Atasamentele

@ omul nimeni

Toata abordarea mea este din punct de vedere contemplativ.

Iar definita ta asupra conceptualizarii nu este prea ampla caci si eu sunt familiar cu aceasta categorisire a aparitiilor sub forma de concepte.Dar aceste aparitii sunt concepte numai daca nu sunt recunoscute ca manifestari ale potentialului infinit al mintii.

Intreaga paleta de aparitii in campul constiintei este o manifestare spontana.

Natura mintii are o capacitate reflexiva de cunoastere a propriului continut,cunoastere care mai poate fi numita si luminositatea constiintei.Orice apare in campul nostru este cunoscut(iluminat) instantaneu fara deliberare.Ceea ce este cunoscut este in uniune cu natura propriei minti.

Astfel cand am dat exemplu cu paharul am vrut sa scot in evidenta modalitatea in care ne apare o experienta si cum ea este prezenta in campul constiintei in mod nemijlocit.

Proliferarea conceptuala cu privire la experienta cu paharul apare imediat dupa infatisarea experientei in campul constiintei.Primul moment al infatisarii este foarte pur(luminositate pura) dar foarte scurt caci imediat apare conceptualizarea si cadem in dualitate.

Pentru cel care stie sa se odihneasca in stare de contemplatie , unde aparitia experientei este indivizibila cu natura mintii,conceptualizarile nu mai reprezinta o problema caci sunt integrate cu natura mintii.

Natura mintii este "sursa" mintii daca vrei, pe cand mintea este ceea ce se intampla tuturor oamenilor din nerecunoasterea sursei si a manifestarilor ei sub forma de minte.

Mintea este cea care creaza una si alta despre experienta soloidficand-o

Linistea este un concept, da.

Trebuie sa existe o minte careia sa i se para ca e liniste.

Athmy a scris:

Te referi la atasamentele negative si la vicii presupun. Un atasament pozitiv este chiar intensificat/intarit prin constientizare. Adica devine din irational, rational acceptat.

Ma indoiesc de aceasta. Dar despre aceasta detasare despre care vorbesti, pentru crestini exista un potentiator de sentimente/atasamente: acela ca nu se cade sa iubesti pe nimeni si nimic mai presus de D-zeu, de asemenea sa nu ai teama de nimic decat de bunul D-zeu. Asta inseamna ca daca se intampla sa pierzi totul in viata, iti ramane D-zeu, care este mai presus de toate. Alta eliberare este efemera, insa daca ai aceasta ierarhie in minte, privesti un pic mai departe decat propria suferinta.

-Nu am incercat niciodata sa "dezleg" un atasament pozitiv, asa ca ne aflam deja pe taramul speculativ, insa, consider posibila dezlegarea si de ele la fel ca si fata de cele negative.

In fond, un atasament e tot atasament.

DAR, eu nu vorbesc despre constientizarea atasamentului ci, despre constientizarea unui concept ce iti permite dezatasarea, am mai explicat o data, reiau insa.

Ce e mandria negativa (inalta parere de sine), dar iubirea? asta ca sa atac doua dintre opusurile de baza.

Sunt forme de constiinta, formatarii proprii din potentialitatea generala la care avem acces (indiferent daca sursa suntem chiar noi in mod real, absolut, sau doar avem impresia ca suntem noi, sursa fiind altcineva sau altceva, impresia noastra este trairea noastra, este viata noastra, numai prin ea traim si pentru noi).

Asadar daca nu "fabulam", ne asumam responsabilitatea de creatori ai lor (mandriei si iubirii), creatori de "forme-stari de realitate".

In ce scop permitem trairea de asemenea forme, ce aduc ele in viata noastra?

Daca le constatam a aduce beneficitate, imi par de dorit, deci merita sa le permitem existenta, daca le constatam a aduce nocivitate, nu merita sa le permitem existenta.

In concluzie, dobandint atitudine motivationala prin constientizarea faptului ca sunt creatorul lor si intelegand profund asta precum si "culoarea" (catre distructivitate sau constructivitate) formei respective, dar si prin accesul la un nivel de exceptie a claritatii situatiei, hotarasc eliberarea din forma (eventual chiar din preforma) a potentialului, fie din forma mandrie, fie din forma iubire.

O pot face prin cugetare, imaginativ sau ambele.

Beatitudinea de exemplu, nu e neaparat cea mai inalta treapta a evolutiei, oricat de rafinata ar fi (colegul Jnanadakini pare a intelege ceva de genul).

