-altul a scris:
Meditatia budista este extrem de bine cunoscuta de catre orice fiinta vie: este binecunoscuta stare de somn profund.
Ca sa intelegi logica fenomenului trebuie sa pornesti de la adevarul cel mai reprezentativ al budismului: starea de nirvana se naste atunci cand budistul reuseste sa devina indiferent maxim. Buda de exemplu a atins starea de suprema indiferenta adica de super nirvana. Evident ca aceasta stare este obtinuta de orice fiinta in momentul somnului, dar este extraordinar de greu ca un om sa doarma tot timpul deci sa nu iasa din nirvana. Aici a intervenit tehnica budista care a descoperit rezolvarea problemei. Cum anume evident stiu doar cei foarte initiati.
Rugaciunea practicata de crestini inseamna, in opozitie, trezire permanenta adica ceea ce se numeste trezvie.
Deci ca o sinteza simpla:
- budistul invata si are ca scop sa scape de realitatea inconjuratoare prin meditatie, adica somn profund
- crestinul invata sa-si duca crucea pana la capat stand treaz in rugaciune
Meditatia este total diferita fata de starea de somn. Aici faci o mare confuzie.
Starea de meditatie este deseori definita ca fiind o stare de "superluciditate" sau "hiperluciditate" care conduce la "supraconstienta".
Meditatia poate fi "cu obiect" (mantra, yantra etc.) sau "fara obiect". Indiferent prin ce metoda se produce rezultatul eset acelasi, definit, de exemplu, in Yoga Sutra a lui Patanjali ca chita-nirodam-vriti (ale intelectului incetare de modificari), unde vritis sunt gandurile (parazite) care distrag atentia de la eu/ divinitate/ totalitate/ esenta sau cum vrei sa ii spui...
Starea de nirvana nu este indiferenta totala. Buddhismul este construit pe brahmanism chiar daca a venit ca opozitie la brahmanism.
In filosofia indiana (brahmanism, hinduism etc.) se practica doua metode complementare pentru a intelege divinitatea:
- Dumnezeu este si aceasta si aceasta si aceasta (este totul; este pe ste tot, in tot).
- Dumnezeu nu este nici aceasta, nici aceasta si nici aceasta (el este dincolo, dincolo de dincolo etc.) sau principiul neti-neti.
- Dumnezeu este eu (so-ham). Eu nu sunt nici asta, nici asta, nici aceasta...
Buddhismul a accentuat mai mult ultima metoda si chiar a mers pana acolo incat l-a eliminat in totalitate pe Dumnezeu.
Nirvana nu este negatia suprema sau nimicul ci ceea ce mai ramane dupa ce a fost negat absolut tot. In filosofia indiana, aceasta stare este denumita sat-chit-ananada (existenta pura, constiinta pura, fericire pura).
Buddha dupa ce a trecut prin iluminare este reprezentat ca o fiinta fericita. Zambetul lui (magnetic) reprezinta starea de fericire pura, suprema, nu indiferenta totala cum sustii.
Rugaciunea crestina se bazeaza pe minciuna: repeti cuvinte despre un dumnezeu inchipuit pentru care cioplesti o anumita imagine (reprezentare) si te concentrezi pe memorie si pe gramatica rugaciunii sau chiar iti propui un scop pe care sa il obtii prin rugaciune. Aceasta impiedica atingerea unei stari de luciditate prea avnasate. In yoga ceasta cale se numeste bhakti-yoga (cale devotiunii religioase) insa implica ceva mai mult decat rugaciunea crestina...
Meditatia inseamna sa FII aici si acum (fara sa te gandesti la trecut sau viitor), fara planuri, fara niciun scop pe care sa le exprimi in timpul meditatiei. De aceea meditatia Zen, de exemplu, inseamna sa te asezi in fata un perete alb si sa meditezi. Pentru a preveni alunecarea in somn, un asistent de meditatie, il atinge usor cu un bat pe practicantul meditatiei. In felul acesta, practicantul invata sa nu lase gandurile sa il distraga de la meditatie.
Exact gandirea in cazul meditatiei fara obiect sau gandirea care te indeparteaza tot mai mult de la obiectul meditatiei este cea care produce somnul.
Concluzia ar fi ca rugaciunea crestina fiind bazata pe gandire este identica unei stari de somnolenta, adica exact contrariul a ceea ce sustii.