Bogdan_Popescu a scris:
Ce parere aveti, ar putea disparea contradictiile / conflictele dintre STIINTA si RELIGIE? Sau ar putea fi chiar unificate?
Se pot realiza compromisuri teoretice intre teoriile religioase (ideile religioase) si teoriile stiintifice in asa fel incat sa fie satisfacute ambele?
Este extrem de improbabil sa se intample asa ceva. Din punct de vedere practic poti sa consideri ca raspunsul este NU.
Problema este una de epistemologie, de cum se cunoaste ceea ce se cunoaste.
Pe foarte scurt, procesul arata cam asa:
realitate + observatie => credinta despre realitate
realitatea este teritoriul, credinta despre realitate este harta pe care o avem despre teritoriu.
In urma unor observatii, credintele pot reprezenta relativ fidel realitate sau pot fi gresite.
Acum, cum poti verifica o credinta?
Modelezi ce prezice.
Modelezi ce prezice ca se va intampla si ce prezice ca nu se va intampla.
Credintele ce nu pot prezice nimic sunt inutile pentru ca nu mapeaza nimic, nu reflecta realitatea cu care ne confruntam.
Credintele ce fac predictii incorecte nu sunt conforme cu realitatea si, in consecinta, nu o reprezinta.
In fata la astfel de credinte, ai doua optiuni viabile, adaptezi credinta astfel incat predictiile sa devina corecte din nou (sa mapeze pe realitate) sau, daca lucrul acesta este imposibil, renunti la credinta.
Predictiile facute de anumite credinte (modele) pot fi aproximari valide pentru anumite niveluri de perceptie a realitatii dar, in acelasi timp, credinte invalide pentru niveluri superioare de perceptie. De exemplu: 3 e o aproximare rezonabila pentru PI... in anumite contexte. 25/8 e o aproximare mai buna decat 3 daca este nevoie de un nivel mai ridicat de precizie. 377/120 duce precizia si mai departe. Nici una dintre valori nu este valoarea "adevarata" a lui PI pentru ca PI este un numar irational DAR, sunt modele valide in anumite contexte.
Un exemplu mai complex ar fi mecanica Newtoniana. Formulele propuse de Newton mapeaza pe realitate pana la un punct, sunt o aproximare foarte valida care si-a dovedit utilitatea DAR daca este nevoie de precizie mult mai ridicata, nu mai sunt suficient de bune. Formulele din teoriile lui Einstein au inlocuit formulele lui Newton asa cum 3.1415 inlocuieste 3. Mapeaza mai bine realitatea la nivele de precizie mai ridicate.
Ca sa cresti genul acesta de precizie este nevoie sa mergi in necunoscut si sa explorezi, sa testezi, sa observi si sa adaptezi credintele pe care le ai despre teritoriu. Este nevoie sa pleci in explorare fara o concluzie prestabilita. Daca pleci de la concluzia ca PI ar trebui sa fie 3.1414 pentru ca arata mai frumos decat 3.1415 nu incerci sa mapezi mai bine credinta pe care o ai pe realitate ci incerci sa obtii confirmare pentru o harta incorecta.
Religia, a fost la un moment dat sinonima cu stiinta, era un fenomen explorator, emitere de ipoteze, testare. Unul dintre primele experimente stiintifice este confruntarea lui Ilie cu preotii lui Baal in care se emit ipoteze, se traseaza un experiment si apoi se trece la verificare. Din pacate... stiinta captata in anumite carti sfinte, desi valida pentru nivelul de precizie necesar in vremurile in care au fost scrise, a devenit incredibil de imprecisa. Problema este ca respectivele carti sunt privite ca fiind carti ce exprima realitatea desi nu sunt decat carti cu harti vechi. Sunt persoane care tot incearca sa manipuleze aceste harti pentru a le face sa para ca reprezinta in continuare realitatea... dar... din pacate... asta-i ca si cum ai spune ca 3.4567 este o aproximare la fel de buna ca 3.1415 pentru ca are precizie de 4 zecimale si pentru ca in anumite cazuri chiar mapeaza pe ce poate fi observat. Pentru o persoana neinteresata de matematica, 3.4567 suna la fel de bine ca 3.1415. Pentru un arhitect care are de proiectat o bolta, realitatea este alta. Persoana ce crede ca PI e 3.4567 nu este pusa in fata confrutarii acestei credinte cu realitatea si, astfel, o poate pastra nealterata pana la moarte.
Problemele observate in maparea credintelor vechi pe realitate au dus la un alt fenomen: credinta in credinta, deconectarea de realitate.
"Thor exista" si "cred ca Thor exista" sunt 2 lucruri foarte foarte diferite. In primul caz, daca este sa explorezi credinta, cauti dovezi pentru Thor. In al doilea caz, nu mai cauti dovezi pentru Thor ci dovezi pentru propozitia "cred ca". Crezi ca crezi. Dovezile, maparea, sunt pentru o credinta, nu pentru tinta credintei respective.
Si astfel... cele doua, STIINTA si RELIGIA s-au indepartat una de cealalta. Religia, din ceva atoatecuprinzator, a fost lasata din ce in ce mai mult fara atributiuni... ramanand momentan cu o ultima reduta in sfera etica, reduta ce sta sa se prabuseasca si ea datorita trecerii timpului. Prea putini mai considera ca este etic sa fie femeia supusa barbatului, prea putini mai considera ca reglementarile relatiilor dintre stapani si sclavi ce se tot regasesc prin Biblie mai au vreo legatura cu lumea in care traim, cele 10 porunci au devenit ceva anacronic. Cine a mai poftit in ultima vreme la robul aproapelui? dar la boul lui? magarul lui? Cine a mai fost omorat cu pietre pentru preacurvie sau pentru blasfemie? Pedepsit public pentru lucrat in ziua Domnului?
In fine... cu trecerea timpului si perfectionarea educatiei, rationalizarile vor incepe sa nu mai functioneze (sa nu uitam care era nivelul de anafalbetism de acum 200 de ani). Din ce in ce mai multi se vor intreba "cum de cred ce cred?" si chiar vor cauta un raspuns iar pe multi intrebarea ii va prinde inainte sa le fi fost incalcit creierul de munti de rationalizari, repetitii de falsuri pana cand acestea capata valoare de adevar prin forta familiaritatii. Si multi se vor apropia de Adevar si astfel vor deveni Liberi.
"Ceea ce poate fi distrus de Adevar ar trebui sa fie distrus de Adevar." - P. C. Hodgell