Care e starea naturala a omului?

Saya. a scris:

@Athmy

Ai dreptate cä ratiunea ne diferentiazä de animale, dar dupä cum vezi si tu nu se face aproape nimic cu aceastä putere, ci este doar folositä pentru cresterea ego-ului.

Fiecare vede ce vrea din aceasta "putere" care este gandirea. Tu vezi minusurile, desi orgoliul nu tine de ratiune ci este un impuls prost inteles (mult mai inconstient decat se considera), iar eu vad plusurile, beneficiile pe care cunoasterea rationala le-a adus omenirii. Altfel ramaneam la stadiul de vanatori preistorici si ne cunoasteam foarte bine pe sine..

Daca tu consideri gandire=orgoliu, din start faci o mare greseala pe care nu o poti repara decat tu. Altfel bineinteles orice conversatie pe pista asta este inutila.

Daca nu ma insel, Saya a vrut sa spuna ca, oamenii folosesc gandirea doar din interes propriu(personal),

si ca putini sunt cei ca gandesc pentru si in interesul colectiv (omenirii).

Nu e nimic rau in a te gandi la interesul personal, atat timp cat nu incalci legea sau drepturile celorlalti oameni. Saya crede ca mintea este folosita in scopuri egoiste intr-un sens care nu este benefic nici pentru individ nici pentru omenire, fiindca nu are cunoastere de sine. Doar ca la cunoasterea de sine nu se poate ajunge fara intelect. Fiindca acesta ne face fiinte rationale si superioare, chiar daca unii sunt mai prosti si altii mai luminati. Aceasta calitate subzista in oricare dintre noi, si se realizeaza prin efortul individual de ii da un folos si a o pune in valoare, pentru binele propriu in primul rand, ca fiinte distincte, si apoi ca fiinte sociale care traim printre oameni si ii respectam.

In abordarea tuturor problemelor se pleaca de la premize eronate.

Si la baza erorii se afla pe de o parte conceptia conform careia totul se bazeaza pe intelesuri iar intelesurile apartin ganditului, rationatului.

Daca intelesurile apartin ganditului, atunci vom clarifica limitarea intelesurilor, ganditului, rationatului.

Omul are acces la realitatea de a fi (orice se va considera el a fi) si la orice tip de realitate, nu doar rational, nu doar prin gandit, prin intelesuri gandite, ci si prin altfel de trairi decat acestea.

Omul are acces la realitate si prin trairi afective, prin ceea ce numim senzatii, prin ceea ce numim revelatii personale (intuitia si inspiratia sunt din nefericire banalizate sau rastalmacite); o culoare nu e un inteles gandit, e o traire de alta natura decat ganditul, la fel emotia sau sentimentul, nu sunt intelesuri gandite sunt altfel de trairi, altfel de "intelesuri", daca vreti.

Pe de alta parte:

ca un om sa ajunga a se manifesta drept om si nu ca un animal (la propriu), e necesar ganditul, rationatul, relationatul cu o comunitate umana de la care isi insuseste cultura acesteia, educatia; fara asta omul nu ajungea sa aiba acces nici la iubire, nici la vorbire si gandit de om, nici la nici un fel de inteles de care beneficiaza si nici la trairile astea asa de speciale de care tot vorbesc cei ce au tangenta cu religia si spiritualitatea.

Ampera a scris:

aia care cred in dumnezeu fac sex altfel decat aia care nu cred?

Evident ca, DA!

La unii sunt interzise unele pozitii si alte chestii kinky, la ceilalti nu.

Salvie a scris:

bine,m-am linistit,imimplace sa fiu naturala:

De aia fumezi etnobotanice ? Ca sunt ...naturale.

Toate starile omului sunt stari naturale. Starile sunt impalpabile. Omul este dependent de stari.

Lucrurile, obiectele si circumstantele sunt doar mijloacele prin care au fost descoperite starile, iar de-atunci sunt determinate. Mijloacele sunt create si intrebuintate cu o frecventa direct proportionala cu dependenta de stare.

A rade, a-ti fi foame sunt stari. A-ti dori, a-ti placea, a-ti fi dor sunt produse ale dependentei de unele stari. De exemplu: Imi doresc sa rad. Imi place sa ma impreunez. Mi-e dor de tine (expresie vaga).

