Principiul imanentelor, etapa evolutiva ce urmeaza etapei tertului exclus

suntnusunt a scris:

IMANÉNT ~tă (~ți, ~te) Care se conține în însăși natura sau esența unui lucru sau fenomen; existent prin însăși natura sau esența unui lucru sau fenomen; intrinsec. /<lat. immanens, ~ntis, fr. immanent

Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

Tu nu traiesti imanenta ganditului, nu traiesti imanenta bucuriei, a tristetii, a verdelui, a acrului, ...?

Desigur, nu ai idee daca trairile tale sunt conform standardelor absolute, insa atata imanenta iti e accesibila tie.

IMANÉNT, -Ă adj. Propriu naturii obiectului, decurgând lăuntric din natura obiectului; intrinsec, constant, permanent

IMANÉNȚĂ , imanențe , s . f . Însușirea sau starea a ceea ce este imanent

Tu poti trai o insusire? Insusirea poate fi doar constatata, observata.

Tu nu poti spune asa cum este corect ca traiesti senzatia sau sentimentul de bucurie?

De ce trebuie sa te complici inutil?

Imanenta contine componenta de timp, adica este vorba de ceva persistent, permanent, nu este vorba de trairi efemere.

Asadar in opinia ta, atunci cand simti dulcele nu traiesti inclusiv dulcele pe langa celalate trairi, constatarea, observarea dulcelui nu e o traire, e o ne-traire?

Corect din perspectiva cui? ai impresia ca toti oamenii de pe glob, se exprima referitor la bucurie, asa cum te exprimi tu (sau eu)?

E problema mea cum ma exprim; tot asa cum e problema ta cum te exprimi.

Pentru ca am ceva de spus.

Eu tocmai am o stare de bucurie si pace care tine de cateva ore; e destul de persistenta?

Am avut candva o stare de disperare ca a durat cateva luni; a fost destul de persistenta?

....................

Poftim, alegem un context : un cetatean obisnuit sa contemple, participa la un experiment.

Este legat la ochi si condus intr-o incinta sferica verde cu diametrul de 30 de m, dar, lui nu i s-a comunicat nimic despre incinta, ci doar ce sa faca anume, sa priveasca stand intr-un pat pe spate (spre a nu vedea altceva care sa-i distraga atentia, ma refer la pat si propriul corp, intrucat altceva nu mai exista in incinta).

Testul consta in a privi cat mai mult (ceea e el nu stie ca este o incinta sferica verde).

Ce traire are cetateanul privind (dupa ce se aseaza in pat, a intrat in transa contemplativa, si sa dezleagat)?

Sferea nu are denivelari sau ceva care sa ii poata distrage atentia, iar el nu stie ca e o sfera intrucat nimic nu o evidentiaza, el vede doar ... verde, pana ce se va termina teatul sau va fi epuizat.

suntnusunt a scris:

Asadar in opinia ta, atunci cand simti dulcele nu traiesti inclusiv dulcele pe langa celalate trairi, constatarea, observarea dulcelui nu e o traire, e o ne-traire?

Acel "ceva propriu naturii obiectului, intrinsec", nu este decat o notiune abstracta inventata de om, pentru ca practic, acel "ceva", nu poate fi observat direct cu senzorii cu care suntem dotati. Adica noi neputand accede direct la el, nu ii putem trai imanenta. Tu in mod sigur te gandesti la un alt mod posibil de perceptie a realitatii, care sa iti dea posibilitatea sa ai acces direct la acel "ceva", pentru a te confunda cu el si a-i putea trai astfel imanenta.

Am incercat sa gandesc ca tine, dar nu stiu daca am reusit.

suntnusunt a scris:

Tu nu traiesti imanenta ganditului, nu traiesti imanenta bucuriei, a tristetii, a verdelui, a acrului, ...?

Desigur, nu ai idee daca trairile tale sunt conform standardelor absolute, insa atata imanenta iti e accesibila tie.

Vezi cum traiesti tu imanente tot mai inalte?

Acuma tu traiesti imanenta intelesului ca Pamantul e un geoid? E logic? (dar cel putin, l-ai vazut vreodata in mod real, nu in filme si foto?)

Presupun (nu stiu) ca la varsta pe care o ai, este vreme ca sa apuci urmatorul salt al umanitatii referitor la acest inteles si atunci vei intelege tot ceea ce nu intelegi acuma referitor la ceea ce am scris ori cel putin la intelesurile referitoare la forma planetei Pamant, asta daca nu cumva vei avea o "revelatie" mai devreme sau, daca nu cumva se va intampla sa nu intelegi nici macar atunci.

Nu ştiu ce salt sau ce salturi ale umanităţii voi mai apuca şi eu şi ce înţelegere îmi va aduce ziua de mâine, însă hai să lasăm vârsta mea, că nu despre asta e vorba.

