Vindecare prin iertare ?

gargbird a scris:

Dupa cum ziceam, cred ca imbatranesc, pentru ca nu mai inteleg lumea in care traiesc.

Cred ca ai imbatranit tare, ca tu chiar ai impresia ca ai inteles-o vreodata. Daca pot zice ca inteleg ceva...e ca-i inteleg p-astia care cred ca inteleg totul. Cum le ziceai tu?...autosuficientii care nu-l gusta pe S. Nicolaesu ca geniu. Tradatorii neamului tau.

Ce astepti? Sfaturi? Pareri? Solutii? Nu trebuie sa-mi raspunzi, intrebarile sunt retorice.

Da ma, sunt oameni care vor sa discute civilizat despre problemele lor, fara sa astepte ceva de la cineva. Le face bine cand discuta despre probleme, ca s-or fi saturat de introvertism...nu vezi ca asta duce la frustrare si la replici rautacioase...nu simti?

Cred ca nu-i interventie in care sa nu-ti manifesti intrigarea in privinta celor care aleg destainuirea ca dezbatere.

E greu de inteles?...durule care esti.

Nu e vorba de introvertism InPing, eu sunt o persoana fiarte extroverta, sociabila, vorbareata, prietenoasa, cei drept mai privata ca altele pentru ca rareori dezvalui chestii foarte personale. E vorba de faptul ca a suferi in tacere nu este o virtute, a te perinda prin lume lasand impresia ca esti o persoana perfecta, cu o viata perfecta, perfect echilibrata, fara griji, fara lipsuri, fara probleme emotionale, samd iar nu este o virtute ci o mare falsitate care in cele din urma nu aduce vreun deserviciu altora decat tie insuti.

A sti sa impartasesti chiar si unor straini cate ceva din sentimentele si gandurile tale, a nu-ti fi jena sau teama sa apari si intr-o imagine vulnerabila nu e ceva de condamnat sau ridiculizat. Asta nu inteleg multi. Asta nu am inteles nici eu pentru foarte mult timp, pana cand am realizat ca nu-mi va ridica nimeni statuie daca ma tin sus si tare, ca de piatra, dura, cinica, proiectand faptul ca ce...? Ca sunt vezi doamne asa o persoana de puternica, incat ma minunez eu insumi de mine si poate imi acord si o medalie.

gargbird a scris:

Iti generalizezi drama familiala, creca.

Eu, de exemplu, nu vad nici o schimbare in plan familial din vremurile cand Mouzes despica Marea Rosie cu tricepsii si pana azi. Totul s-a schimbat, in afara de familie. Instinctul matern al femeii, impletit cu simtul proprietatii al barbatului, reprezinta cel mai eficient lipici din toate timpurile. Familia, ca definitie, nu a fost atinsa de renascentism, de Marea Schisma, de Inchizitie, de tehnologie sau de i-phone. A, micile drame care se petrec in interiorul oricarei familii sunt sarea si piperul. Ar fi prea plictisitoare o familie perfecta, nu?

Pe de alta parte, sa presupunem ca mama ta ar citi ce ai scris tu pe acest forum la adresa ei. Well... cred ca ti-ai lua adio de la saptamana de "armistitiu" de la fiecare intalnire, nu?

Nu am citit topicul, asa ca nu sunt prea sigur despre ce e vorba, dar pentru mine e oarecum... dezamagitor sa vad ca tocmai tu, care ai fost o tinta constanta aici, din varii motive, iti expui problemele de familie. Ce astepti? Sfaturi? Pareri? Solutii? Nu trebuie sa-mi raspunzi, intrebarile sunt retorice.

Dupa cum ziceam, cred ca imbatranesc, pentru ca nu mai inteleg lumea in care traiesc.

Ce aiureala !

Bine, macar, ca recunosti ca nu intelegi lumea in care traiesti. Durule, care esti ! vorba lu' InPing.

InPing a scris:

Cred ca ai imbatranit tare, ca tu chiar ai impresia ca ai inteles-o vreodata. Daca pot zice ca inteleg ceva...e ca-i inteleg p-astia care cred ca inteleg totul. Cum le ziceai tu?...autosuficientii care nu-l gusta pe S. Nicolaesu ca geniu. Tradatorii neamului tau.

