Artele Martiale si filosofia din spatele lor

Bogdan_Popescu a scris:

Tu ce preferi: PAT sau GO?

Eu spun "pass". Poti sa iti iei un vibrator...

Eu cred c-ar trebui sa includa in antrenament si-un strap-on, sa-si mai dea drumul la brate. N-am vrea sa-l vedem accidentat dupa un meci dur de mahjong.

Mie imi plac mai mult artele martiale (nu-si prea merita niciuna numele, sunt maxim sporturi de combat) vestice. Orientate spre eficienta maxima, fara coregrafii spectaculoase si fara o filozofie standard care sa-i fie impusa elevului. Prietenia, loialitatea si onoarea sunt prezente si intr-o mica sala de box sau de lupte libere, nu doar intr-un dojo cu caligrafii orientale pe care nu le intelege nimeni si portretul veneratului fondator al stilului. Elementul uman primeaza. Ca o mica paranteza, am observat ca de cele mai multe ori salile de box erau pline de "smecherasi" care vroiau sa invete sa lupte pe strada, iar intr-o sala de aikido erau pustanii cu cosuri pasionati de AXN Sci-Fi si MMORPG-uri, femei cu osteoporoza sau avocati care se dadeau in vant dupa ikebana si origami. Ce am mai observat, ca "smecherasii" tindeau sa devina disciplinati, sa se integreze in grup, sa vada ca povestile de vitejie ale idolilor lor spargatori de seminte de la scara blocului erau simple scorniri ale mintii infierbantate ale unui cretinopat, sau se autoexcludeau prin comportament, iar pustanii cu acnee sa creada ca-i pot invinge pe altii cu tehnica lor secreta din Naruto.

Onoare si Putere, frate Balcescule!

Prietenia, loialitatea, onoarea la care te referi tin tot de latura spirituala a artelor martiale. In ceea ce priveste boxul, eu am practicat intr-un club militar. Nu prea erau acceptati acolo "smecherasii" despre care vorbesti. Nu pot sa afirm nici ca lipseau cu totul. Cred ca din niciun sport nu lipsesc astfel de persoane. Cu toate acestea cred ca "smecherasii" se inghesuie mai mult spre sporturi de echipa gen fotbal etc.

Spre diferenta de artele martiale occidentale cele orientale nu isi propun drept scop principal infrangerea adversarului ci formarea trupului si a spiritului prin numeroase tehnici complexe, abordarea orientala fiind holista. In "combat" artele martiale vestice sunt mai eficiente si eficace datorita simplitatii lor si datorita antrenamentelor orientate strict spre dobandirea victoriei; sunt exersate in mod excesiv doar cateva tehnici pe care ajungi sa le stapanesti foarte bine cu pretul sacrificarii unei dezvoltari armonioase.

In lupta de strada deseori nici artele martiale vestice nu sunt foarte eficace. De ce? Pentru ca inveti sa te supui unor reguli de combat care au rolul de a proteja adversarul, adversar care in lupta de strada este posibil sa nu se conformeze acelorasi reguli...

O idee exprimata in fragmentele (in limba engleza) de mai devreme este pe cat de simpla, pe atat de adevarata:

Situatiile martiale sunt situatii care solicita un spirit puternic. Daca spiritul dumneavoastra nu este puternic, atunci nu veti putea traversa dificultati extreme. Daca spiritul dumneavoastra nu este puternic, atunci este imposibil sa treceti printr-o tragedie fara a deveni victima. Din aceste motive practicile martiale pregatesc in mod minunat spiritul afirmandu-se astfel ca practici spirituale. Cele mai multe religii si scoli spirituale non-martiale trebuie sa adauge practici diverse pentru antrenarea spiritului. Trebuie sa existe confruntarea cu provocari si dificultati pentru a se putea antrena spiritul. Prin contrast, practicile martiale contin in ele insele provocarile.

Din acest punct de vedere, atat artele martiale orientale cat si cele occidentale contin si o latura spirituala.

