Început de Htenesa, Lun 7 oct 2013 · 205 răspunsuri · 23.130 vizualizări
Subscriu la ceea ce ti-a spus SR. Ce faci tu este ca si cum te apuci de facut placinta cu mere si pentru asta incepi sa cureti cartofi. 
Mai bine studiaza neurologie daca vrei sa aprofundezi ceea ce se intampla la nivel cerebral, cum si de ce.
Editat Joi 10 oct 2013 16:40
Nu prea spune nimic neurologia pana in ziua de azi.
Cel mai celebru thought experiment care descrie problema este chinese room:
lupini a scris:Oricine poate studia problema asta, dacă studiază oamenii care au fost dispăruţi din copilărie, şi au fost readuşi la civilizaţie. Am dat exemplul pe un alt topic cred, cu acei copii dispăruţi în junglă şi crescuţi de animale. În cazul lor, subconştientul lucrează exclusiv prin senzaţii, deoarece nu cunosc vorbirea umană, adică nu sunt posesori de cuvinte cu sens. Un astfel de om va urina în public, va avea comportament de animal, deoarece subconştientul e condus exclusiv de senzaţii. Cu cât cuvintele în general, şi cele elevate, în particular, pun stăpânire mai mult pe subconştient, cu atâta omul se desprinde tot mai mult de lumea animală.
Aceasta este frontiera dintre lumea animală a celor celor care nu cuvântă, şi lumea umană, gânditoare. Diferenţa este civilizaţia. Aşa a apărut cultura umană: prin inventarea vorbirii în urmă cu circa 60 000 de ani, apoi prin inventarea cuvântului scris, în urmă cu circa 5 500 de ani. Fără cuvânt nu ar exista civilizaţie. Eu de aici deduc că toată civililaţia umană are la bază cuvântul. Iar diferenţele dintre culturi sunt date de limbajul învăţat şi folosit de oameni. Cuvintele au în ele sensuri, şi aceste sensuri determină comportamentele individuale, şi a civilizaţiilor.
În ultima vreme sunt tot mai convins că limba vorbită determină "destinul" unui om, şi a unei civilizaţii, graţie sensurilor pe care le conţin cuvintele. Ar fi binevenit un studiu care să arate gradul de progres al naţiunilor, în funcţie de limba vorbită încă de la naşterea naţiunii.
Ce spui tu aici e corect, însă ţine de latura conştientului, a conştiinţei.
Evident că oricine poate studia problema subconştientului, dar se pare că tu nu prea o studiaşi. Ţi-a comunicat ţie subconştientul ceva, vreodată, prin cuvinte?
Vriies a scris:Ţi-a comunicat ţie subconştientul ceva, vreodată, prin cuvinte?
Contemplarea: asta este ceea ce subconştientul îmi transmite, ori de câte ori admir o idee, sau o realizare artistică.
Tipicul de a intra in balarii;Omul a vrut sa ajunga la ideea de constiinta,adica ceea ce ne deosebeste pe noi de' marea majoritate"a animalelor care nu reusesc sa se recunoasca in oglinda;E vorba de procesul cunoasterii specifice omului,si implicit de ideea de constiinta de sine...Ma insel cumva domnle ABC2009?
Da, despre constiinta a fost vorba de la bun inceput. Doar ca am zis sa formulez mai practic, printr-un exemplu specific. M-am gandit ca tintind mai precis, si raspunsurile vor fi mai precise. Dar oamenii se pare ca nu se prind ca procesul intelegerii e insasi nucleul constiintei. Ei au impresia ca poti explica intelegerea dand raspunsuri evazive de genul: "asa m-a invatat mama cand eram mic". Intelegerea se realizeaza STRICT in mintea noastra. Si cand ti se cere sa explici cum functioneaza intelegerea, singurul mod corect de a raspunde e acela raportat la mintea/constiinta noastra, nu la ce ne invata mama cand aveam 1 an.
Ar trebuie să se facă o delimitare între conştienţă şi conştiinţă. Prima, conştienţa, e cea care...e confundată cu conştiinţa. Aceasta e capacitatea omului de a fi conştient de sine, de a percepe realitatea şi a o înţelege. Conştienţa se face prin înţelegerea sensurilor realităţii.
În schimb conştiinţa ...nu se ştie ce e. Ea ţine de morală.
Se tot fac încercări de explicaţii ale conştiinţei, dar încă nu se ajunge la o idee comună. Mă încumet şi eu să dau o explicaţie a ceea ce poate fi conştiinţa.
Încep cu o cugetare care spune aşa: "Conştiinţa e acea voce interioară, care ne avertizează că cineva se uită".
Cu siguranţă, sunt şi alte astfel de “maxime şi cugetări” care ar putea defini conştiinţa, însă eu m-am oprit la aceasta deoarece aş vrea să întăresc această cugetare, prin celebrul mit platonician al inelului lui Gyges, şi al unui experiment psihologic.
