Intrebarea ultima a Existentei

Abc2009ro a scris:

"De unde stim ca propozitia "Ana are mere." inseamna ca Ana are mere ?"

De unde stii ca te vei trezi maine dimineata ? Cand gasesti raspuns la intrebarea asta, vei avea si raspunsul la propozitia de mai sus.

Gunfire a scris:

Dumnezeu! Glumesc!

Ar trebui sa citesti un pic despre reflexele fiziologice. http://ro.wikipedia.org/wiki/Reflex

Faptul ca nu mai bagi mana in foc nu e reflex, ci e cunoastere. Nu o bagi pentru ca STII ca te arde si senzatia aia e neplacuta. Problema cum o tot repet, este: De unde STII ?

Allexandrra a scris:

Lucrurile s-ar simplifica foarte mult daca s-ar discuta putin despre procesul de invatare. Eu spun `mere`, pt. ca parintii mei romani m-au invatat ca anumite fructe se numesc mere.

Tu nu numai ca SPUI "mere", dar tu STII ca alea sunt mere. De unde STII ?

Abc2009ro a scris:

Faptul ca nu mai bagi mana in foc nu e reflex, ci e cunoastere. Nu o bagi pentru ca STII ca te arde si senzatia aia e neplacuta. Problema cum o tot repet, este: De unde STII ?

Tu nu numai ca SPUI "mere", dar tu STII ca alea sunt mere. De unde STII ?

Pai tocmai asta e explicatia. Experimentarea duce la cunoastere. Daca intelegi efectul - intelegi imediat si de ce focul e foc si merele sunt mere. E simplu!

Abc2009ro a scris:

Tu nu numai ca SPUI "mere", dar tu STII ca alea sunt mere. De unde STII ?

Eu nu stiu ca alea sunt mere. Pur si simplu respect niste conventii lingvistice. Daca fac abstractie de conventiile lingvistice, nu stiu decat ca sunt niste chestii care imi provoaca anumite senzatii. De asta s-a si ivit necesitatea denumirii. Ca sa nu spunem si la mere, si la pere, si la stele, si la flori `chestii`. Mai exact, pt. usurarea comunicarii. Altfel, oamenii ar fi fost pusi in situatia de a aduce o fata cu niste mere in maini, impreuna cu alte fete fara mere, si sa apeleze la gesticulatie, pt. a comunica altora ca prima fata are mere si se deosebeste de celelalte fete care nu au mere. Am ales cea mai simpla situatie.

Gunfire a scris:

Nu-i panica! Se poate citi cand se doreste...

Ok. :)

Allexandrra a scris:

Eu nu stiu ca alea sunt mere.

Ei hai... ca stii ca-s mere. Chiar si daca nu ai fi avut un cuvant cu care sa le denumesti, conceptual tot ai fi stiut ce sunt. Cand ai fi vazut prin copaci, tot te-ai fi repezit la ele sa le mananci. De unde ai fi STIUT lucrurile astea ?

Cu atat mai mult ramane in picioare intrebarea mea cu cat tu chiar ai un cuvant cu care sa le denumesti. Si la orice ora din noapte te-ar trezi cineva si te-ar intreba ce sunt alea mere, tu imediat ai stii sa raspunzi. Insasi asocierea asta intre cuvantul "mar" si obiectul in sine... de unde stii sa o faci ? Trebuie avuta aici in vedere si deosebirea dintre un calculator si noi. In principiu si pe un calculator l-ai putea intreba ce sunt alea mere si sa iti dea un raspuns. Dar calculatorul nu iti da raspunsul asta bazat pe intelegerea lui interna, ci pe simple manipulari inconstiente de simboluri. Ia simbolurile "M A R", cauta in baza de date si culege simbolurile unei poze cu un mar. Dar tu nu faci asta. Tu INTELEGI notiunea de "mar" si pe baza ei dai raspunsul. Unde se afla diferenta interna dintre noi si calculatoare ?