Smecherasi=junk-urile societatii. Eu am practicat boxul intr-un club de cartier, nu stiu care-s diferentele, cretinoizi exista peste tot, iar armata e un incubator pentru asa ceva.

Da, prietenia, loialitatea si onoarea sunt calitati de baza ale unui barbat, a unui razboinic. Pentru ceilalti exista "Arta razboiului" si "Familia Borgia". Spiritualitatea este importanta, pana si samuraii aveau nevoie de un cod de conduita, de Zen si flori de cires. Atingerea mortii nu ne lasa pe niciunul impasibil. Avem nevoie sa gasim ordinea in haos si intelesul in absurd.

Artele martiale orientale (sau sporturi de combat) nu sunt neaparat un fel de ikebana, unele sunt ale naibii de eficiente. Ju-jitsu (chiar si varianta Do este magistrala), Muay Thai, Lethwei, Kyokushin Kaikan et Co. etc. Luptatorii din stilurile astea sunt minunat de bine pregatiti, atat fizic cat si psihic. Frica n-o infrangi decat infruntand situatia care o genereaza, de preferat intr-un mediu cat mai safe.

N-am inteles la ce va referiti cand spuneti ca se exerseaza excesiv un set restrans de tehnici, in detrimentul unei dezvoltari armonioase. Mie mi se pare excelent exersatul asta excesiv a catorva combinatii, proiectari etc. Adrenalina si situatia de lupta nu-ti permit sa stai in pozitia cocorului si nici ghertoiul nu este dispus sa faca salturi spectaculoase la vreo proiectare a la aikido. Care dezvoltare armonioasa este neglijata? Eu boxez si meditez, injur ca un birjar si citesc poemele lui Whitman. Eu zic ca-s multilateral dezvoltat. N. Ceausescu ar fi mandru.

Eu cred ca artele "martiale" lipsite de elementul de combat, de competitie sunt castrante si depleciante de testosteron. Dar mai cred ca pentru fiecare McDojo se gasesc clienti. Un pic de gimnastica, un koan si cativa pumni dati aerului il fac pe om fericit. Si mai increzator in ki-ul lui.

De vreo 7 ani, citind despre Taijiquan, intr-unul dintre capitole " Ce este o arta martiala interna?"*am luat cu mine ( si) aceasta carte, pe langa altele(io fiind acum in Germania, pana in 24 Iulie), am gasit un citat fain, de-a lui Morihei Ueshiba:

" Artele martiale reprezinta calea divina exprimata de zei, temelia adevarului, a binelui, a frumusetii; reflecta absolutul si fortele interioare nesfarsite ale universului.Virtutea dobandita prin antrenament asiduu permite perceperea principiilor esentiale ale Cerului si Pamantului. Purifica-ti trupul si mintea, uneste-te cu Dumnezeu, manifesta ceea ce este ascuns, lupta pentru iluminare."

Copci a scris:

Artele martiale orientale (sau sporturi de combat) nu sunt neaparat un fel de ikebana, unele sunt ale naibii de eficiente. Ju-jitsu (chiar si varianta Do este magistrala), Muay Thai, Lethwei, Kyokushin Kaikan et Co. etc. Luptatorii din stilurile astea sunt minunat de bine pregatiti, atat fizic cat si psihic. Frica n-o infrangi decat infruntand situatia care o genereaza, de preferat intr-un mediu cat mai safe.

N-am inteles la ce va referiti cand spuneti ca se exerseaza excesiv un set restrans de tehnici, in detrimentul unei dezvoltari armonioase. Mie mi se pare excelent exersatul asta excesiv a catorva combinatii, proiectari etc. Adrenalina si situatia de lupta nu-ti permit sa stai in pozitia cocorului si nici ghertoiul nu este dispus sa faca salturi spectaculoase la vreo proiectare a la aikido.

