Mi-am adus aminte ca cineva se referise in paginile anterioare la copii salbatici care dupa ce au fost descoperiti nu mai pot fi (re)integrati in societatea umana. Atunci nu am avut timp sa raspund, iar acum, din pacate, nu mai gasesc mesajul.
Voiam sa raspund ca in unele cazuri astfel de copii umani (crescuti de animale in salbaticie) au putut fi recuperati. Este importanta varsta la care un astfel de copil este gasit si se incepe recuperarea sa. Din ce cauza? Pentru ca cele mai importante experiente pe care le dobandim sunt cele din primii ani de viata. Ne putem imagina memoria umana ca semanand cu o ceapa (care contine mai multe straturi). Primele experiente se engrameaza in straturile interioare, iar urmatoarele pe straturi tot mai exterioare. Cu cat o informatie se afla mai departe fata de centru, cu atat este nevoie de o cautare mai indelungata pentru a putea fi gasita, nu doar datorita razei mai mari, ci si datorita suprafetei mai mari a straturilor exterioare. De aceea, o informatie aflata pe un start exterior este necesar sa fie "marita" prin mijloace mnemotehnice (adica prin mai multe legaturi intre neuroni) pentru a putea fi mai usor gasita. De asemenea, accesul la informatii se face dinspre interior spre exterior. Deci, in cazul oricarei informatii noi (depusa pe straturile exterioare) pentru a putea fi accesata de catre noi, trebuie sa trecem mai intai prin straturi intermediare care formeaza colectii mai vechi de amintiri ale unor experiente. De calitatea acestora (a experientelor initiale) depinde si calitatea noilor informatii. Proverbul din intelepciunea populara care spune ca "greu se invata calul batran in buiestru" este real. La fel de reala este si observatia in ceea ce priveste perioada celor "7 de ani de acasa". De la o anumita varsta in sus singura memorie care isi conserva parametrii de functionare ramane asa-numita "memorie profesionala". Dintr-un alt punct de vedere, specialistii din domeniul dezvoltarii umane (psihologia dezvoltarii de exemplu) au constatat ca in medie incepem sa ne pierdem din capacitatea mnezica in jurul varstei de 9 ani. Deci, incepand cu varsta de 9 ani, apare un regres la nivel de memorizare. Tot de la aceasta varsta s-ar putea spune ca incep si primele semne ale batranetii (cel putin in ceea ce priveste memoria). O persoana care nu a recuperat anumite intarzieri in dezvoltare pana la varsta de 9 ani, cu greu mai poate recupera ulterior. Dintr-un alt punct de vedere limbajul este cel care contribuie in cea mai mare masura la dezvoltarea gandirii. Intarzierile in dezvoltarea limbajului se asociaza intotdeauna cu retardul mental. Reciproca este si ea valabila. Astfel se explica din ce cauza majoritatea copiilor crescuti in salbaticie nu mai pot fi invatati decat anumite comportamente simple, iar din limbajul uman abia daca invata cateva cuvinte foarte uzuale dar fara posibilitatea de a utiliza o gramatica. Aici as putea fi contrazis de adeptii inneismului in ceea ce priveste limbajul (este vorba teoria lui Noam Chomsky care considera ca structurile limbajului, deci si gramatica, sunt innascute), teorie care este foarte probabil corecta. In acest caz, singura alternativa ar fi sa consideram in legatura cu acesti copii gasiti in salbaticie ca erau idioti (persoane cu IQ in jur de 20), probabil din acest motiv au fost abandonati de parintii lor ori s-au pierdut singuri in padure, pentru ca idiotii nu pot formula propozitii (pot utiliza doar cateva cuvinte de genul: "mama", "tata", "apa", "papa"). Ca sa poata formula si cateva propozitii sau sa aiba constiinta de sine (sa utilizeze pronumele de persoana I) ar trebui sa fie cel putin imbecil (adica sa aiba un IQ in jur de 40). Ca sa poata utiliza termeni abstracti si intregile resurse gramaticale, atunci nici macar debilitatea (IQ in jur de 60) nu este suficienta. Ca sa poata utiliza toate operatiile gandirii la un nivel inferior (analiza, sinteza, generalizare, abstractizare, comparatie, analogie etc.) are nevoie cel putin de un intelect de limita (IQ in jur de 80). Dar ca sa invete orice comportament complex al oamenilor si sa poata rationa (de exemplu sa utilizeze silogisme) atunci are nevoie de un IQ cu o valoare aflata spre dreapta clopotului lui Gauss. Faptul ca a fost crescut in salbaticie impiedica dezvoltarea inteligentei peste anumite limite, iar recuperarea inteligentei este o sarcina extrem de dificila (dureaza mai multi ani) si chiar imposibila daca recuperarea incepe prea tarziu. Cam acestea ar fi motivele pentru care astfel de copii nu pot fi integrati cu succes in societatea umana.

tale "pertinente" provin doar din necunoaştere, asta se poate îndrepta, doar să laşi deoparte ochelarii de cal. Eu nu am doar argumente culese de prin cărţi, ci şi din experienţa mea profesională. Ai putea să te gândeşti puţin la ele şi să aduci contraargumente, aşa cum fac eu.