La granita dintre Stiinta si Religie

-altul a scris:

Conceptul de dumnezeu nu este inventat de om (nemaipunand la socoteala ca nu poti demonstra asta). Conceptul de dumnezeu face parte din natura umana si reprezinta infinitul. Infinitul este un atribut specific doar lui Dumnezeu care este atotputernic, atoatestiutor, vesnic si in tot locul.

Dumnezeu este asociat si cu 0 (zero) = vidul cosmic, vidul dintre particulele elementare. Cea mai mare parte dintr-un atom este "vidul" (componenta materiala a atomului fiind extrem de mica).

Dumnezeu a mai fost asociat cu 1 (unul) sau cu 2 (dualitatea) sau 3 (trinitatea) sau cu 4 (cele 4 zari, cele 4 fete ale divinitatii etc.)

Deci Dumnezeu nu a fost asociat doar cu infinitul. Infinitul nici macar nu exista. Este tot un concept inventat de om.

Oamenii primitivi nici macar nu au conceptul de Dumnezeu. In inocenta si puritatea lor nu au ajuns nici macar la politeism. Ei cred in spirite...

Bogdan_Popescu a scris:

Oamenii primitivi nici macar nu au conceptul de Dumnezeu. In inocenta si puritatea lor nu au ajuns nici macar la politeism. Ei cred in spirite...

Dumnezeu e spirit, sau duh. Asta arată că şi "primitivii" credeau în dumnezei sub formă de duh, însă nu-l cunoşteau pe Dumnezeul Dumnezeilor Duhurilor. Acesta s-a revelat pe parcursul istoriei.

lupini a scris:

Dar indică faptul că acele evenimente e posibil să fi avut loc, dacă mai mulţi, din mai multe locuri separate, vorbesc despre ele.

Desigur. Religiile contin si adevaruri care nu au intrat inca in preocuparile stiintei sau care chiar contrazic anumite rezultate ale stiintei. Insa dintre religii si stiinte care crezi ca sunt mai predispuse spre greseli?

Opinia mea este ca in religie se gasesc multe "raspunsuri" care nu ar mai trebui ignorate.

Cand spun ca "Dumnezeu" a fost inventat de om, nu vreau sa afirm prin aceasta ca Dumnezeu nu exista. Poate ca Dumnezeu este energia care tine particulele elementare laolalta. Poate ca Dumnezeu este in "gravitatia" care se manifesta intre corpurile cu masa. Pentru gravitatie nu au fost descoperita nicio particula (corpuscul) numit "graviton" asa cum se intampla in cazul fotonului pentru lumina si gravitatia nu este nici unda...

Poate ca stiinta va fi capabila sa il descopere pe Dumnezeu (daca exista). In schimb, reprezentarile despre Dumnezeu din religii mi se par pure fictiuni poetice...

De altfel, exista multa poezie in textele religioase...

lupini a scris:

Dumnezeu e spirit, sau duh. Asta arată că şi "primitivii" credeau

Bogdan_Popescu a scris:

Poate ca Dumnezeu este energia care tine particulele elementare laolalta.

Convingerea mea actuală, e că Dumnezeu este informaţie. Acesta spun eu că e sensul cuvântului "Duh" sau "Spirit". În vechime existau "duhuri" ale apelor, ale pomilor, ale locurilor, şi aşa mai departe. E fiind un adept al "simulismului" spun că duhul este informaţie.

Sau poate ca este si energie si informatie (adica doi zei).

-altul a scris:

N-ai specificat o idee importanta care apare pe linkul dat de tine:

It is said that the world is empty, the world is empty, lord. In what respect is it said that the world is empty?" The Buddha replied, "Insofar as it is empty of a self or of anything pertaining to a self: Thus it is said, Ānanda, that the world is empty.

Deci la intrebarea ce inseamna ca lumea este vida buda a replicat foarte bine: vida este lumea in sensul lipsei sinelui adica a personalitatii cum a explicat atat de bine Jnanadakini

Care sunt starile posibile de lipsa totala a personalitatii?

Sunt doua stari cunoscute in intreaga lume:

1. Starea de schizofrenie

2. Starea de posedare demonica

Sper ca nu trebuie sa le explic pe astea cum se manifesta si de ce.

Pe langa faptul ca aberezi continuu mai ai si doze nemasurate de viclenie.

Imi atribui afirmatii pe care nu le-am facut.

In contextul diverselor investigatii asupra existentei unei identitati in individ nu se vizeaza depersonalizarea ci felul cum "EUL" exista, daca exista precum si activitatile dualiste provenite din credinta intr-un "EU" de sine statator.

Realizarea absentei unei identitati individuale nu duce la depersonalizare sau nu este depersonalizare.

Acest post al tau este unul din lungul sir de postari unde nu tii cont de nimeni si nimic, unde fara rusine interpretezi de unul singur si in mod arbitrar fara sa ai nici macar 0.0001% cunostinta sau sa fi citit din sursele autentice unde se descriu diversele aspecte la care te referi.

