Reformulez, deci:
/yoy :aranjare:
:D
ca altfel, daca ma gandesc la Tg. Mures si nu e cu yoy, o sa zica:
/istenem
si atunci sa vezi pvp :P
Probleme cu parintii - topic combinat
Început de Kitty_cat, Vin 14 apr 2006 · 308 răspunsuri · 41.937 vizualizări
Am inteles. Asta nu stiu, depinde cum o trateaza pe blood-elfita mea DPS un tankadin human al tau. Suntem offtopic. :roll:
On:
Am observat ca cei care au avut parinti iubitori, ne resping pe noi cand vine vorba de amintiri din copilarie. De parca am fi fost niste copii defecti.
Mai sunt si exceptii, bineinteles. Am avut si eu prietene dar prea putine.
Odata s-a intamplat ca diriginta mea sa-l sune pe tata la birou sa-i spuna ca am chiulit de la ore... chiulisem toata clasa.
El venise acasa cu pitici pe creier, a intrat direct in camera mea, unde eram cu o prietena si o ajutam la o materie care-i mergea greu.
Tata m-a intrebat direct la ce ora am iesit de la scoala si l-am mintit. M-a lovit atat de tare ca m-am trantit de perete si prietena mea a alergat in colt si a facut pe ea. Aveam 15 ani atunci.
Bineinteles colega n-a mai venit la noi, am pierdut-o ca prietena.
carly a scris:Inca pare ca acest calau al meu numit tata ma iubea mult... apoi ce s-a intamplat pe parcurs, nu pot intelege
Risc aici doua interpretari:
1. Conform unor psihologi, Marie Hyrigoyens, Alice Miller, exista unii parinti care la inceput se comporta ok cu copilul lor (primul nascut, de obicei), dar dupa ce acesta trece pragul psihologic de 3-4 ani, sa zicem, parintele se izbeste de o problema de netrecut: copilul e spontan, fericit, liber, si in fiecare miscare a sa, in fiecare vorba a sa, parintele (care a fost si el abuzat in copilaria sa) vede o libertate perfecta, pe care el nu a avut-o, o bucurie de a trai care lui i-a fost interzisa la randul sau cand avea el aceeasi varsta, 3-4 ani.
Aici comportamentul lui poate lua 2 cai:
A. - fie se confrunta cu adevarul dureros ca a fost strivit de parinti pentru nimic, absurd, fara sens, fara scop, si asta e prea dureros ca sa indure (asta se indura si se perlaboreaza intr-un mod safe ghidat de un psihoterapeut sau un prieten de nadejde, sanatos emotional, care ofera sprijin celui ce se cufunda in mlastina amintirilor traumatice pe care atat de greu le-a refulat, si acum ies la suprafata prin faptul ca isi vede copilul fericit ) - aceasta cale e a vindecarii, parintele se confrunta cu demonii interiori, rezista ispitei de a aplica maltramarile pe copil (ca sa se despagubeasca pt ca viata i-a dat o piatra in loc de paine) - calea asta a luat-o Apodonos cand a zis: mi-am dat seama ce usor e sa-mi iubesc copilul, si ce usor le-ar fi fost alor mei sa ma iubeasca - in momentul asta Apodonos si-a vazut parintii intr-o lumina adevarata, asa cum au fost, nu cum i-a justificat copilul din ea abuzat - dar unii parinti abuzati aleg sa isi justifice in continuare parintii abuzatori, ca sa mentina refularea, sa nu se confrunte cu amintiri dureroase, si sa mentina ideea ca parintii lor au facut bine cand i-au batut, a fost "spre binele lor"
B - fie aplica pe copii exact ce au patit ei de la parintii lor, justificandu-se cu rationalizari gen "asa e viata, lasa sa vada si el cum e, asa se caleste, si eu am indurat si uite ca nu am murit", etc, insa adevarata motivatie e aceea ca parintele abuzat alege sa devina abuzator tocmai pentru ca nu suporta ca sa se bucure copiii sai de o fericire, iubire, libertate, bucurie, pofta de a trai de care el a fost privat, si se considera nedreptatit de viata, nu poate sa accepte asta, sa treaca peste aceasta nedreptate - aici parintele abuzat, ca sa ajunga abuzator, are un psihic predispus gandirii obsesionale, ranchiunii, e suparacios, nu poate ierta deloc, e zgarcit (asa cum e zgarcit si cu gesturile afectuoase cu copilul sau!), e rigid, are cognitii de genul "mai toti sunt naspa, ii vor raul, lumea e nedreapta, viata e grea, etc." - acesta e mediul psihic prielnic pe care infloreste ura - adica lipsa de respect pentru altii si lipsa de respect pentru sine
2. A doua interpretare, si mai riscanta, e aceea ca si nazistii isi iubeau copiii, dar in felul lor: o dragoste convertita intr-un soi de ura, de atasament emotional negativ, inversat valoric, in care ii supuneau la teste atroce, peste puterile copiilor, ca sa scoate din ei "supraomul" (asa a patit Hitler cu tatal lui, si asa i-a invatat el pe toti germanii sa isi iubeasca-urasca fiii)
Un psiholog francez numeste asta: desamour, adica in romana deziubire.
