GeoFiloRo a scris:
În timpul boxului feminin, de ce îsi dau cu pumnii ? Din lipsa de argumente !
Este adevarat ca boxul dintre doua femei este mai estetic decât o paruiala în public cu invective si mahalagisme di propriul cartier de origine. 
Din aceleasi motive pentru care doi puisori de pisica se iau la tranta si se lovesc cu labutele. In felul acesta se dezvolta fizic si psihic. Artele martiale sunt inscrise in codul genetic in cazul animalelor. In artele martiale orientale multe dintre tehnici sunt adaptari a ceea ce s-a observat in cazul luptei dintre animale care din multe puncte de vedere sunt superioare oamenilor...
In ceea ce priveste competitia sportiva in cazul sporturilor de contact fata de lupta de strada, competitia sportiva este bazata pe "reguli" si pe "sportivitate". Respectul este cultivat in toate artele martiale (acesta este sensul "salutului" de la inceputul si sfarsitul luptei).
Legat de latura estetica a boxului feminin: Top 10 Most Beautiful Female Boxers.
Si ca sa nu nedreptatim boxul feminin, iata o lupta dintre boxerita romanca Mihaela Dragan si celebra campioana Christina Hammer (evident castigatoare):
https://www.youtube.com/watch?v=VQKdL-3FLO0
Sa nu facem confuzie totusi intre sport si arta. Competitiile de arte martiale se desfasoara intr-o atmosfera de spectacol pe scena salilor caracteristice mai curand spectacolelor artistice decat in "sali sportive" sau "stadioane". Competitiile de arte martiale sunt, in primul rand, show-uri. De aceea artele martiale orientale si boxul sunt, in general, singurele sporturi transmise de canalele de televiziune neorientate spre sport, pe langa gimnastica artistica si patinajul artisitic.
Nici personalitatile din artele martiale (sau box) nu pot fi puse in aceeasi oala cu personalitatile sportive din alte sporturi (individuale sau de echipa).
Multi oameni vad in competitiile de arte martiale doar micile accidente care se intampla relativ frecvent in sporturile de contact, cum ar fi: taieturile de pe fata care se produc in cazul unor lovituri "sterse" (oricat de bine ar fi unsi pe fata combatantii pielea tot poate crapa, cea mai frecventa fiind asa numita "spargere a arcadelor" cand se "rupe" pielea din zona sprancenelor), sangerari pe nas (asa-zisa "spargere a nasului" care nu trebuie sa se confunde cu ruperea nasului) sau chiar a buzelor la contactul dintre buze si protectia dentara, umflarea pielii din zona unui ochi (cand ochiul ajunge aproape inchis, asa numita "spargere a ochilor" care nu trebuie interpretata textual), "spargerea ficatului" care iarasi nu trebuie interpretata textual (astfel de lovituri sunt cele mai dureroase si se finalizeaza de obicei cu abandon), knockout-ul care survine in urma ametelii puternice, asemanatoare uneori cu lesinul etc. Astfel de accidentari sunt minore si, de obicei, se vindeca in cateva zile (foarte rar este nevoie de spitalizare si "copci" in cazul lor), nu sunt propriu-zis dureroase, nu lasa urme. Foarte rare sunt anumite accidentari care se intampla la categorii grele (fractura nasului, fractura degetelor, antebratului etc.). In realitate, statisticile arata ca accidentarile in cazul sporturilor de contact sunt fie neglijabile, fie mai putin grave decat in cazul altor sporturi: fotbal, rugby, gimnastica, ski, patinaj etc., sporturi care nu in putine cazuri au produs "schilodiri" pe viata.
Pe de alta parte, sporturile au evoluat. De exemplu, de mai multa vreme boxul profesionist de categorie grea a redus numarul de reprize deoarece s-a constatat ca efortul depus de luptatori poate deveni excesiv, existand risc de stop cardiac pe ultimele reprize. Sportivilor li se fac examinari medicale foarte minutioase pentru a-si putea pastra licentele (de exemplu, nu li se permite sa lupte persoanelor suferind de glaucom sau alte afectiuni ale ochilor la care se poate desprinde retina in urma unui soc - a unei lovituri). Lupta se intrerupe daca unui sportiv i se umfla ochiul (asa numitul "ochi spart" cand se sparg capilarele de sange si se produce hemoragie acumulandu-se sange sub pielea din jurul ochilor). In trecut li se taia pielea sportivilor ca sa se scurga sangele si sa li se deschida ochiul afectat ca sa poata vedea in timpul luptei. Acum nu se mai face aceasta. De asemenea, daca un sportiv isi sparge arcada si taietura este mare, nu mai este lasat sa lupte. In aceste situatii se considera ca este Knockout tehnic. Sa nu uitam ca dincolo de toate acestea, ramane beneficiul important pe care il aduc artele martiale asupra organismului. Personal mi-am format reflexe foarte bune care la un moment dat mi-au salvat viata cand era sa cada peste mine un ghiveci de flori de la un balcon sau cand circulam cu masina si cineva a intrat pe contrasens drept in fata mea. De asemenea, foarte rar mi s-a intamplat sa cad in urma unei alunecari pe gheata datorita echilibrului bun pe care mi l-am format, iar daca totusi cad stiu cum sa cad fara sa ma ranesc pentru ca am trecut prin "scoala caderii". Nu mi-am fracturat niciodata un os pentru ca mi-am intarit oasele. Imi aduc aminte si acum cum ne loveam antebratele sau gambele intre noi in timpul antrenamentelor pana cand ajungeau sa se umfle si sa invineteasca. Aveam numai "noduri" pe ele care dureau la cea mai mica atingere si totusi noi strangeam din dinti si ne loveam peste umflaturile alea. In cateva luni nu mai aveam nicio umflatura si oasele devenisera ca de fier. Nu mai exista durere. Puteam sa lovesc oricat de tare ca nu se mai umfla. Artele martiale nu sunt pentru oricine, in schimb, beneficiile pe care le aduc celor care le practica in mod corespunzator sunt incontestabile.
Paradoxal poate, Artele Martiale sunt in realitate o cale a pacii si nu a violentei.