mai obiectiv, dintrrrr-un număr cât mai mare de idei posibile.

Ramane aceasi dilema; de unde certitudine relativitatii? Este cineva atotstiutor?

Daca anumite "adevaruri" nu sunt relative?

Dar mai mult decat atat, eu consider ca exista adevaruri care sunt adevaruri absolute in intrinsecitatea lor, de exemplu emotia enervarii si furiei pe care o experimenteaza un anume individ (si nu ma refer la manifestarile resimtite in fizic ci efectiv la ceea e numim emotie), cea care il determina sa aiba o conduita pe care nu o are atunci cand este calm; este aceasta emotie pentru traitorul ei, un adevar indubitabil pentru el, o traieste el in intrinsecitatea ei? atentie, nu ma refer la o posibila emotie a enervarii pure, universale ci, la emotia omului acela.

Tot asa liberul arbitru; e un adevar absolut el pentru traitorul de liber arbitru, indiferent care e referentialul considerat al realitatii? adica indiferent daca existam real intr-o lume materiala sau intr-una mentala? Intrucat nu avem posibilitatea iesirii din referentialul realitatii (al lumii) asa cum o percepem noi, nu avem decat a ne raporta la liberul arbitru ca la ceva adevarat indubitabil.

King1 a scris:

Nu era vorba de Darwin, ci de Newton si de Einstein.

Ideea era alta, ca genii ale stiintei precum acestia mentionati anterior credeau in existenta lui Dumnezeu(e un fapt arhicunoscut).

Ai spus bine, genii ale stiintei. In general, astfel de genii au o functionare a creierului orientata spre un anumit domeniu, insa, in celelalte domenii aceasta functionare este la un nivel mult mai redus. Din acest motiv, geniile astea pozeaza in ciudati in fata celorlalti. Astfel stand lucrurile, nu m-ar mira ca un geniu al fizicii, de exemplu, sa creada si in baba cloanta.

Marinel a scris:

Eu nu cred în existenţa unui Adevăr Absolut. Adevărul este relativ. La fel, nu există idei bune sau rele decât raportate la un anumit context şi la idei concurente. Iar ceea ce contează, este momentul în care luăm o decizie, adică alegem cât mai obiectiv, dintrrrr-un număr cât mai mare de idei posibile. http://mcristutiu.blogspot.ro/

As spune ca exista un Adevar Absolut cautat si in catre care tindem; tine de apropierea de existenta; Ca acest Adevar Absolut poate fi asimilat este alta intrebare. Daca pastram in constiinta ca sintem limitati prin puterea de cupridere sintem in adevar. Deci un Adevar absolut este recunoasterea ca sintem limitati in cuprindere. Rezolvarea este cresterea continua ( nu aici) nadajduita catre Cel care este Absolut prin har. Cam cifrat ce am scris;

Caci ce este viata vesnica promisa celor care iubesc adevarul, decit o crestere continua nesfirsita catre limita care nu poate fi atinsa.

Black velvet a scris:

Ai spus bine, genii ale stiintei. In general, astfel de genii au o functionare a creierului orientata spre un anumit domeniu, insa, in celelalte domenii aceasta functionare este la un nivel mult mai redus. Din acest motiv, geniile astea pozeaza in ciudati in fata celorlalti. Astfel stand lucrurile, nu m-ar mira ca un geniu al fizicii, de exemplu, sa creada si in baba cloanta.

Ti-e ciuda ca asemenea genii credeau in Dumnezeu si tu nu crezi

:rot:

King1 a scris:

Nu era vorba de Darwin, ci de Newton si de Einstein.

Ideea era alta, ca genii ale stiintei precum acestia mentionati anterior credeau in existenta lui Dumnezeu(e un fapt arhicunoscut). Daca citim printre randuri mereu nu ajungem nicaieri. Recunosc ca si eu mai cad in "pacatul" asta uneori :D, desi nu e indicat intr-o discutie (presupus) serioasa.

Bineinteles, acesta nu este motiv sa crezi in El, trebuie sa faci propriile deductii privind acest subiect si sa alegi de care parte esti sau sa ramai un liber cugetator, care inca se afla in cautarea adevarului.

Da, my bad, noroc că ai zis aceeaşi gogomanie şi despre Newton, rămâne contextul acelaşi.

Explicam şi ieri la exemplul Einstein, că nu reiese nicăieri credinţa aşa cum o percepeti voi, în ceea ce priveşte exemplele astea.

V-ati învăţat să interpretati orice aşa cum faceţi cu biblia.

Mereu la modul ăsta, mereu fără niciun fel de dovadă, doar mumbo jumbo bazat pe nimic altceva decât concluziile voastre.

Black velvet a scris:

Ai spus bine, genii ale stiintei. In general, astfel de genii au o functionare a creierului orientata spre un anumit domeniu, insa, in celelalte domenii aceasta functionare este la un nivel mult mai redus. Din acest motiv, geniile astea pozeaza in ciudati in fata celorlalti. Astfel stand lucrurile, nu m-ar mira ca un geniu al fizicii, de exemplu, sa creada si in baba cloanta.

Nu ne ramine decit sa credem ca tu esti etalonul de verificare si cintarire a geniului. Chiar putina nesiguranta nu ar strica. Iar gresesc raspunzind provocarilor; recunosc ca gresesc si imi recunosc slabiciunea. Care este criteriul prin care judeci tu lucrurile ? in afara de o minte care poate fi si bolnava ? este un verset care spune mai mult: " oile mele cunosc glasul meu "; o oaie cunoaste glasul ...; ramine faptul ca uni sint oi iar alti capre.

Este o cale mai lunga ca o capra sa devina oaie.

Ai auzit de Dostoievski ? el a fost un mare geniu in literatura; cind il citesti te simti mic ca un pitic; Si el era un credincios dar nu in sensul habotnic.

http://ziarullumina.ro/interviu/dialogul-lui-dostoievski-cu-dumnezeu

"Dostoievski s-a străduit să demonstreze că adevărul şi libertatea se revelează celui care are viaţă duhovnicească. Pentru el, creştinismul este religia libertăţii şi a iubirii, în care duhul (pnevma din teologia Sfinţilor Părinţi) este o prelungire înspre adâncul fiinţei lăuntrice a sufletului."

Lasa aceste priviri de sus, de denigare prin care incerci ridicarea "paginismului ". Daca ai spus ca ai ales paginismul inteleg ca l-ai gasit mai atractiv si mai inaltator.

Eu cred in Afrodita si in aparitia mutatiei genetice Geniile astea nu credeau in asa ceva si nici macar nu-si dadeau seama ce pierd in necredinta lor :P In schimb sperau sa ajunga sa se inchine vesnic in rai, cot la cot cu niste calugarite batrane si neveste a urmasului la tronul ceresc :rot:

Oricum, crestinii stau bine, ca musulmanii viseaza la virginele, oile si caprele sefului lor

Nu mai bine sa n-ai zei, doar numai zeite?

Eu tind sa cred ca religia este o anomalie si nu ateismul.