Hateri care cresc si dreseaza copiii lor ca hateri.
Unii copii refuza aceasta cale cand ajung adulti, aleg calea iubirii, emotiilor si empatiei fata de copiii lor, si mie mi se pare asta un miracol. Adevaratul miracol, nu statui care plang, si alte alea.
Pana la 3-4 ani, copilul nu prea zburda, nu prea se exprima bine, nu isi cere drepturile ferm, e destul de inert, e intr-o etapa in care parintele nu isi aminteste cum era el insusi, caci nu are amintiri de cand era bebe, dar cand copilul ajunge la 3 ani, deja parintele, vazandu-l, are amintiri trezite despre sine, cum la aceeasi varsta a fost rau tratat.
Dar exista parinti care incep si mai devreme sa abuzeze copilul, de la 1-2 ani, de cand incepe sa vorbeasca si sa umble, sau de cand e bebe, il zgaltaie "ca sa nu mai planga", de fapt il poate lasa cu sechele pe viata - creierul copilului, oasele sale, sunt fragile (sindromul bebelusului zgaltait).
http://www.sfatulmedicului.ro/Traumatism-craniocerebral/sindromul-copilului-scuturat_286
carly a scris:Odata s-a intamplat ca diriginta mea sa-l sune pe tata la birou sa-i spuna ca am chiulit de la ore... chiulisem toata clasa.
Eu cred ca diriginta ta stia ce tata ai si a sunat intentionat ca sa te puna intr-o situatie imposibila, stia ca o vei primi rau, si s-a bucurat.
Pentru ca dirigintii simt astfel de parinti rigizi, si daca ea iti voia binele te-ar fi scos basma curata - daca chiar voia sa indrepte clasa sa nu mai chiuleasca, putea sa sune la cei mai rai, si cei care aveau parinti ce i-ar fi mustruluit, dar nu spart in bataie.
Am intalnit astfel de profesori. Si diriginta mea era la fel.
Aveam niste derbedei in clasa, dar ei erau ok, mai ales ca era nepotul ei capul rautatilor, in schimb i-am zis odata unui coleg ca am dat muzica tare in absenta parintilor -eram in a VIII-a, si el m-a turnat ei, iar ea m-a parat parintilor, stiind exact ce parinti am - in schimb pe cei ce faceau acte deviante ii uita complet - aveau parinti de stabi :)
Editat Vin 1 iul 2011 19:13
Kosmotro a scris:Eu cred ca diriginta ta stia ce tata ai si a sunat intentionat ca sa te puna intr-o situatie imposibila, stia ca o vei primi rau, si s-a bucurat.
Pentru ca dirigintii simt astfel de parinti rigizi, si daca ea iti voia binele te-ar fi scos basma curata - daca chiar voia sa indrepte clasa sa nu mai chiuleasca, putea sa sune la cei mai rai, si cei care aveau parinti ce i-ar fi mustruluit, dar nu spart in bataie.
Am intalnit astfel de profesori. Si diriginta mea era la fel.
Aveam niste derbedei in clasa, dar ei erau ok, mai ales ca era nepotul ei capul rautatilor, in schimb i-am zis odata unui coleg ca am dat muzica tare in absenta parintilor -eram in a VIII-a, si el m-a turnat ei, iar ea m-a parat parintilor, stiind exact ce parinti am - in schimb pe cei ce faceau acte deviante ii uita complet - aveau parinti de stabi :)
Din acea zi n-o suportam pe diriginta nici eu, desi materia ce predase imi placea.
Am aflat a doua zi ca toti parintii au fost sunati. Noi am exegerat putin pt ca am plecat de la 3 ore si unul din profesori a scos flacari de nervi ca nu i-am respectat munca. Poate ea a vrut sa-si faca datoria si ideea asta ii venise dar tot n-o mai puteam suporta.
In liceu imi era rusine de colegi sa ma plang. Mi-am invatat lectia din generala, stiam ca vor rade de mine si nu ma vor intelege. Desigur pe urma s-a aflat ce calau am eu acasa, prietena care a fost martora, a povestit ce-a patit si cred ca nu va uita socul niciodata.