-Ai si dreptate sa te indoiesti, asa ceva se atinge pe niveluri evolutive superioare, pentru "de-alde" noi, "paza buna trece primejdia rea", tentatiile merita tinute in lesa, altfel "gusta si fugi" s-ar putea sa devina "gusta si mori", in sensul ca, gustand "marul", deja te-ai transformat din inocent in "initiat" al gustului, "demonul" a intrat in tine si isi cere drepturile, pe care, cu cat mai des i le oferi, cu atat te leaga mai tare.

Da, o parte din crestini stiu, inteleg si chiar constientizeaza suficient ceea ce spui, insa efectul lui depinde de nivelul evolutiv al persoanei, altfel e doar "ecoul".

Ce te faci insa cand pana si "Dumnezeul tau", "moare", din starea ta de realitate, pana si acest atasament poate sa-ti fie luat si atunci suferinta e crunta, cum este in cazul tuturor atasamentelor de care te desparti involuntar.

Jnanadakini a scris:

@ omul nimeni

-Toata abordarea mea este din punct de vedere contemplativ.

-Iar definita ta asupra conceptualizarii nu este prea ampla caci si eu sunt familiar cu aceasta categorisire a aparitiilor sub forma de concepte.Dar aceste aparitii sunt concepte numai daca nu sunt recunoscute ca manifestari ale potentialului infinit al mintii.

Intreaga paleta de aparitii in campul constiintei este o manifestare spontana.

Natura mintii are o capacitate reflexiva de cunoastere a propriului continut,cunoastere care mai poate fi numita si luminositatea constiintei.Orice apare in campul nostru este cunoscut(iluminat) instantaneu fara deliberare.Ceea ce este cunoscut este in uniune cu natura propriei minti.

Astfel cand am dat exemplu cu paharul am vrut sa scot in evidenta modalitatea in care ne apare o experienta si cum ea este prezenta in campul constiintei in mod nemijlocit.

Proliferarea conceptuala cu privire la experienta cu paharul apare imediat dupa infatisarea experientei in campul constiintei.Primul moment al infatisarii este foarte pur(luminositate pura) dar foarte scurt caci imediat apare conceptualizarea si cadem in dualitate.

Pentru cel care stie sa se odihneasca in stare de contemplatie , unde aparitia experientei este indivizibila cu natura mintii,conceptualizarile nu mai reprezinta o problema caci sunt integrate cu natura mintii.

Natura mintii este "sursa" mintii daca vrei, pe cand mintea este ceea ce se intampla tuturor oamenilor din nerecunoasterea sursei si a manifestarilor ei sub forma de minte.

Mintea este cea care creaza una si alta despre experienta soloidficand-o

Linistea este un concept, da.

Trebuie sa existe o minte careia sa i se para ca e liniste.

-Iata o prima baza de discutie.

-Spre surprinderea mea, pari a da mintii aceeasi definitia ca si mine, eu insa nu o prea utilizez intrucat nu ma intelege nimeni.

Deci dai mintii puterea contemplativa de dincolo de forma, credeam ca mor si nu mai aud asta.

Sau poate nu, intrucat in continuare pari a spune altceva?!

Pai, potentialul infinit al mintii, cel ce permite "manifestarile fara forma", acuma spui ca e altceva decat natura mintii (sursa)?

Greu cu DEX-ul altuia!

Hai sa o luam altfel!

Poti accepta ca eu (tu),( fiecare fiind constient doar de realitatea ce e el si pe care o experimenteaza), suntem capacitoare de experimentat realitate? adica ceva fara forma ce, "nu stiu cum, de ce si in ce fel", am ajuns sa existam prin manifestarile de realitate percepute.

omul nimeni a scris:

-Iata o prima baza de discutie.

-Spre surprinderea mea, pari a da mintii aceeasi definitia ca si mine, eu insa nu o prea utilizez intrucat nu ma intelege nimeni.

Deci dai mintii puterea contemplativa de dincolo de forma, credeam ca mor si nu mai aud asta.

Sau poate nu, intrucat in continuare pari a spune altceva?!

Pai, potentialul infinit al mintii, cel ce permite "manifestarile fara forma", acuma spui ca e altceva decat natura mintii (sursa)?

Greu cu DEX-ul altuia!

Hai sa o luam altfel!

Poti accepta ca eu (tu),( fiecare fiind constient doar de realitatea ce e el si pe care o experimenteaza), suntem capacitoare de experimentat realitate? adica ceva fara forma ce, "nu stiu cum, de ce si in ce fel", am ajuns sa existam prin manifestarile de realitate percepute.

Natura mintii are trei caracteristici:este goala de esenta,are potential infinit de manifestare si poseda o energie neantrerupta de manifestare.