Depinde de interlocutor, ce anume intelege prin stari, eu am scriei in care prin stari inteleg orice act de realitate, de orice fel, le numeam stari de realitate.

sau

DORÍNȚĂ ~e f. 1) Stare sufletească a celui care dorește ceva; doleanță. 2) Ceea ce este dorit; deziderat. 3) Imbold erotic; iubire. /a dori + suf. ~tor
Sursa: NODEX (2002)

Daca adoptam viziunea ta, ai dreptate, ca fiecare in viziunea lui (daca celalalt incerca sa ii inteleaga perspectiva aceluia referitor la problema).

Acuma, bucuria si tristetea sunt stari naturale? sau neutralitatea fata de ele e starea naturala?

Anna Petran(a scris o carte faina despre practica"Taijiquan- o prietena draga sufletului meu) spune atat de frumos si anume ca, " Starea naturala a omului este sa fie centrat, cand sinele impersonal transcende prin el pana in lumea fizica si o spiritualizeaza".

suntnusunt a scris:

Dar iti dai sema ca daca nu ar fi descoperit starea de fumator, nu se gandea nimeni ca omul ar fi nefumator; asa si cu starea de sanatate, daca nu descoperea starea de boala, habar nu avea ca este sanatos.

In privinta tristetii, nefericirii, consider mai degraba neutralitatea ca fiind starea naturala, decat bucuria si fericirea; omul nu se naste nici fericit si nici nefericit, el poate avea acces si la una si la alta; asta e mai dificila, recunosc.

Cum adica starea de fumator ?!

Citind titlul, credeam ca vorbiti despre altceva, dar vad ca sunteti pe langa subiect cu mult.

Starea naturala a omului, ca definitie unanim acceptata in mediile stiintifice este cea de "salbaticie" de privitivism, in care, omul, ca fiinta, nu este inca afectat de viciile sau confortul societatii.

A scris despre asta J.J.Rouseau, la 1755, in Discurs asupra originii inegalitatii dintre oameni. Si mai apoi in 1762, in Contractul social.

Cat despre tristete sau nu , adevarat ca omul este subiectiv, insa existenta umana in totalitatea ei, este una trista si incerta!

suntnusunt a scris:

Depinde de interlocutor, ce anume intelege prin stari, eu am scriei in care prin stari inteleg orice act de realitate, de orice fel, le numeam stari de realitate.

Hai ca m-ai bagat in ceata cu descrierea ta!

Adica, aceste stari de realitate, nu sunt ceva constant alterneaza si cu alte stari ?!

Si cu ce alte stari mai alterneaza ; cu cele imaginare?

LuciaD a scris:

Anna Petran(a scris o carte faina despre practica"Taijiquan- o prietena draga sufletului meu) spune atat de frumos si anume ca, " Starea naturala a omului este sa fie centrat, cand sinele impersonal transcende prin el pana in lumea fizica si o spiritualizeaza".

De acord cu conditia sa nu dam spiritului sensul pe care il da spiritualitatea-religiozitatea, ci sens de ceea ce ne anima tot mai profund (spirit de parinte, spirit novator, spirit de echipa, ...)

Two a scris:

Cum adica starea de fumator ?!

Citind titlul, credeam ca vorbiti despre altceva, dar vad ca sunteti pe langa subiect cu mult.

Starea naturala a omului, ca definitie unanim acceptata in mediile stiintifice este cea de "salbaticie" de privitivism, in care, omul, ca fiinta, nu este inca afectat de viciile sau confortul societatii.

A scris despre asta J.J.Rouseau, la 1755, in Discurs asupra originii inegalitatii dintre oameni. Si mai apoi in 1762, in Contractul social.

Cat despre tristete sau nu , adevarat ca omul este subiectiv, insa existenta umana in totalitatea ei, este una trista si incerta!

Hai ca m-ai bagat in ceata cu descrierea ta!

Adica, aceste stari de realitate, nu sunt ceva constant alterneaza si cu alte stari ?!

Si cu ce alte stari mai alterneaza ; cu cele imaginare?

Dar nu iti pui problema si invers? Poate esti tu pe langa.

De cand stiinta academica dicteaza in filozofie, nu cumva filozofia trebuie sa se supuna materialismului si evolutionismului? Nu intelegi ca la filozofie au drepturi egale pana si materialismul, dar pana si solipsismul (de exemplu; intrucat e cea mai dura contra parte a materialitatii lumii)?

Sabloanele nu au adus niciodata evolutia.