Pe parcurs m-am obisnuit cu stilul sa-mi bag capul in nisip. Iesind in societate eram cea mai vesela persoana, lasam lacrimile acasa.
Asta si in timpul casniciei mele esuate.
Editat Vin 1 iul 2011 19:17
El venise acasa cu pitici pe creier, a intrat direct in camera mea, unde eram cu o prietena si o ajutam la o materie care-i mergea greu.
Tata m-a intrebat direct la ce ora am iesit de la scoala si l-am mintit. M-a lovit atat de tare ca m-am trantit de perete si prietena mea a alergat in colt si a facut pe ea. Aveam 15 ani atunci.
Bineinteles colega n-a mai venit la noi, am pierdut-o ca prietena
OMG!!! Iti zic:Multi oameni ar fi morti de mult daca nu ne-ar pedepsi legea deloc!!!!!Taica-tau ar fi cu siguranta unul din ei!!!!
Peace
Black Elk a scris:OMG!!! Iti zic:Multi oameni ar fi morti de mult daca nu ne-ar pedepsi legea deloc!!!!!Taica-tau ar fi cu siguranta unul din ei!!!!
Peace
S-a sinucis acum 3 ani. Nu-mi imaginez prin ce a trecut inainte cu cateva clipe si nici nu stiu de ce a facut-o.
carly a scris:S-a sinucis acum 3 ani. Nu-mi imaginez prin ce a trecut inainte cu cateva clipe si nici nu stiu de ce a facut-o.
Cam nasol pt. el...sa-ti inchei karma inainte de vreme e grav...este nefirsec sufletului sa fie oprit din viata lui inainte de vreme.Este insa clar ca a avut multe pe constiinta care l-au ros toata viata cat a avut din ea.A murit ca un las!!Un adevarat razboinic e mandru de moartea lui si o primeste cu curaj si fara frica.pacat de sufletul lui pierdut in limbo.
A facut-o pt. ca s-a simtit mereu vinovat de rautatea lui si de felul cum te-a tratat.Nu a aratat nimanui teroarea psihica prin care a trecut zi de zi de rusine si din orgoliu prost .Normal si bine ar fi fost pt. el sa isi cear iertare tie si sa se caiasca tie pt. ce ti-a facut dar vezi cat de las a fost?? A preferat sa se sinucida decat sa vina sa-l ierti.
Merita unde este acum.Si-a scris-o cu mana lui.
Sper ca esti OK si cateodata ar fi bine sa dai cu sage...dar in RO nu exista..e un manunchi de radacini de plante uscate ce folosesc indienii americani sa alunge spiritele negative din casa.El mai vine pe la tine sa stii.Nu poate sa faca nimic dar vine sa-si ceara iertare uneori,alteori ii e ciuda si e nervos inca pe tine si te face vinovata de sinuciderea lui.Inca si acolo si tot nu invata inca ce este bine.
In fine,ma gandesc la tine si ma rog pt. tine.
Peace
Black Elk a scris:
Ce zici tu acolo? Amesteci karma indiana cu credinta amerindienilor si cu vraji spiritiste?
Editat Vin 1 iul 2011 20:13
Black Elk a scris:Cam nasol pt. el...sa-ti inchei karma inainte de vreme e grav...
Vad ca ai adoptat un sistem de credinte specific amerindienilor.
Ce spun acestea despre afterlife, si despre alegerea in viata a cailor de egoism vs. altruism?
Exista la amerindieni credinta ca un razboinic va avea in afterlife pe cei care i-a ucis drept sclavi?
Cum se impaca aceste credinte cu karma? Au amerindienii vreun concept asemanator?
Au ei conceptul de limbo.
Cum reusesti sa aplici in viata ta acest sistem de credinte amerindiene (presupun ca ai si tu un fond crestin, preluat in copilarie, chiar daca manifestat sau nu).
Te intreb pentru ca sunt curios, sunt niste intrebari ce imi dau batai de cap de o vreme.
Despre credintele amerindienilor nu prea am apucat sa studiez, sunt mai mult familiarizat cu samanismul lor, dar este el valabil pentru tot spectrul triburilor amerindiene?
Editat Vin 1 iul 2011 20:19
Black Elk a scris:In fine,ma gandesc la tine si ma rog pt. tine.
Peace
Multumesc.
Am mai scris si aici despre tata... daca ai rabdare sa citesti tot, vei vedea ca si-a cerut iertare dar sunt sigura ca doar pt a-si alina suferintele.