Cat de arogant poti sa fii sa te apuci sa dezbati in izolare lucruri pe care nu le cunosti si sa le masori cu propriile unitati de masura provenite dintr-un semidoctism si diletantism feroce ?

Ce faci tu aici e ca te apuci sa formulezi judecati despre fizica nucleara fara insa ca vreodata sa ii fi cunoscut principiile.

Bogdan_Popescu a scris:

Dumnezeu este asociat si cu 0 (zero) = vidul cosmic, vidul dintre particulele elementare. Cea mai mare parte dintr-un atom este "vidul" (componenta materiala a atomului fiind extrem de mica).

Dumnezeu este asociat cu 0 doar in cazul ateilor.

In budism asa cum spune Buda si Jnanadakini , nimic se refera la lipsa totala a personalitatii prezenta in lume. Zeii din budism nu exista pentru ca buda nu a spus nimic despre zei, adica teoriile lui buda sunt concepute fara sa fie amintit vre-un zeu.

Dar daca in ateism exista o logica, daca poate fi numita asa (si nu poate fi evident), in budism totul se transforma intr-o hilaritate incomensurabila in felul urmator:

- prin ce mijloc ajunge sufletul de om mort sa se reancarneze din moment ce nu exista niciun zeu prezent pe taramul celalat care sa gestioneze procesul?

Bogdan_Popescu a scris:

Sau poate ca este si energie si informatie (adica doi zei).

E posibil să fie şi aşa.

Eu însă spun că duhul înseamnă informaţie. Am pornit de la celebrul verset din Biblie în care se spune că: "La început era Cuvântul, şi Cuvântul era cu Dumnezeu, şi Cuvântul era Dumnezeu."

"Cuvântul", în filosofia şi teoria limbajului, are sens de informaţie.

Jnanadakini a scris:

In contextul diverselor investigatii asupra existentei unei identitati in individ nu se vizeaza depersonalizarea ci felul cum "EUL" exista, daca exista precum si activitatile dualiste provenite din credinta intr-un "EU" de sine statator.

Realizarea absentei unei identitati individuale nu duce la depersonalizare sau nu este depersonalizare.

Pai da am explicat si tu chiar ai bolduit: lipsa personalitatii conduce la doua cazuri unul cunoscut in psihologie ca schizofrenia si al doilea cunoscut in crestinism ca posedarea.

Daca tu vrei sa zici ca mai exista si o a treia stare poti sa zici, dar atunci explica cum anume ar arata aia astfel incat sa fie diferita de astea doua amintite?

Si ca sa nu zici ca am ceva cu hinduismul, si in crestinism se vorbeste de educarea spiritului si a personalitatii prin supunerea ei la anumite reguli, dar in niciun caz nu se aminteste undeva de desfintarea personalitatii. Omul este creatie unica si fizic si psihic si liber si cu identitate proprie, si chiar si Dumnezeu s-a facut Om.

-altul a scris:

Dumnezeu este asociat cu 0 doar in cazul ateilor.

In budism asa cum spune Buda si Jnanadakini , nimic se refera la lipsa totala a personalitatii prezenta in lume. Zeii din budism nu exista pentru ca buda nu a spus nimic despre zei, adica teoriile lui buda sunt concepute fara sa fie amintit vre-un zeu.

Dar daca in ateism exista o logica, daca poate fi numita asa (si nu poate fi evident), in budism totul se transforma intr-o hilaritate incomensurabila in felul urmator:

- prin ce mijloc ajunge sufletul de om mort sa se reancarneze din moment ce nu exista niciun zeu prezent pe taramul celalat care sa gestioneze procesul?

Comtinui sa confunzi lucrurile sau puri si simplu sa ignori ce oamenii spun.

Lipsa uni EU sau a unei identitati nu se refera la "nimic" sau "la lipsa totala a personalitatii prezenta in lume".

Se refera la realizarea lipsei - nascuta din investigatie directa- a unei presupuse existente a "EULUI" sau identitatii.

Cand se investigheaza se ajunge la concluzia ca nu exista o substanta,entitate de sine statatoare , pe care sa o poti gasi sau identifica.Deoarece nu se poate gasi o entitate, substanta, se realizeaza ca modalitatea noastra de existenta este una inefabila.

Apoi se trece la investigarea diverselor fenomene care apar mintii si se infatiseaza in dimensiunea mintii.Exista diverse etape investigative in urma carora se realizeaza cum orice apare in campul mintii apare asemenea unui miraj in desert , care desi apare este lipsit de existenta proprie de sine statatoare asemenea Eului.

In prima faza in care se investigheaza existenta Eului sau a identitatii se concluzioneaza prin experienta directa ca odata ce subiectul nu are o existenta de sine statatoare relatia dualista cu un obiect aparent care se infatiseaza mintii nu mai poate fi stabilita.

Aceste tipuri de investigatie duc la o libertate de manifestare si reprezinta intrarea pe calea unde se incepe descoperirea potentialului nemasurat al mintii.