Pe scurt, mitul lui Gyges spune că odată, un cioban a găsit un inel, pe care l-a luat şi şi l-a pus pe deget. Jucându-se cu inelul şi întorcându-l cu “piatra” în sus, a observat că cei din jurul lui nu mai vorbeau de el, adică, devenise invizibil, iar întorcându-l în jos, devenea iar vizibil. În starea de invizibilitate, a constatat că putea face orice dorea, fără să fie văzut. Asta înseamnă că atunci când nu suntem văzuţi, moralitatea scade până la anulare.
Un experiment efectuat în Statele Unite de către un psiholog pe nume Daniel Batson, a avut ca scop tocmai demonstrarea acestei stări de lucruri. A fost “plasat” un om într-o cameră, şi i s-a dat să se uite la reviste “deocheate”. Ştiindu-se singur, omul şi-a făcut de cap. Apoi, acelaşi om a fost plasat într-o altă cameră care avea pereţii toţi acoperiţi cu oglinzi, şi i s-au dat aceleaşi reviste. De data aceea, omul nostru parcă nu mai avea curajul să se uite în reviste, fiind ruşinat că este privit din toate părţile, deşi cei care îl priveau, erau …doar unul, adică reflexia omului în oglinzile de pe pereţi.
Ce concluzie se poate trage de aici ? E posibil ca oamenii care au cea mai puternică credinţă, să fie conştienţi că cineva îi vede permanent ce fac. Unde credinţa dispare, e nevoie ca pe străzi să se monteze camere de supravegheat de tip “Big Brother”, pentru ca cetăţenii să fie conştienţi că cineva se uită la ei.
Abc2009ro a scris:Da, despre constiinta a fost vorba de la bun inceput. Doar ca am zis sa formulez mai practic, printr-un exemplu specific. M-am gandit ca tintind mai precis, si raspunsurile vor fi mai precise. Dar oamenii se pare ca nu se prind ca procesul intelegerii e insasi nucleul constiintei. Ei au impresia ca poti explica intelegerea dand raspunsuri evazive de genul: "asa m-a invatat mama cand eram mic". Intelegerea se realizeaza STRICT in mintea noastra. Si cand ti se cere sa explici cum functioneaza intelegerea, singurul mod corect de a raspunde e acela raportat la mintea/constiinta noastra, nu la ce ne invata mama cand aveam 1 an.
Dar se pare ca nici tu nu te-ai prins ca eu m-am prins.
Intrebariele mele de acu o pagina se refereau direct la faptul ca, la persoana I procesul intelegerii se intampla in minte si ca nu se poate stabili din acel context(al mintii) o legatura directa cu creierul, intrebari la care ai omis sa raspunzi.
Jnanadakini a scris:La persoana I cand reflectezi sau esti implicat in procesul gandirii , este creierul sau procesul neuronal evident sau nu ?
La persoana I se poate stabili o relatie cauzala directa , evidenta, dincolo de orice dubiu a procesului gandirii cu procesul care are loc in creier ?
Nu ti-am inteles intrebarile. Cum adica cand esti implicat in procesul gandirii, este creierul sau procesul neuronal evident sau nu ? Da, sunt evidente. Daca te baga la RMN si alte metode de scanare a creierului, se observa anumite arii activate. Sau ce anume intrebi ?
lupini a scris:Ar trebuie să se facă o delimitare între conştienţă şi conştiinţă. Prima, conştienţa, e ce care...e confundată cu conştiinţa. Aceasta e capacitatea omului de a fi conştient de sine, de a percepe realitatea şi a o înţelege. Conştienţa se face prin înţelegerea sensurilor realităţii.
Eh... nu stiu eu dastea. Eu stiu ca in engleza se zice consciousness care se poate traduce in romana prin constiinta. Si nu ma refer la moralitate sau alte dastea. Astea sunt doar subfenomene. Ma refer la totalitatea acestor subfenomene, constienta cum ii zici tu. Dar nu prea am auzit termenul asta folosit.
Abc2009ro a scris:Eu stiu ca in engleza se zice consciousness care se poate traduce in romana prin constiinta. Si nu ma refer la moralitate sau alte dastea. Astea sunt doar subfenomene. Ma refer la totalitatea acestor subfenomene, constienta cum ii zici tu. Dar nu prea am auzit termenul asta folosit.
În engleză sunt doi termeni: consciousness, care într-adevăr, înseamnă conştiinţă, şi mai există termenul awareness, care înseamnă conştienţă. În engleză se poate vedea mai bine care e diferenţa dintre aceste concepte.
Abc2009ro a scris:nu prea am auzit termenul asta folosit.
Nu l-ai auzit din cauză că majoriatea nu analizează ce vorbesc. E ca şi confuzia dintre expresiile: "nu se compară", pe care cei mai mulţi o folosesc cu sens de "nu se aseamănă". Însă nimeni nu analizează faptul că pentru a asemăna ceva, prima dată trebuiesc comparate.
E la fel şi cu conştiinţa (consciousness), şi cu conştienţa (awareness).