Athmy a scris:
e straniu sa zici atasament fata de efort fizic sau fata de educatie, mancare, etc
acelea sunt obisnuinte, un alt sens al cuvantului, sau deprinderi, afinitati, dar nu afectiune propriu-zisa
sincer, cred ca nu intrebuintezi corect sensul cuvintelor, ce ai scris imi pare ciudat
-Normal, e straniu, de aceea am si ales formularea si continutul exemplificat, pentru a intelegem un lucru esential, obiceiurile, deprinderile, afinitatile, ne devin conditionari prin atasament, fie ele pe latura fizica fie pe cea intelectuala.
Sunt oameni atasati asa de puternic de munca fizica sau intelectuala incat au devenit patimasi, tot asa cum, altii sunt atasati de comoditate-lene, ce le-a devenit dependenta.
-Iar (auto)educatia, e cel mai amplu, facil si vinovat factor care, netezeste calea spre obisnuinte cu legatura afectiva , obisnunte de care suntem atasati spre conditioarea noastra, prin educatie dobandindu-se tipul personal de mentalitate pe diferitele aspecte ale vietii legat puternic afectiv; afectivitatea urmeaza indeaproape fiecare act de constiinta al vietii noasre, legaturile ei fiind omniprezente.
Am dat acest exemlu ce poate parea foarte general si ambiguu:
omul nimeni a scris:- beneficitatea atasamentului fata de o educatie ce imi permite actiuni care imi asigura functionalitatea, siguranta si dezvoltarea capacitatii de a cunoaste si intelege intelectual dar si emotional realitatea, insa si nocivitatea atasamentelor de anumitor tipuri de educatie lipsita de o etica elementara sau fara a tine cont si de alte posibilitati, o educatie in spiritul fervoarei pe diverse aspecte ale vietii, fara nici o cumpatare.
dar, nu e chiar asa; obisnuinta de a ma educa in spiritul intretinerii functionarii, al sigurantei mele si intelegerii realitatii, devenita atasament (de care ma leg afectiv), reprezinta calea spre stima si iubirea pozitiva fata de sine (fata de mine insumi, oricine as fi);
si viceversa, obisnuinta de a ma educa intr-un spirit lipsit de o etica minimala, limitational, neingatuitor, extremist, nechibzuit, este negresit legata puternic afectiv si ma ingenucheaza transformandu-ma in sclav al inaltei pareri de sine, adica al mandriei negative dimpreuna cu toate ramificatiile ei asa de cunoscute si apreciate azi.
-Al treilea exemplu (al doilea in ordinea enumerarii), e legat de alimentatie.
Prin atasarea de un obicei alimentar indreptat spre produse naturale, de asemenea cultiv (iata, educatie) respectul, iubirea pozitiva fata de mine insumi.
Referitor la opus, am dat exemplul cel mai la indemana mie, care poate fi extins la oricine si orice pe domeniul alimentatiei.
Obiceiul meu de a consuma dulciuri, ma dus la atasamentare fata de el, am inteles insa la un moment dat, falsitatea prieteniei mele cu acest obicei de care ma legasem afectiv si pe care mi l-am facut pofta spre placere, cultivandu-l m-am scindat in "eu pofticiosul de dulcuri" si "eu specificitatea naturala" (orice om sufera multiple scindari vizavi de specificitatea naturala ce e el prin firea lucrurilor), aceasta constientizare a fost profunda si mi-a permis o "gratie a vointei", astfel incat fara efort am renuntat la obicei, desi el era gata sa devina dependenta (cu greu mentineam un minim echilibru).
Cultivarea unor obisnuinte alimentare nesanatoase hranesc atasamentul fata de ele si in consecinta lipsa stimei si iubiri pozitive de sine, de naturaletea ta.
Trebuie sa fii oarecum pe un trend ascendent ca sa stii sa folosesti suferinta in favoarea ta si sa evoluezi. Pe unii suferinta ii doboara complet si nu se mai pot ridica, iar pe altii, ii poate inalta.
)