Principiul imanentelor, etapa evolutiva ce urmeaza etapei tertului exclus

GeoFiloRo a scris:

Te înseli, daca Heraclit s-a încarnat în tine, asta nu înseamna ca eu sunt încarnarea lui.

Heraclit si GeoFiloRo nu au aceiasi identitate, chiar daca tie ti-ar face placere sa fie aceiasi !

Atenţie la exprimare: Heraclit, ca persoană, n-are cum să se încarneze în cineva sau să se reîncarneze, că am da peste cap toată metafizica!

Sunt nişte nuanţări aici, pe care, cine ştie, poate ţi le voi explica în măsura în care te interesează...

E clar că Heraclit şi GeoFiloRo n-au aceeaşi identitate. Doar glumeam şi io un pic :) şi sper că nu te-a deranjat asemănarea...

Saya. a scris:

Da, la aceasta mä refeream. Libertatea de spirit in privinta cugetärii. Nefiind liberi din aceea privintä, toate ideile si pärerile noastre v-or fii influentate, nelibere. Dupä pärerea mea, abia dupä ce realizäm libertatea in gândire, este posibil sä privim totul altfel. Din acel punct v-a fii posibil sä intelegem adevärul ultim. Nu numai de a intelege, chiar de 'a fii' adevärul ultim.

Totodatä chiar si inainte de realizarea libertätii ultime existä momente van totalä libertate. Acele momente ne inspirä in a cäuta incontinuare.

Nu stiu dacä cuvintele mele sunt clare, nu am m-ai scris de foarte multi ani pe româneste.

Tot nu sunt edificat.

Te referi la a intelege adevarul ultim prin cugetare?

Cum adica sa fim adevarul ultim?

Allexandrra a scris:

Iar incarnarea Hypatiei va spune sa nu mai trageti cu pistolul ca surzeste.

Uau!

Incântat!...poţi să-mi spui Chrysippos!

Pese: Dar vezi, să nu afle şi alţii ce vorbirăm noi colea...

nimeni d’nimic a scris:

Tot nu sunt edificat.

Te referi la a intelege adevarul ultim prin cugetare?

Cum adica sa fim adevarul ultim?

A intelege adevärul ultim prin cugetare este un pas bun, dar acest pas v-a fii doar inceputul.

A intelege ceva op nivel mental, nu inseamnä cä omul este din toate privintele in intelegere totatä cu sine.

Emotiile, gândurile, dacä sunt toate in armonie si intelegere, se creeazä o sansä de a fii in adevär.

Cunoascâd si fiind constient de orice impuls si orice reflex, se construieste un fel de punte spre o constiintä mai adâncä. Abia din acel moment este posibil de a vorbii de posibilitatea de a fii in adevär ultim. Cugetarea v-a fii doar o punte, o ustensilä, in a fii in adevär.

Sä fim in adevärul ultim este ceva ce nu poate fii descris. In momentele de totalä libertate nu m-ai este nimeni care poate vorbii despre aceasta. Doar constiinta este aceea care este prezentä. Atâta tot, omul dispare (orgoliul, personalitatea).

Saya. a scris:

A intelege adevärul ultim prin cugetare este un pas bun, dar acest pas v-a fii doar inceputul.

A intelege ceva op nivel mental, nu inseamnä cä omul este din toate privintele in intelegere totatä cu sine.

Emotiile, gândurile, dacä sunt toate in armonie si intelegere, se creeazä o sansä de a fii in adevär.

Cunoascâd si fiind constient de orice impuls si orice reflex, se construieste un fel de punte spre o constiintä mai adâncä. Abia din acel moment este posibil de a vorbii de posibilitatea de a fii in adevär ultim. Cugetarea v-a fii doar o punte, o ustensilä, in a fii in adevär.

Sä fim in adevärul ultim este ceva ce nu poate fii descris. In momentele de totalä libertate nu m-ai este nimeni care poate vorbii despre aceasta. Doar constiinta este aceea care este prezentä. Atâta tot, omul dispare (orgoliul, personalitatea).

Cred ca intelegem la fel.

Totusi raman rezervat in a numi asta "adevar ultim".

Saya. a scris:

A intelege adevärul ultim prin cugetare este un pas bun, dar acest pas v-a fii doar inceputul.

A intelege ceva op nivel mental, nu inseamnä cä omul este din toate privintele in intelegere totatä cu sine.

Emotiile, gândurile, dacä sunt toate in armonie si intelegere, se creeazä o sansä de a fii in adevär.

Cunoascâd si fiind constient de orice impuls si orice reflex, se construieste un fel de punte spre o constiintä mai adâncä. Abia din acel moment este posibil de a vorbii de posibilitatea de a fii in adevär ultim. Cugetarea v-a fii doar o punte, o ustensilä, in a fii in adevär.

Sä fim in adevärul ultim este ceva ce nu poate fii descris. In momentele de totalä libertate nu m-ai este nimeni care poate vorbii despre aceasta. Doar constiinta este aceea care este prezentä. Atâta tot, omul dispare (orgoliul, personalitatea).

Aha! Mă rog, eu aş numi-o logică, însă fie şi numele generic de cugetare.

O ustensilă zici? Păi, da, însă însă eu i-aş zice o ustensilă esenţială sau chiar o condiţie sine qua non a periplului nostru prin viaţă. Că altfel, zău, indiferent de trăirile noastre sublime, fără apelul la logică al cărui rol este de a ne echilibra atitudinea, riscăm să devenim prizonierii propriilor noastre închipuiri.

Nu cred ca este posibil sa ajungem la adevarul ultim. Intotdeauna intre acel adevar si tine, tu cel ce esti, se vor interpune cei cinci senzori cu ajutorul carora percepi realitatea si propriul tau creier care va prelucra aceste date. "Acel adevar", va fi alterat din aceasta cauza.

Mai stie cineva vreo cale pentru a "ne putea confunda" cu "adevarul ultim"?

johnnyblue a scris:

Nu cred ca este posibil sa ajungem la adevarul ultim. Intotdeauna intre acel adevar si tine, tu cel ce esti, se vor interpune cei cinci senzori cu ajutorul carora percepi realitatea si propriul tau creier care va prelucra aceste date.

Dar peste un milion de ani? Dar peste un miliard de ani?...Eh? :D

Saya. a scris:

Atâta tot, omul dispare (orgoliul, personalitatea).

Exista astfel de momente cand doar traiesti si nu simti nici timp nici spatiu nici macar corp sau constiinta, doar ca esti. Dar nu are legatura cu adevarul-cunoastere ci cu adevarul-traire.

Vriies a scris:

Dar peste un milion de ani? Dar peste un miliard de ani?...Eh?

Ei, da... este de discutat, dar atunci omul probabil va fi cu totul altfel decat acum, sau cel putin asa cred eu, nu numai la nivelul cunostintelor, dar si ca fiinta si ca alcatuire din punct de vedere organic.