Da ma, sunt oameni care vor sa discute civilizat despre problemele lor, fara sa astepte ceva de la cineva. Le face bine cand discuta despre probleme, ca s-or fi saturat de introvertism...nu vezi ca asta duce la frustrare si la replici rautacioase...nu simti?

Cred ca nu-i interventie in care sa nu-ti manifesti intrigarea in privinta celor care aleg destainuirea ca dezbatere.

E greu de inteles?...durule care esti.

Nu vorbeam cu tine, vorbeam cu Naeema, care mi-a si raspuns, de altfel.

Tu esti ala cu posta, nu? Decat sa-ti insiri neuronii pe adresa mea, mai bine zi-mi daca i-ai transmis fractalii lui nemo si daca ai mancat fractalul ala cald pe care ti l-am facut cadou.

Lizbeth a scris:

Ce aiureala !

Bine, macar, ca recunosti ca nu intelegi lumea in care traiesti.

Recunosc, cum sa nu recunosc ceva ce tocmai am afirmat?!

gargbird a scris:

Recunosc, cum sa nu recunosc ceva ce tocmai am afirmat?!

Bravo ! Esti un dur si-un curajos.

Mai ales cand arunci cu pietre cand crezi ca-ti vine bine la-ndemana.

Hai sa explic totusi de ce am ales acest titlu "Vindecare prin iertare". Psiholoaga mea mi-a spus de nenumarate ori ca exista doar doua modalitati de a ma vindeca emotional, asta in baza personalitatii mele, nu in general. Una ar fi sa iert, astfel eliberandu-ma de toata energia negativa, de toate resentimentele pe care le am. Dupa o perioada, cand a realizat ca acest lucru imi este imposibil, a oferit a doua si singura solutie ramasa si anume sa rup de tot contactul cu mama si sa-mi vad de viata, astfel evitand ca negativitatea sa faca parte din viata zilnica.

Nici solutia asta nu este viabila pentru ca asta ar insemna sa rup contactul cu familia in general. Maica'mea nu este o unitate solitara ci membru al familiei, integrat in ea. Nu poate fi evitata, ignorata, samd.

Deci ce-mi ramane ? Sa continui sa-i inghit comportamentul si mentalitatea si sa incerc pe cat pot sa nu ma las afectata. Sa ma concentrez asupra propriei familii, a copilului meu, a sotului, a prietenilor mei si sa continui cu tratamentul psiho-farmaceutic, care by the way este si el ridiculizat de persoana ce mi-e mama.

Naeema a scris:

Hai sa explic totusi de ce am ales acest titlu "Vindecare prin iertare". Psiholoaga mea mi-a spus de nenumarate ori ca exista doar doua modalitati de a ma vindeca emotional, asta in baza personalitatii mele, nu in general. Una ar fi sa iert, astfel eliberandu-ma de toata energia negativa, de toate resentimentele pe care le am. Dupa o perioada, cand a realizat ca acest lucru imi este imposibil, a oferit a doua si singura solutie ramasa si anume sa rup de tot contactul cu mama si sa-mi vad de viata, astfel evitand ca negativitatea sa faca parte din viata zilnica.

Nici solutia asta nu este viabila pentru ca asta ar insemna sa rup contactul cu familia in general. Maica'mea nu este o unitate solitara ci membru al familiei, integrat in ea. Nu poate fi evitata, ignorata, samd.

Deci ce-mi ramane ? Sa continui sa-i inghit comportamentul si mentalitatea si sa incerc pe cat pot sa nu ma las afectata. Sa ma concentrez asupra propriei familii, a copilului meu, a sotului, a prietenilor mei si sa continui cu tratamentul psiho-farmaceutic, care by the way este si el ridiculizat de persoana ce mi-e mama.

Schimba psihologul. Cel mai bine pt psihic este ori sa te confrunti direct cu inamicul, ori sa-l ignori definitiv, fara sa tii cont ca face parte din familie. A ignora pe cineva, in mod sistematic, este mai rau decat a-l injura.

@Naeema

Ignorare mentala/psihica, nu stiu cum sa ii zic. Ti-ar putea iesi daca ai diseca-o ca pe o broasca pe mama ta, cu neutralitatea observatorului.