Cu privire la istoria evoluţiei concepţiilor referitoare la forma Pământului, numai să vrem şi găsim o mulţime de articole pe tema asta. Ca să nu ne pierdem în disertaţii inutile despre acestea şi despre ce e acela un geoid, uite la întâmplare doă articole destul de condensate şi elocvente, zic eu:

http://www.scrigroup.com/educatie/astronomie/Forma-si-dimensiunile-Pamantul34493.php

http://www.unibuc.ro/prof/sandulache_m_i/G.F.G._curs_8_-_Pamantul_si_Luna.php

Acum daca vrei să-ţi lărgeşti imanenţa sau să ai acces la o imanenţă mai înaltă, ca să încerc o exprimare în termenii tăi, uite şi un curs de geodezie elipsoidală:

http://www.scribd.com/doc/62040941/2/GEOIDUL-I-ELIPSOIDUL-DE-REFERIN

Dar ceea ce cred că e mai pe sufleţelul tău, e următorul filmuleţ care încearcă să ne dea o imagine despre adevărata formă a Pământului:

Abc2009ro a scris:

Si poate maine te trezesti din vis si iti dai seama ca toate astea au fost in mintea ta in timp ce dormeai.

Dacă ai în vedere conceptul de maya din hinduism, conform căruia realitatea ar fi o iluzie, un vis, ce să zic, poate...

Dar poate că tu iei prea mot a mot aceasta idee şi ratezi esenţialul, anume că ne aflăm în acest vis, cum îi spui tu, ca să evoluăm, să ne lărgim perspectivele.

Vriies a scris:

Dacă ai în vedere conceptul de maya din hinduism, conform căruia realitatea ar fi o iluzie, un vis, ce să zic, poate...

Dar poate că tu iei prea mot a mot aceasta idee şi ratezi esenţialul, anume că ne aflăm în acest vis, cum îi spui tu, ca să evoluăm, să ne lărgim perspectivele.

Era o metafora pentru a iti arata ca e irelevant ca astazi stim ca Pamantul e defapt rotund si alte chestii pe care le-om mai stii. Ideea e ca realitatea ultima tot nu o stim. Eu discut la nivel de cosmologie. Pamantul plat reprezenta pentru acei oameni cosmologia zilei. Pentru noi cosmologia zilei e Big Bang-ul. S-ar putea dovedi in viitor ca adevarata cosmologie este Creatia. Si atunci nu o sa iti mai pese tie ca stii ca Pamantul e rotund sau stii cum sa faci un calculator, atata timp cat la sfarsitul vietii te asteapta un zeu care sa te trimita in cazanul cu smoala. Cosmologia prezenta intr-o anumita epoca are influente asupra intregului mod in care percepi lumea. Nu poti sa iei pe bucati: "eu stiu sa ar pamantul, sa ma duc cu vaca la pascut", sau "eu stiu sa lansez rachete, sa trimit oameni pe Luna". Valoarea acestor idei este data in ultima instanta de ce anume este realitatea ultima. Nu au valoare de sine statatoare. Una e sa te ambitionezi sa ajungi pe Luna cand crezi ca universul este al nimanui: in felul asta te simti important, vrei sa il cuceresti, sa fie tot in stapanirea ta, si alta e sa stii ca universul a fost creat de Dumnezeu. Atunci n-o sa iti mai arda sa te duci pe Luna, ci o sa iti arda cum sa il slujesti pe Dumnezeu.

Abc2009ro a scris:

Si ce te face sa crezi ca astazi avem cunoastere mai buna despre lume ? La fel cum au crezut cu tarie in ceva, la fel crede lumea si astazi in altecva.

Si poate maine te trezesti din vis si iti dai seama ca toate astea au fost in mintea ta in timp ce dormeai.

Era o metafora pentru a iti arata ca e irelevant ca astazi stim ca Pamantul e defapt rotund si alte chestii pe care le-om mai stii. Ideea e ca realitatea ultima tot nu o stim. Eu discut la nivel de cosmologie. Pamantul plat reprezenta pentru acei oameni cosmologia zilei. Pentru noi cosmologia zilei e Big Bang-ul. S-ar putea dovedi in viitor ca adevarata cosmologie este Creatia. Si atunci nu o sa iti mai pese tie ca stii ca Pamantul e rotund sau stii cum sa faci un calculator, atata timp cat la sfarsitul vietii te asteapta un zeu care sa te trimita in cazanul cu smoala. Cosmologia prezenta intr-o anumita epoca are influente asupra intregului mod in care percepi lumea. Nu poti sa iei pe bucati: "eu stiu sa ar pamantul, sa ma duc cu vaca la pascut", sau "eu stiu sa lansez rachete, sa trimit oameni pe Luna". Valoarea acestor idei este data in ultima instanta de ce anume este realitatea ultima. Nu au valoare de sine statatoare. Una e sa te ambitionezi sa ajungi pe Luna cand crezi ca universul este al nimanui: in felul asta te simti important, vrei sa il cuceresti, sa fie tot in stapanirea ta, si alta e sa stii ca universul a fost creat de Dumnezeu. Atunci n-o sa iti mai arda sa te duci pe Luna, ci o sa iti arda cum sa il slujesti pe Dumnezeu.