Una dintre exceptionalele legende ale lumii sustinte ca la baza conceptiei Taijiquan sta lupta dintre un cocor(ca tot ai amintit mai sus despre cocor) si un sarpe. Zhang San Feng, un calugar pregatit in Artele Martiale, in dorinta lui de-asi efincientiza "Stilul", medita mereu la o noua metoda de lupta. Intr-o noapte a visat o lupta dintre un cocor si un sarpe. De cate ori cocorul ataca, sarpele se misca unduindu-se, evitand ciocul acestuia iar cand sarpele ataca, cocorul prin miscari circulare evita muscatura sarpelui, niciunul dintre ei nereusind sa invinga. La trezirea din vis, calugarul avea sa-si aminteasca doar esenta luptei pe care ulterior a integrat-o in tehnicile proprii. Cu timpul insa oamenii au descoperit valentele terapeutice ale Taijiquan, incepand sa fie practicata din ce in ce mai mult pentru acest scop.

Ardelene, decat sportivii de performanta si unii jandarmi cred ce crezi tu. Respect pentru lupta cu onoare, in rest, strivire brutala. Onoarea este ceva strict masculin, cine n-are... simple tarfe fara importanta.

Copci a scris:

Eu cred c-ar trebui sa includa in antrenament si-un strap-on, sa-si mai dea drumul la brate.

Asa?:

Five, luptele din dormitor, nu se pun la socoteala.

Eu ma refeream la echipament, ca tot era amintit pe aici.

Artele martiale reprezinta cunoasterea profunda a organismului uman .

In Orient sporturile non-martiale sunt mai rar practicate intrucat acestea sunt intr-un fel incomplete, neasigurand o dezvoltare armonioasa a organismului si a pisihicului care sunt proprii mai curand artelor martiale. La fel sunt oarecum artele martiale de semicontact (fara contact) fata de cele de contact. Sau artele martiale transformate in discipline sportive fata de cele nesportive.

Unele arte martiale cum ar fi Wushu sau Karate sunt mai putin eficiente in combat decat Boxul sau Muay Thay sa zicem, in schimb, asigura o dezvoltare psihica si fizica mai armonioasa.

Artele Martiale orientale se bazeaza pe cunostinte milenare despre organismul uman si comportamentul combativ al fratiorilor nostri din regnul animal. Aceste cunostinte (deseori fundamentate pe anatomii si fiziologii oculte: chakre, nadisuri, meridiane energetice, energia Ki/Chi, polaritatea Yin-Yang etc.) sunt deseori contradictorii cu stiintele moderne insa lipsite de contradictii interne. Ele implica dobandirea unei viziuni diferite asupra lumii si a omului.

In Occident, artele martiale au o latura spirituala mai redusa. De exemplu, tehnicile fundamentale din Box se spune ca deriva din Scrima. Unii sustin ca Boxul european s-a dezvoltat ca urmare a interzicerii duelurilor cu spada/ sabia sau cu arme de foc dar, in esenta, urmarind tot firul un mit european vechi conform caruia invingatorul este ales de zei si are intotdeauna dreptate (mit speculat si in Cantarea Nibelungilor - Legenda lui Lohengrin, precum si in opera lui Wagner).

Observam si azi similitudinea dintre vechea provocare la duel din motive legate de de onoare si clipurile/ promo-urile publicitare in care un boxer il provoaca pe altul, facand uneori referiri chiar la anihilarea totala a adversarului, referiri insotite deseori de simboluri specifice cum ar fi sunetul unui clopot (de inmormantare). Aceasta nuanta este chiar mai acentuata in Wrestlingul american (in care finalul este intotdeauna regizat). In Orient lucrurile stau in general altfel, iar politetea/ respectul fata de adversar este imens. O intrecere de arte martiale orientale demonstreaza care dintre luptatori are mai multe skill-uri si care sunt slabiciunile fiecaruia in vederea corectarii lor ulterioare. Spre diferenta de Boxul occidental (cu rasturnarile lui de situatii si exagerarea factorului "sansa"/ "noroc") in Boxul Thailandez, de exemplu, poate fi declarat invingator combatantul care a aplicat mai putine lovituri, in schimb, le-a executat corect, chiar daca a fost facut KO. Mentalitatea este diferita, asteptarile oamenilor sunt altele...