Abc2009ro a scris:

Tu INTELEGI notiunea de "mar" si pe baza ei dai raspunsul. Unde se afla diferenta interna dintre noi si calculatoare ?

Nu inteleg deloc notiunea de mar. Doar asociez fructul respectiv cu notiunea. Am reusit sa fac asta prin invatare. Nu se deosebeste prea mult modul in care am invatat eu sa fac asocierea de modul in care opereaza computerul.

De intelegere putem discuta cand e vorba de structuri lingvistice mai complexe.

Allexandrra a scris:

Nu inteleg deloc notiunea de mar. Doar asociez fructul respectiv cu notiunea.

Asta se cheama intelegere.

Abc2009ro a scris:

Cum le recunosti ?

Prin compararea lor cu cele din memorie.

Abc2009ro a scris:

Asta se cheama intelegere.

Pentru a avea intelegere, omul are trăire față de lucrul in discutie.

- Am inteles ca focul arde. - unde chiar el a trait aceasta situatie.

- Stiu ca focul arde. - unde altul i-a spus ca focul arde, si unde i-a fost si demonstrat.

Erotics a scris:

Prin compararea lor cu cele din memorie.

Cum le compari cu cele din memorie ?

Uite, sa zicem ca ar fi ceva de genul: (if pixel1(imagine vazuta) = pixel1(imagine memorie) then... ) si aici e problema, la "then"-ul ala. Then what ? Then understand ?

Gunfire a scris:

Ai bolduit ce ti-a convenit tie. "E cum ai spus tu" la care am mai adaugat - doar daca - in caz ca nu vezi cum trebuie ce scriu...

Ce-i de inteles?! Ca viata se petrece doar in constiinta noastra?! Ca omul e "nimeni d'nimic"?! Eu am inteles perfect ce ai vrut sa baigui tu chiar daca ai impresia ca scornelile tale sunt pline de invatatura, insa tu n-ai reusit sa pricepi nici macar cateva idei simple pe care le-am exprimat mai sus...

Zici ca frumusetea e o insusire a celui ce observa pe ceea ce este... Eu zic ca frumusetea e o insusire caracteristica obiectului... omul doar decodeaza informatia. Nu vedem ceva frumos in natura doar pentru ca asa vedem noi, ci pentru ca lucrul respectiv e de asa natura... dar aici ar fi ceva mai mult de discutat si nu am acum dispozitia necesara. Eu ti-am citit cateva texte de la creatiile userilor in proza si am inteles exact unde bati... Nu vreau sa ma mai contrazic prea mult cu tine pentru ca vei nega viata la nesfarsit... dumnezeu stie din ce motive si ele pot fi nenumarate. Te las in wonderland... Sweet dreams!

Tocmai de aceea am specificat si eu: "jumatate de raspuns".

Nu am facut trimitere la solipsism, m-am referit la perfectiune, la infinitul posibil al intelesului, la ceea ce poate el insemna daca ne-ar fi accesibil la modul absolut; una este ceea ce constata un om si cu totul altceva imanenta celor ce fac obiectul constatatarilor sale.

Mai sus ai si raspunsul referitor la frumusete.

Daca mi-ai citit cateva texte de la "Creatiile userilor", intelegi faptul ca ele sunt creatii artistice personale (asa cum sunt ele, cu plusurile si minusurile fiecareia), ele nu sunt un punct de vedere universal valabil nici cel putin pentru mine si cu atat mai putin pentru altii, reprezinta doar o creatie inspirativa a momentului, a carei imanenta am trait-o atunci, dar nici vorba sa reprezinte neaparat un adevar!!!

E posibil ca ceea ce vei fi citit acolo si aici sa te fi determinat la o etichetare vizavi de mine; te inseli.

Eu nu neg "corola" de minuni a vietii, doar ii permit sa fie asa cum e, nu ii pun etichete decat din neatentie (sau la sparare).

Sweet si tie!