Religiile au adunat de-a lungul timpului o imensitate de informatii "indraznete" despre univers si om care nu pot fi combatute stiintific intrucat stiinta nu indrazneste inca sa se apropie de zonele obscure. Si nu o face deoarece isi cunoaste limitele. Faptul ca stiinta se focalizeaza numai pe acele aspecte ale realitatii care "ii cad direct sub nas" nu exclude nicidecum existenta altor zone ale realitatii. Stiinta a capatat atat de multa incredere in sine incat a ajuns sa manifeste un comportament delusiv afirmand cu tarie ca nu exista decat ceea ce poate fi probat in mod direct. In acelasi sens putem vorbi despre comportament delusiv si in cazul oamenilor religiosi care resping stiinta doar pentru ca ea nu a fost capabila sa ateste supozitiile unei religii sau alteia. In opinia mea, atata vreme cat stiinta si religia se autoizoleaza una fata de cealalta, ambele au de pierdut. Cu toate acestea, incercari de comunicare intre cele doua s-au mai facut, doar ca nu li se acorda o prea mare atentie.
Imi placuse modul in care cineva isi explica propria "credinta" din perspectiva unei cai de mijloc: "Este vorba de o credinta pentru ca stiinta mainstream nu catadicseste sa intre si pe tarlaua asta atat de controversata. Dar este o credinta rationala, bazata pe o punere laolalta a unei serii intregi de fapte, stiinta, filozofie, religie, experiente proprii, toate intr-un tot aparent imposibil de compus dar care este, privit de unde stau eu si contemplu lumea, foarte omogen."
Uneori, chiar lucruri banale pot schimba atitudinea unei persoane fata de religie. Astfel s-a intamplat in cazurile lui Kepler, Pascal, Einstein si multi altii.
In acest sens, voi reproduce cateva idei postate de mine in aceasta dimineata pe un alt forum (desi discutia pornise de la altceva):
Citisem undeva despre o metoda de tortura practicata in timpul unui anumit razboi. Prizonierii legati la ochi si dezbracati erau atinsi cu varful unei pene de pasare. In acest timp se turna apa calduta direct pe pielea lor in zona in care au fost atinsi cu pana si li se sugera ca este sange. La unii dintre prizonieri efectul era acela ca reactionau ca si cum realmente ar fi pierdut sange (cu toate simptomele).
Asemanator in cazul sugestiei cu moneda inrosita in foc care este pusa pe pielea cuiva. In unele cazuri, celulele dermice reactioneaza ca si cum realmente s-ar fi produs o arsura (aparand deformari ale pielii in zona de impact de tipul reactiei alergice si al incretiturilor).
In sens invers al celor spuse mai devreme, printre demonstratiile fakirilor exista binecunoscutul "mers pe carbuni incinsi" sau atingerea unei bare de metal inrosite sau chiar turnarea in gura a unui metal topit.
Se pare ca prin crearea unor conditii speciale si antrenamente specifice fakirii pot rezista la temperaturi destul de ridicate la care oamenii obisnuiti ar suferi arsuri.
In cazul fakirilor care pasesc pe "carbuni incinsi" se utilizeaza o substanta care izoleaza termic pielea la contactul direct cu "carbunii" si care produce stingerea lor in zona de impact (de altfel, nu este vorba realmente de carbuni ci de anumite plante care nu produc o temperatura prea ridicata prin ardere). La fel in cazul metalelor, exista metale care se inrosesc sau care se topesc la temperaturi mici. Cu toate acestea, oamenii obisnuiti sufera arsuri la contactul cu astfel de obiecte.
Un experiment pe care il poate face oricine este acela de a pune mana intentionat pe o urzica avand grija sa nu atinga urzica "din greseala" cu alte parti ale mainii decat cele asupra carora ne propunem sa nu raspunda in mod alergic la contactul cu aceasta planta. In aproape 100% dintre cazuri nu va aparea efectul de "urzicare".
Din pacate, nu cred ca si-a propus cineva sa analizeze daca nu cumva atunci cand punem mana pe urzica organismul fabrica in cateva secunde substante antialergice la substantele din urzica in zona de impact.
O explicatie mai ezoterica ar fi aceea ca poate ca exista un fel de comunicare telepatica intre creierul nostru si urzica si, in urma acestei comunicari, urzica nu mai elibereaza substantele alergice.
Se cunoaste, in urma unor experimente desfasurate, ca plantele reactioneaza la intentiile umane. Daca cineva isi propune sa rupa anumite plante, atunci in plante se petrec anumite transformari bio-chimice (doar la simpla mentalizare a intentiei de a le rupe). Sunt multe experimente care probeaza ca plantele raspund la emotiile oamenilor. De asemenea, plantele reactioneaza la vibratii acustice (muzica) dar, acesta ar fi mai usor explicabil. Poate ca gandurile sau mai curand emotiile noastre determina anumite reactii fiziologice in propriul organism care au ca efect emanarea/ imprastierea unor substante la care plantele sunt sensibile si atunci raspund si ele fiziologic (printr-o rezonanta biochimica) in mod specific in functie de tipul emotiilor pe care le transmitem. Se spune ca exista oameni care iubesc plantele si care prin transmiterea de emotii pozitive le echilibreaza si vindeca, in timp ce la alte persoane, instabile emotional si neiubitoare de plante, acestea se usuca. Exista oameni care indiferent cat isi propun sa cultive anumite plante nu obtin aceleasi rezultate ca alte persoane care aplica aceleasi norme de ingrijire.
Conform unor relatari din literatura paranormala, exista samani / vraci / vindecatori / vrajitori care pretind ca sunt capabili sa comunice cu plantele si care culeg in momente extrem de specifice exact combinatiile de plante care urmeaza a indeplini cu succes o anumita actiune "magica". Ei sustin ca au invatat de la maestrii lor ce plante sa culeaga si in ce anotimp sau moment al zilei sau moment in raport cu fazele lunii sa le culeaga dar ca pentru a-si indeplini efectul nu orice planta din aceeasi specie trebuie culeasa ci numai anumite exemplare care ii "vorbesc" magicianului. Poate ca aici intervine imaginatia magicianului sau poate ca propria credinta sau vointa de a indeplini un anumit act magic este variabila cea mai importanta. Nu putem sti.
Pentru astfel de situatii se pot incerca diverse explicatii stiintifice sau, la fel de bine, explicatii ezoterice. Ambele tipuri de explicatii scartaie. Lumea reprezinta inca o mare enigma si suntem in continuare inconjurati de "miracole" pe care putem sa le observam sau pe care putem sa le trecem cu vederea si sa ne vedem mai departe "de viata noastra"...