La granita dintre Stiinta si Religie

Robertiulian1803 a scris:

Oare cu un simplu sextant nu s-ar putea masura? Sau cu 2, ma rog, la distanta cunoscuta unul de altul pe acelasi meridian, la aceeasi altitudine (de exemplu nivelul marii), in acelasi moment? Ca asta ar suna mai realizabil, decat radarul ala. Numai intreb, da-ti si dumneata cu parerea.

Oare cu o simpla interventie divina care sa-ti scrie rezultatele pe o foaie n-ar fi mai simplu?

Daca nu vrei sa inveti, nimeni nu te poate ajuta.

Daca esti hotarat sa inveti, nimeni nu te poate opri.

Ia scoate si tu o demonstratie a faptului ca pamantul ii o farfurie, demonstratie care sa nu se bazeze pe Biblie... si sa fie usor de testat te rog, daca se poate... la nivelul marii... etc.

CavalerulJedi a scris:

Daca s-ar fi axat pe "confirmari", ce rost ar mai fi avut misiunile pe Luna sau pe Venus?

Misiunile pe Lună şi pe Venus, au fost făcute ca o confirmare a...."cine e mai tare", în lupta dintre americani şi sovietici, în perioada Space Race. Trebuie să ne gândim la umilinţele suferite de americani, când la finele anilor 1950 şi începutul anilor 1960, sovieticii au trimis primul satelit în spaţiul cosmic, apoi prima fiinţă vie (câinele Laika), pe urmă primul om (Gagarin), prima misiune pe Venus (sonda Venera 3), confirmând americanilor că ei sunt cei mai tari. Drept urmare, americanii şi-au zis: "noi americanii trebuie să confirmăm că suntem cei mai tari, şi dept urmare, vom trimite om pe Lună". Zis şi făcut: odată ajunşi pe Lună (în urmă cu 4 zile s-au împlinit 44 de ani), Armstrong şi Aldrin, au înfipt steagul american acolo, pentru a confirma că naţiunea americană e cea mai puternică.

Faptul că N.A.S.A. s-a dezvoltat ca urmare a unor necesităţi de confirmare a puterii S.U.A. în faţa sovieticilor, se vede şi din bugetele alocate acestei agenţii, care erau de ordinul sutelor de miliarde până în 1991, când s-a încheiat Războiul Rece, şi au scăzut treptat de atunci, pentru că nu mai era nevoie de nicio confirmare, deoarece Războiul Rece se încheiase.

Şi nu în ultimul rând, să ne gândim la Large Hadron Collider din Elveţia, în care s-au băgat 10 miliarde e dolari, pentru...a se confirma existenţa bozonului Higgs.

Toate căutările din lumea asta, au la bază dorinţa de confirmare. Unii doresc o confirmare a ceva, alţii o confirmare a altceva. Unii caută confirmări ale prezenţei lui Dumnezeu, alţii caută confirmări ale absenţei lui. "Ciocnirea" dintre dorinţele de confirmare, aduce progres.

lupini a scris:

Toate căutările din lumea asta, au la bază dorinţa de confirmare. Unii doresc o confirmare a ceva, alţii o confirmare a altceva. Unii caută confirmări ale prezenţei lui Dumnezeu, alţii caută confirmări ale absenţei lui. "Ciocnirea" dintre dorinţele de confirmare, aduce progres.

Se pare ca ce-ti doresti cel mai mult este sa-ti confirmi faptul ca ai ales corect folosirea cuvantului "confirmare".

Nu esti foarte diferit de Robertiulian1803 in aceasta incapatanare a te ancora in propriile opinii chiar daca iti sunt aduse contra-argumete.

In cazul de mai sus... folosesti "a confirma" in loc de "a demonstra". Cele 2 cuvinte sunt sinonime pe alocuri... dar... nu sunt chiar acelasi lucru. Nu-i ca si cum americanii au emis o ipoteza pe care mai apoi s-au apucat sa o verifice prin proiectele astea, confirmandu-i astfel validitate. Ce descrii tu este un show off, o etalare.

In fine... nu mai insist... cu tine am destula experienta incat sa stiu ca o continuare a discutiei nu-i benefica.

Robertiulian1803 a scris:

Atat "ortodoxia" cat si catolicismul sunt culte idolatre, politeiste. Si inchinatorii la vaci de prin India sunt fenomenal de religiosi. Ar avea o valoare poate ce au indicat unii sau altii daca n-ar porni din ipoteze bazate pe filozofii pagane.

