La granita dintre Stiinta si Religie

[Htenesa 1817]

Atunci nu este imateriala. Orice proces fizico-chimic se aplica doar materiei si orice rezultat al acestui proces este material.

Cu asta gata interventia mea pe subiectul qualia.

 

Depinde acum ce intelegi prin material si imaterial. De obicei prin material se inteleg particulele si fortele din modelul standard. Qualia nu-i compusa din asa ceva. Si problema e ca nu stim ce sta la baza lucrurilor. Ar putea sa fie invers. Lumea la baza sa fie imateriala si materialismul sa rezulte din cine stie ce comportament regulat al spiritelor. Uite de exemplu raspandirea oraselor pe Pamant. Sunt dispuse dupa o retea fractala. In principiu, ai putea da o descriere matematica distributiei oraselor. Si sa ai impresia ca ai descoperit o lege "fizica", si prin urmare acele lucruri care urmeaza acea lege "fizica", se numesc "materiale". Dar ce te faci ca distributia fractala a oraselor rezulta din comportamentul oamenilor din ele, oameni pe care ii poti considera foarte bine agenti liberi, prin urmare spirite. E ceva intrinsec "material" la legea "fizica" de distributie o oraselor pe care ai gasit-o ? In niciun caz.

 

La fel cu asa zisa the "real" "physical" world. Tot ce observam noi sunt relatii matematice. Dar habar n-avem cum sunt generate. S-ar putea foarte bine sa fie generate din dansul pe care il fac spiritele in interiorul protonilor si electronilor. Deci in mod ultim, lumea sa fie imateriala/spirituala.

[CavalerulJedi 787]

 

Asta pentru ca nu intelegi tu despre ce e vorba. Te-am rugat sa imi explici ce intelegi, dar se pare ca ai refuzat, probabil pentru ca ai recunoscut ca nu te prinzi despre ce e vorba.

Auzi... experimente de gandire. Qualia e qualia. Culorile sunt culori. Si sunt generate de creier. Si nimeni nu stie cum sunt generate. Qualia sunt semantism.

 

Qualia este un termen pretentios pentru "modul in care percepem lucrurile" Asta scrie si in link-ul pus de tine: qualia is "an unfamiliar term for something that could not be more familiar to each of us: the ways things seem to us."

 

 

Acum... asa cum am mai zis... e super ok ca si experiment de gandire... sa te gandesti la astfel de lucruri... DAR... modul in care ai abordat tu lucrurile trage discutia intr-o mocirla filozofica in care oameni mult mai abili decat mine au dificultati in a pastra o linie clara de gandire.

 

Ce faci tu aici se numeste reificare si este una dintre erorile logice bine documentate.

[Htenesa 1817]

Imi zisese si Marinel de reificare. Nu inteleg la ce se refera. Pare ca se refera la absolut orice.

 

Reificarea: faptul de a transforma ceva ce este dinamic, procesual (ființe, relații, deveniri etc.) într-un lucru, un obiect, în ceva static de ordinul simplei reprezentări mentale; a obiectualiza.

 

Pai nu asta faci oricand vorbesti despre absolut orice ?

[CavalerulJedi 787]

Imi zisese si Marinel de reificare. Nu inteleg la ce se refera. Pare ca se refera la absolut orice.

 

Reificarea: faptul de a transforma ceva ce este dinamic, procesual (ființe, relații, deveniri etc.) într-un lucru, un obiect, în ceva static de ordinul simplei reprezentări mentale; a obiectualiza.

 

Pai nu asta faci oricand vorbesti despre absolut orice ?

 

Nu chiar. Vezi tu... cand transformi perceptia culorii intr-un lucru de sinestator independent de realitatea conexiunilor cognitive, reifici perceptia culorii. In contextul discutiilor de mai devreme, te referi la aceasta forma reificata a perceptiei ca la un "ceva" care chiar exista si asta este ce tu denumesti culoare... unde aceasta culoare este o qualia.