Si eu sunt dintre cei care nu pot ierta lucruri foarte grave. Din fericire, nu am fost pusa in situatia de a-mi ierta parintii si nici batai. La mine a mers ce am scris mai sus, doar ca a durat mult si a fost chinuitor. E foarte greu sa obtii detasarea observatorului.

Naeema a scris:

Nu ai cu cine. Daca discutia se petrece la telefon imi inchide telefonul, daca se petrece in persoana cand vine ea in vizita la mine, dupa 4 zile isi face bagajele si pleaca, daca sunt eu la ea in vizita ma face pe mine sa mi se faca lehamite si sa-mi scurtez imediat concediul. Chiar si cand ne-am intalnit in Romania la matusa'mea, eu am fost cea care a plecat de acolo plina de nervi si de amar. Chiar si matusa si unchiul meu i-au spus ca a intrecut masura.

Acum ma freaca la melodie sa merg in Germania cu asta mic, ca sa-si vada nepotul in persoana. I-m spus cand o zbura porcul ma mai car eu pana in Europa sa f*t timp si bani aiurea ca dupa cateva zile sa-mi faca iar circ si sa ma faca sa plec. I-am zis sa vina ea cu taica'meu la noi daca vrea sa-l vada pe ala mic. Eu stau bine mersi acasa si cand ei nu-i convine ceva, nu are decat sa plece asa cum o face de fiecare data.

Parca ai vorbi despre mama mea...(tot din seria '50 face parte)

Naeema a scris:

Hai sa explic totusi de ce am ales acest titlu "Vindecare prin iertare". Psiholoaga mea mi-a spus de nenumarate ori ca exista doar doua modalitati de a ma vindeca emotional, asta in baza personalitatii mele, nu in general. Una ar fi sa iert, astfel eliberandu-ma de toata energia negativa, de toate resentimentele pe care le am. Dupa o perioada, cand a realizat ca acest lucru imi este imposibil, a oferit a doua si singura solutie ramasa si anume sa rup de tot contactul cu mama si sa-mi vad de viata, astfel evitand ca negativitatea sa faca parte din viata zilnica.

Nici solutia asta nu este viabila pentru ca asta ar insemna sa rup contactul cu familia in general. Maica'mea nu este o unitate solitara ci membru al familiei, integrat in ea. Nu poate fi evitata, ignorata, samd.

Deci ce-mi ramane ? Sa continui sa-i inghit comportamentul si mentalitatea si sa incerc pe cat pot sa nu ma las afectata. Sa ma concentrez asupra propriei familii, a copilului meu, a sotului, a prietenilor mei si sa continui cu tratamentul psiho-farmaceutic, care by the way este si el ridiculizat de persoana ce mi-e mama.

Puteai sa-mi raspunzi cu acest mesaj, nu cu celalalt, pentru ca acesta mi se pare mai obiectiv decat celalalt. Nu am avut intentia sa te jignesc, am exprimat doar o parere, care se pare ca nu s-a incadrat in spectrul emotional acceptat de tine, ca sa ma exprim mai elegant.

Acum am vazut ca tu ai deschis topicul, ieri, dar asta nu schimba cu nimic situatia, pentru ca eu raman la parerea ca unele lucruri trebuie sa ramana acolo unde s-au intamplat, adica in familie.

Tu traiesti intr-o lume in care iti permiti un psiholog, oare nu ar fi fost o solutie mai buna sa-l apelezi? Chiar trebuia sa apelezi la solutia romaneasca (mahalagism, that is, ca sa nu existe nici o urma de indoiala), in speranta ca iti vei rezolva problema familiala?

Ai deschis de-a timpul lungului (sau invers, whatever) cateva topice in care erai foarte revoltata ca lumea se amesteca in viata ta personala. Acum observ o rasucire radicala, la 179 de grade (nu zic 180 numai de-al dreaq, ca sunt un dur, da? :boss: ).

Referitor la afirmatia ta potrivit careia am fost ultima persoana la care te-ai fi asteptat sa posteze un astfel de mesaj, pot sa spun doar ca inca iti alegi prietenii (reali, virtuali sau cum or mai fi) pe criterii subiective.