Cand exista cauze si conditii potentialul va manifesta o aparitie.

Ca sa intlelegi acest aspect o sa folosesc o metafora unde oglinda este natura mintii iar capacitatea de a reflecta este potentialul oglinzii.

Oglinda va reflecta instantaneu orice apare in fata ei.

Reflectia nu este distincta de suprafata oglinzii .

Cand oglinda(mintea) prin intermediul luminozitatii constiintei-care este unul din factorii naturii mintii-se agata de reflectii sau se ataseaza de ele crezand ca sunt separate de natura oglinzii se produce dualitatea.

Sa ma intorc la potentialul mintii.

Potentialul este sub forma de potential, este capacitatea mintii de a produce.Dar potentialul ramane in stare inerta,neutra pana cand vor exista cauze si conditii pentru a da nastere unei aparitii.Aceste cause si conditii sunt obiectele care apar in fata oglinzii.Ele vor produce reflectii (aparitii) in oglinda(minte).

Din punctul de vedere al contemplatiei aparitiile sunt indivizibile cu natura mintii.Esenta lor este una si aceeasi cu natura mintii din care s-au ridicat.

De multe ori nu inteleg cum folosesti limba romana.Cateodata mi se pare ca ,dupa cum te exprimi, nu esti roman.

Astfel unele dintre lucrurile pe care le afirmi nu le inteleg si nu pot sa raspund la ele.

Un exemplu ar fi ultima fraza din postul tau.Pentru mine nu are sens ce spui:

"Poti accepta ca eu (tu),( fiecare fiind constient doar de realitatea ce e el si pe care o experimenteaza), suntem capacitoare de experimentat realitate? adica ceva fara forma ce, "nu stiu cum, de ce si in ce fel", am ajuns sa existam prin manifestarile de realitate percepute."

Jnanadakini a scris:

De multe ori nu inteleg cum folosesti limba romana.Cateodata mi se pare ca ,dupa cum te exprimi, nu esti roman.

Astfel unele dintre lucrurile pe care le afirmi nu le inteleg si nu pot sa raspund la ele.

Un exemplu ar fi ultima fraza din postul tau.Pentru mine nu are sens ce spui:

"Poti accepta ca eu (tu),( fiecare fiind constient doar de realitatea ce e el si pe care o experimenteaza), suntem capacitoare de experimentat realitate? adica ceva fara forma ce, "nu stiu cum, de ce si in ce fel", am ajuns sa existam prin manifestarile de realitate percepute."

Pai vezi cat e de dificil sa te dai tu dupa DEX-ul meu, tot asa imi e mie sa ma dau dupa al tau.

Nu voi da forma de intentie mai putin colegiala la ceea ce ai spus aici, ci, ca si creator "extrem de" prezent acum, in matricierea de realitate (aflat in vigilenta maxima), o 'imbrac intr-o forma de, compliment.

Nici in polemica nu intru, spun doar, nici formularile tale nu corespund DEX-ului.

Nici nu stiu daca ar fi posibil sa discutam despre asa ceva, apeland strict la DEX.

Ai intrtat in detalii tehnice specifice modului tau de exprimare, nu voi continua acesta neintelegere.

Daca vrei, deschide discuitia in continuare pe orice legat de tema, fara a mai utiliza notiuni familiare numai tie.

Si tu permiti reflectarea de realitate (formarea de constiinta) proprie, pe care o transpui in scris, intr-un stil cu care nu ma pot familiariza si nici nu voi face ravagii permitand rabdarii indelungi sa ia forma-constiinta.

Lasand deoparte mesajul lingvistic al textului meu, se intelege la tine "pe romaneste" nivelul despre care scriu?

Iata, dau eu un exemplu.

Problema nu e faptul ca nu ne-am afla in prezent intrucat asa cum am mai spus in prezent e oricine; problemna e ce forme de realitate matriciezi?

Daca matriciem amintiri, imaginatie, inchipuiri despre viitor sau altceva, desi suntem in prezent, nu gestionam prezentul ci fantasmele proprii.

Si de nu facem cele enumerate dar permitem "intruparea" unor forme de constiinta ce contribuie la a nu fi atenti la matricierile, la creatiile de realitate, la formele de constiinta ce permanent ne umplu realitatea, geaba.

