Vladyna a scris:
Impartasesc unele afirmatii care s-au facut aici, ma refer doar la cele pe care am avut rabdare sa le citesc.
Atasamentele produc suferinta, intensitatea suferintei si cauza care o produce depinzand de fiecare dintre noi.Depinde cum este “construit” omul si cat este de evoluat spiritual.
Tindem sa credem ca suferinta este mai mare cand ne atasam de o persoana, decat de un animal, de un lucru, de un obicei (de exemplu atasamentul/dependenta fata de... forumul Roportal 
sau internet ).
Pentru unii, chiar asa este, este mai importanta vila, masina, contul in banca, sau atasamentul fata de jocuri de noroc, internet, sex, droguri.Multi dintre acestia sufera si sunt in stare sa urasca pe cei care sta in calea atasamentului lor.
Atasamentul fata de o persoana se confunda adesea cu iubirea.Uneori atasamentul devine chiar obsesie.Sufera si unul si celalat.De ce? Pentru ca cel mai atasat crede ca iubeste mai mult si celalalt mai putin. De fapt unul vrea mai mult, se ajunge la gelozie, tendinta de control si posesivitate, celalalt, desi este magulit de atentia acordata( de fapt ego-ul lui), mai devreme sau mai tarziu, devine iritat, oboseste, nu se simte liber si sufera si el.
Parerea mea este ca iar ne intoarcem la evolutia spirituala a fiecaruia.Un om aflat pe un anumit nivel spiritual, chiar daca este inca atasat, intr-o oarecare masura, ar trebuie sa “sufere” la fel si daca ii moare cineva apropiat din familie si daca a pierdut un obiect la care tine (de fapt vreau sa spun ca nu ar trebui sa sufere deloc).
Asa cred si simt eu ca ar trebui! Nu zic ca e usor!
Cred ca la baza tuturor atasamentelor este ego-ul.Intre atasamente si ego este o legatura foarte stransa, ego-ul se construieste prin si pe atasamente.
Este un cerc vicios, atasamentul si ego-ul se autointretin si amplifica reciproc.
Atasamentul cel mai mare, cel “final”, este tocmai fata de propriul ego si exact de aceea este greu de dizolvat ego-ul pentru ca suntem extrem de tare atasati de el.
Parerea mea este ca cel care reuseste sa se “lepede” de ego se afla pe cea mai inalta treapta de evolutie spirituala.
Cand ajunge in acest punct, atasamentele nu mai exista (sau nu mai conteaza) pentru el.
Ai si tu atasamentul tau, nu ai avut rabdare sa citesti!
Ca sa luam cel mai mare atasament al omului, placerea; iata placerea e un atasament ce aparaent nu produce suferinta (sunt placeri cu care poti coabita chiar ani multi pana sa isi arate efectele prin durere si alte suferinte ori chiar boala), iar daca ne referim la placerea bucuriei, sansele ca ea sa ne produca suferinta sunt extrem de mici.
De fapt e posibil ca nu neaparat actul de repetare a placerii (datorita atasarii, fie in cunostinta de cauza in privinta efectelor secundare, fie in necunostinta de cauza) sa produca suferinta ci, actul repetarii obiceiului ce declanseaza placera sa o produca.
Termenul "spiritual", aici s-ar cuveni utilizat cu retinere, poate avea conotatii ce nu sunt specifice ariei, spiritualitatea si religia fiind doar forme de prezentare specifice a evolutiei plenare a omului, evolutie ce a inceput cu mult inainte de aparitia acestor termeni si a dogmatizarilor specifice fiecarei ramuri a lor in parte.
Bine evidentiat atasamentul fata de o persoana "iubita", de fapt e posibil ca atasamentul sa nu fie neaparat fata de caracterul sau corpul persoanei ci, fata de "facilitatile" oferite de acea persoana (materiale sau in plan psihic).
Vezi ce am boldat.
In privinta egolului, vii cu o definitie personala agreata in anumite medii.
EGO- Element prim de compunere savantă însemnând „eu”, „propria persoană”. [< lat. ego].
Sursa: DN (1986)
alter-ego m. un al doilea eu însumi.
Daca ne raportam la definitia din DEX, nu prea e in regula sa il (sa ne) dizolvem, intrucat e posibil sa disparem, sa ne dezintegram.
Tu probabil te referi la alter-ego, in sensul de "omul atasamentelor", care, binenteles ca esti tot tu dar, esti tu cel ce cauta "placerea" atasamentandu-se de cele ce o contin, chiar daca de cele mai multe ori nu isi da el (tu) sema de placerea ascunsa in obiceiul devenit atasamentul cu pricina (cine de exemplu isi da sema de placerea ascunsa in atasamentul de nervozitate, de aroganta, de vanitate, de lipsa rabdarii...?)
Asa e dar am specificat, nu de ego ci de de alter ego in sens de omul atasamentelor.
Nu pierde din vedere atasamentarea de cele parute pozitive, virtuti (dar acesta e un nivel greu de atins, cel in care sa renunti nu numai la atasamentele negative ci si la cele pozitive; Atentie! am spus, sa renunte la atasament, nu la a experimenta acel gen de traire, fie chiar si emotie, sentiment, ...).
Un doctor, sa vina un doctor! 
(pana la min ala fusese ok)
Un doctor, sa vina un doctor! 