În cazul ăsta răspunsul tău (cu apelul la metafora respectivă, precum şi cel de acum) este unul irelevant , având în vedere desfăşurarea şi contextul discuţiei. Mă întrebasei ce mă face să cred că "astazi avem cunoastere mai buna despre lume", la care ţi-am răspuns dându-ţi nişte exemple simple. Indiferent de ce se va descoperi în viitor, e incontestabil că a noastră cunoaştere de astăzi despre Lume, despre univers, este superioară cunoaşterii din vremea în care oamenii credeau că Pământul este plat. Iar faptul că realitatea ultimă nu o ştim acum, la fel, are mai puţină relevanţă. S-ar putea să nu o ştim nici peste mii şi mii de ani. Important e că pe măsura evoluţiei ne lărgim sfera cunoaşterii; astăzi cunoaşterea noastră e superioară celei pe care o aveam acum trei mii de ani şi peste două mii de ani (dacă vom evolua în continuare la nivel de societate şi nu ne vom împiedica de vreun război devastator sau, mai rău, de vreun meteorit care să ne pună capac), cunoaşterea noastră va fi superioară celei pe care o avem azi.

Aşa că nu fi supărat că acum nu ştii care-i realitatea ultimă. Important este că o cauţi.

Nu conteaza cunoasterea per se, ci conteaza imanenta. Daca maine descoperi ca exista un zeu care uraste tehnologia, degeaba ai tehnologie, ca nu o vei mai privi cu aceeasi ochi cu care o privesti astazi. Deci cunoasterea din viitor s-ar putea sa nu fie superioara celei din ziua de azi. Astazi oamenii se chinuie asa mult pentru ca au o anumita viziune (materialista) despre lume. Daca apare un zeu, o sa abandonam toti tehnologia si vom face doar temple sa slujim zeul.

johnnyblue a scris:

Acel "ceva propriu naturii obiectului, intrinsec", nu este decat o notiune abstracta inventata de om, pentru ca practic, acel "ceva", nu poate fi observat direct cu senzorii cu care suntem dotati. Adica noi neputand accede direct la el, nu ii putem trai imanenta. Tu in mod sigur te gandesti la un alt mod posibil de perceptie a realitatii, care sa iti dea posibilitatea sa ai acces direct la acel "ceva", pentru a te confunda cu el si a-i putea trai astfel imanenta.

Am incercat sa gandesc ca tine, dar nu stiu daca am reusit.

Nu m-ai inteles.

Nu ma refer la un ceva propriu naturii ciocolatei (pentru ca la asta te-ai rezumat, la dulce), care intradevar e ceva abstract, tot asa de abstract pe cat e culoarea daca o consideram unda, lumina, fotoni.

Ma refer efectiv la ceea ce traieste omul vizavi de acel ceva abstract si propriu naturii ciocolatei, nu ma refer la sensul dat senzatiei de dulce, nu ma refer deci la coceptualizarea senzatiei in ideea: "dulce", ci la trairea imanentei ei, a senzatiei pe care am denumit-o artificial "dulce'.

Traiesti sau nu traiesti o senzatia denumita "dulce"? despre care desigur nu sustin ca este neaparat acelas lucru cu ceva imanent naturii obiectului, traiesti sau nu imanenta senzatiei?

suntnusunt a scris:

Kant si (sau) tu, nu stii probabil ce e inspiratia, motiv pentru care o banalizezi si inversati intr-un mod artificial scara valorilor.

Ce faci tu, e acelas lucru cu a considera ganditul despre iubirie, superioar iubirii insasi!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!

Dupa imanenta perceptiei tale, ignoranta ar fi superioara gânditului despre consecintele ignorantei.

Nu degeaba spune proverbul ca iubirea este oarba, iar casatoria ne reda oarecum vederea.

suntnusunt a scris:

Nu m-ai inteles.

Ma refer efectiv la ceea ce traieste omul vizavi de acel ceva abstract si propriu naturii ciocolatei, nu ma refer la sensul dat senzatiei de dulce, nu ma refer deci la coceptualizarea senzatiei in ideea: "dulce", ci la trairea imanentei ei, a senzatiei pe care am denumit-o artificial "dulce'.

Traiesti sau nu traiesti o senzatia denumita "dulce"? despre care desigur nu sustin ca este neaparat acelas lucru cu ceva imanent naturii obiectului, traiesti sau nu imanenta senzatiei?

Daca senzatia traita nu se refera la acel ceva intrinsec, imanent, atunci nu poti trai imanenta, pentru ca imanenta se refera in mod expres la starea, insusirea a ceea ce este imanent.

Daca esti vis a vis de ceva, nu mai poti vorbi de imanenta.