Si cand te gandesti ca aceste culte idolatre/politeiste ti-au dat Biblia pe care o consideri inatacabila dpdv stintific. De fapt din orice punct de vedere...

lupini a scris:

Toate căutările din lumea asta, au la bază dorinţa de confirmare. Unii doresc o confirmare a ceva, alţii o confirmare a altceva. Unii caută confirmări ale prezenţei lui Dumnezeu, alţii caută confirmări ale absenţei lui. "Ciocnirea" dintre dorinţele de confirmare, aduce progres.

Ti se pare ca in ambele tipuri de cautari se folosesc aceleasi metode ?

lupini a scris:

Pe cel mai înalt nivel: de când au apărut rachetele, visul celor de la N.A.S.A. a fost să confirme existenţa vieţii pe planeta Marte.

Popper se referea la teoriile cu aplicabilitate universală, precum "toate metalele se dilată odată cu creşterea temperaturii". În acest caz, fireşte că un om de ştiinţă ar căuta un metal care să nu se dilate, pentru a intra în istorie.

Insă de obicei în cercetările ştiinţifice nu se porneşte de la ideea falsificării teoriilor, ci de culegere a datelor şi de adecvare a teoriilor la aceste date.

În cazul cu Marte este cu totul altceva.

Să zicem că ar fi existat o teorie (de fapt a existat o idee de acest fel în antichitate, la Lucreţiu) care ar fi spus, pe baza inducţiei luând în calcul doar viaţa terestră (am mai discutat ceva asemănător referitor la OZN-uri): "pe toate corpurile cosmice există viaţă". Studiul Lunii demonstrează contrariul, deci teoria este falsificată (nu luăm în considerare posibila interpretare a cuvântului "viaţă"). Reformulăm teoria: "pe toate planetele există viaţă". Studiul planetei Marte demonstrează contrariul (iarăşi - putem modifica definiţia "planetei" ca fiind "un corp cosmic ce se roteşte în jurul unei stele pe o orbită cu excentricitate mică, şi care are viaţă" dar asta este altă poveste).

Însă o teorie nu este construită pentru un caz particular. Aici se poate vorbi doar despre o ipoteză.

Formulăm ipoteza în felul următor: "pe Marte există viaţă" - căutarea implică confirmarea ipotezei.

Dar putem formula ipoteza şi aşa: "pe Marte nu există viaţă" - în acest caz căutarea implică falsificarea ipotezei.

Totuşi, nici măcar filosofii nu-i acordă multă atenţie lui Popper decât pentru falsificarea teoriei lui (sic!). Includerea teorie probabilităţilor în filosofie: http://www.iep.utm.edu/conf-ind/ şi pragmatismul au minimizat importanţa lui Popper.

Robertiulian1803 a scris:

Arata de ce experimentul lui Eratostene este facut pe o sfera si nu pe un disc.

Într-adevăr, dacă ai doar două puncte, diferenţa de înălţime aparentă a Soarelui poate fi pusă fie pe seama curburii Pământului, fie pe seama depărtării mici a Soarelui. Însă lucrurile se schimbă dacă luăm o serie de puncte echidistante din care măsurăm, să zicem cu un sextant, înălţimea aparentă a Soarelui. În acest caz se observă clar că este vorba despre o sferă - raportul este de formă sinusoidă şi nu tangentă, tot spuneai că ţi-a plăcut trigonometria.

Sa inteleg ca daca masor cu sextantul, de fapt cu doua concomitent, imi da ca stau pe sfera?

Robertiulian1803 a scris:

Sa inteleg ca daca masor cu sextantul, de fapt cu doua concomitent, imi da ca stau pe sfera?

Tu cum iti explici filmuletele de la oamenii care au trimis baloane meteo cu camere de filmat pana la limita cosmosului... de acolo ar trebui sa se vada toata farfuria... si totusi... nu se vede...

CavalerulJedi a scris:

Tu cum iti explici filmuletele de la oamenii care au trimis baloane meteo cu camere de filmat pana la limita cosmosului... de acolo ar trebui sa se vada toata farfuria... si totusi... nu se vede...

Daca ar incerca sa inteleaga dor fusul orar ,totul se lumineaza.

Altfel esti total dezorientat.

haym herman a scris:

Daca ar incerca sa inteleaga dor fusul orar ,totul se lumineaza.

Altfel esti total dezorientat.

Corect si asta... mai greu de explicat cum poate sa rasara soarele cam in acelasi timp si la Paris si la Cape Town iar la Londra sa fie inca intuneric.

Robertiulian1803 a scris:

Sa inteleg ca daca masor cu sextantul, de fapt cu doua concomitent, imi da ca stau pe sfera?

E clar. Ne dă ca stăm pe discuri, nu pe sfere...