Iata acuma, daca tu imi adresezi anumite cuvinte si eu permit formatarea de constiinta de tip "cuvinte jignitoare", si, daca mai permit si formatarea de constiinta (forma de constiinta) de tip irascibilitate, atunci, e posibil sa permit si formatarea de constiinta de tip, enervare.

omul nimeni a scris:

Iata acuma, daca tu imi adresezi anumite cuvinte si eu permit formatarea de constiinta de tip "cuvinte jignitoare", si, daca mai permit si formatarea de constiinta (forma de constiinta) de tip irascibilitate, atunci, e posibil sa permit si formatarea de constiinta de tip, jignire, adresate tie; intr-o astfel desituatie, singura speranta este, ca tu sa nu interpretezi intentia mea conform formatarii date, sa nu se oglindeasca in tine asa ci, datorita unui inalt nivel evolutiv sa o consideri ceva pozitiv, constructiv, sau in cel ma rau caz sa vezi neputinta mea si sa o deplangi.

Am rectificat sfarsitul frazei intrucat era o greseala de exprimare, iata am permis ceea ce nu as fi vrut, prin urmare nu sunt perfect, nu prea eram adineauri in prezent cu focalizarea atentiei pe subiect si am formatat prostii.

omul nimeni a scris:

Pai vezi cat e de dificil sa te dai tu dupa DEX-ul meu, tot asa imi e mie sa ma dau dupa al tau.

Nu voi da forma de intentie mai putin colegiala la ceea ce ai spus aici, ci, ca si creator "extrem de" prezent acum, in matricierea de realitate (aflat in vigilenta maxima), o 'imbrac intr-o forma de, compliment.:)

Lasand deoparte mesajul literar al textului meu, se intelege la tine "pe romaneste" nivelul despre care scriu?

Tocmai ca eu nu inteleg de multe ori cum scrii, iar ceea ce scrii, "pe romaneste" suna straniu, ciudat.

Eu vorbesc corect romaneste sau aproape corect.

Insa la tine e o alta problema.In primul rand tu inventezi cuvinte si expresii care nu suna bine in limba romana si in al doilea rand gramatica pe care o folosesti imi este putin familiara.

Spre exemplu "matricierea de realitate"."Matricierea" sau "matriciere" nu exista in limba romana.Exista insa matrice.Daca ai fi spus "matricea realitatii" ar fi fost corect.

La fel,este foarte greu sa inteleg restul frazei.

Problema ta de a ma intelege nu este legata de felul cum folosesc notiunile din DEX sau de faptul ca m-as exprima incorect in limba romana( ceea ce nu e cazul), ci de faptul ca nu esti familiar cu acest tip de abordare.

Esti cumva maghiar ? Asa imi pari.Sau poate ma insel

omul nimeni a scris:

Am rectificat sfarsitul frazei intrucat era o greseala de exprimare, iata am permis ceea ce nu as fi vrut, prin urmare nu sunt perfect, nu prea eram adineauri in prezent cu focalizarea atentiei pe subiect si am formatat prostii.:)

M-ai pierdut cu totul.

Poate ca o lasam pe alta data :)

Jnanadakini a scris:

M-ai pierdut cu totul.

Eh, uite asa, realitatea a mai pierdut o ocazie de armonizare intre doua dintre "formatarile" (formele) ce o constituie.

omul nimeni a scris:

-Nu am incercat niciodata sa "dezleg" un atasament pozitiv, asa ca ne aflam deja pe taramul speculativ, insa, consider posibila dezlegarea si de ele la fel ca si fata de cele negative.

In fond, un atasament e tot atasament.

Pe mine atasamentele pozitive ma intereseaza sa experimentez :D dar fie ca tine, sa vorbim de vicii

De exemplu eu am experimentat fumatul si am fumat atata pana nu am mai putut, am schimbat ceea ce ma determina sa fumez si am stopat fumatul. Dar vorba fie intre noi, fumatul nu mai are secrete pentru mine :D

omul nimeni a scris:

-Ai si dreptate sa te indoiesti, asa ceva se atinge pe niveluri evolutive superioare, pentru "de-alde" noi, "paza buna trece primejdia rea", tentatiile merita tinute in lesa, altfel "gusta si fugi" s-ar putea sa devina "gusta si mori", in sensul ca, gustand "marul", deja te-ai transformat din inocent in "initiat" al gustului, "demonul" a intrat in tine si isi cere drepturile, pe care, cu cat mai des i le oferi, cu atat te leaga mai tare.

Eu sunt de parere ca, pentru a rezista tentatiei trebuie sa o cuceresti :D

Si cum faci asta? Pai nu e nevoie sa te invat, doar sa nu te casatoresti cu ea. Dupa aceea alegi una mai buna :D

omul nimeni a scris:

Da, o parte din crestini stiu, inteleg si chiar constientizeaza suficient ceea ce spui, insa efectul lui depinde de nivelul evolutiv al persoanei, altfel e doar "ecoul".

Ce te faci insa cand pana si "Dumnezeul tau", "moare", din starea ta de realitate, pana si acest atasament poate sa-ti fie luat si atunci suferinta e crunta, cum este in cazul tuturor atasamentelor de care te desparti involuntar.

Atunci cand D-zeu moare, inseamna ca mai intai a murit, rand pe rand, orice fel de credinta, incredere, iluzie sau speranta.

Athmy a scris:

Pe mine atasamentele pozitive ma intereseaza sa experimentez dar fie ca tine, sa vorbim de vicii

De exemplu eu am experimentat fumatul si am fumat atata pana nu am mai putut, am schimbat ceea ce ma determina sa fumez si am stopat fumatul. Dar vorba fie intre noi, fumatul nu mai are secrete pentru mine

Eu sunt de parere ca, pentru a rezista tentatiei trebuie sa o cuceresti

Si cum faci asta? Pai nu e nevoie sa te invat, doar sa nu te casatoresti cu ea. Dupa aceea alegi una mai buna

Atunci cand D-zeu moare, inseamna ca mai intai a murit, rand pe rand, orice fel de credinta, incredere, iluzie sau speranta.

Da' ce, eu am lasat impresia a fi neinteresat de a experimenta bucuria sau fericirea, placerile?

Discutam numai despre posibilitatea de a avea parte de ele fara atasare.

Adica, atunci cand nu am parte de bucurie sau fericire, de vreo placere in general, sa nu ma constat in suferinta intrucat mi-a disparut "jucaria", atasamentul.

Nu spun, nu am atins asa un nivel incat nimic sa nu ma intristeze, sa nu ma supere, sa nu imi produca dezamagire, deprimare; nimeni nu ma educat in acest spirit.

Vorbesc doar despre posibilitatea oferita de constientizarea profunda a unor intelesuri (pana la iluminare personala) cu care poate fiecare sa rezoneze, intelesuri ce iti aduc eliberarea din atasamente oricat de puternice; cu cat constientizarea e mai puternica, cu atat poate dezlega un atasament mai grav.

Ce intelegi tu prin a cuceri tentatia?

Zici: "doar sa nu te casatoresti cu ea" si "sa alegi una mai buna".

Tocmai aici intervine ceea ce spun eu; dar in varianta ta, ce anume trebuie sa faci ca sa reusesti cele ce le-ai zis, cum, din ce dobandesti puterea de a "nu te casatori cu ea" si "a alege alta mai buna", asa cum spui?

Jnanadakini a scris:

Intrucat de mult timp nu am mai intalnit pe cineva asa de aproape de cele ce ma intereseaza pe mine, iti propun sa lasam orgoliile si sa incercam sa discutam despre subiect sau sa deschidem alt topic, dar, "sa o luam mai usor, mai pe departe", sa vorbim despre lucruri mai putin profunde si cu exemple clare, astfel incat sa ne obisnuim fiecare cu stilul celuilat, fiecare are stilul sau de exprimare si asta face de neinteles ceea ce spune celalalt.

Nu numai pentru ca nu ma exprim corect romaneste nu ai inteles, ci si intrucat am un stil total diferit de al tau.

omul nimeni a scris:

Ce intelegi tu prin a cuceri tentatia?

Zici: "doar sa nu te casatoresti cu ea" si "sa alegi una mai buna".

Tocmai aici intervine ceea ce spun eu; dar in varianta ta, ce anume trebuie sa faci ca sa reusesti cele ce le-ai zis, cum, din ce dobandesti puterea de a "nu te casatori cu ea" si "a alege alta mai buna", asa cum spui?

Din intelegere. Atunci cand intelegi ce ti se intampla, nimic nu prea te poate atinge. Dar daca gasesti in minte justificari si incerci sa te sustragi de la consecinte, acestea te prind din urma

Nu stiu cum sa iti explic, este ca si cand esti indragostit. Idealizezi persoana respectiva, esti prins in jocurile atractiei, te uiti cu frica in viitor daca s-ar intampla sa plece etc. Dar cu toate aceste atasamente negative, daca esti cinstit cu tine tot timpul si ii observi comportamentul si caracterul, cel mai adesea iti vei da seama ca are mici defecte la inceput care te fac sa fii circumspect, si daca nu te precipiti in scurt timp/sau dupa caz o perioada mai lunga, te lamuresti pe deplin ce e un om ca toti ceilalti cu care nu ai mai nimic in comun si te lasa rece. Uite asa cand intelegi persoana respectiva intelegi ca atasamentul e gol de continut. Asta cu atasamentele negativ induse.