[Htenesa 1817]

Pai chiar exista. :lol: Si da, exista sub forma de qualia. Culoarea are o existenta ontologic subiectiva. Si ce mai e important de luat in seama cand e vorba despre orice qualia, este ca acestea sunt unificate. De la o culoare pura, la obiectele formate din culori, pana la qualia de sine. Lucrurile astea sunt indivizibile. Nu poti avea jumate de culoare rosie. Si asta datorita faptului ca sunt sensuri. Iar sensurile ori sunt ori nu sunt. Nu poti sa spui ca intelegi pe jumate Teorema lui Pitagora. Ori o intelegi, ori nu o intelegi. Si asta e inca o complicatie de care trebuie sa tina cont oricine vrea sa explice felul in care sensurile sunt generate de catre neuroni. Pentru ca nu cred ca poti sa spui ca o anumita qualia se formeaza intr-un singur loc din creier. Probabil contribuie multi neuroni, de ordinul milioanelor/miliardelor. Ce fenomene (fizice ?) au loc acolo astfel incat lucrurile sa se sincronizeze de asa natura incat sa genereze ceva unificat ? Chiar si daca e mecanica cuantica, cum anume se imbarliga functiile de unda de asa natura incat toate catralioanele de particule implicate in crearea de qualie, sa creeze ceva unificat ? Lucrurile devin cu atat mai ciudate cu cat creierul continua sa functioneze unificat chiar si atunci cand iei droguri de exemplu si incepi sa vezi unicorni roz. Eh... chiar daca poti clasifica unicornii ca fiind halucinatii, chiar si asa, sunt tot sensuri, sunt tot chestii unificate. Deci chiar si atunci cand creierul o ia razna, poate totusi in continuare sa dea nastere la chestii unificate.

 

Deci lucrurile astea chiar sunt "ceva", si anume: sunt sensuri/intelesuri. Vin in unitati. De exemplu, poti sa iei tu o bucata de pamant si sa o sculptezi sub forma de Mona Lisa. Eh... oricat ai vrea tu sa crezi ca ai creat ceva unificat, defapt acolo nu nimic unificat. E doar o adunatura de atomi. Culmea... ca tocmai in cadrul lumii obiective nu poti vorbi de "ceva"-uri de sine statatoare. Deci mai degraba faci apel la reificare atunci cand vorbesti de chestii ontologic obiective. Dar cand vorbesti de chestii ontologic subiectiv, chiar NU mai poti vorbi de reificare, pentru ca lucrurile ontologic subiective sunt unificate. Deci sunt "ceva"-uri in cel mai puternic mod cu putinta. Daca exista ceva in lumea asta pe care il poti numi cu adevarat "ceva", atunci acelea sunt qualia.

[CavalerulJedi 787]

Pai chiar exista. Si da, exista sub forma de qualia.

 

N-am negat ca asta este ce ai zis... am punctat doar ca este o forma de reificare.

Ce fenomene (fizice ?) au loc acolo astfel incat lucrurile sa se sincronizeze de asa natura incat sa genereze ceva unificat ? Chiar si daca e mecanica cuantica, cum anume se imbarliga functiile de unda de asa natura incat toate catralioanele de particule implicate in crearea de qualie, sa creeze ceva unificat ?

 

Asta-i un exemplu de argumentum ad ignorantiam.

[Htenesa 1817]

 

Asta-i un exemplu de argumentum ad ignorantiam.

 

Ah... dar nu era un argument. Era doar o reflectare.

 

Uite, ca simt ca nu am pus accentul unde trebuie in explicatia despre unitate. Sa incerc sa fiu mai clar acum.

 

Sa luam lumea ontologic obiectiva: ai galaxii, stele, planete, continente, copaci, animale, pietre, molecule, atomi, particule elementare. Poti sa faci cumva afirmatia ca oricare din lucrurile astea sunt "ceva"-uri unificate ? Daca da, care sunt criteriile ? Eh... uite, eu zic ca nu poti vorbi de entitati unificate in lumea ontologic obiectiva. Orice ai zice, oricand se poate face o reducere la elemente si mai fundamentale componente.

 

Sa luam lumea ontologic subiectiva: ai culori, sunete, gusturi, sentimente, ganduri. Poti sa faci cumva afirmatia ca oricare din lucrurile astea sunt "ceva"-uri unificate ? EVIDENT. Rosul e rosu, nota DO e nota DO, dulcele e dulce, iubirea e iubire. Motivul pentru care poti face aceasta afirmatie este acela ca entitatile ontologic subiective NU sunt divizibile, nu poti face o reducere la elemente mai fundamentale. Sa luam de exemplu imaginea/conceptul unei pisici. Ai fi tentat sa zici ca o poti reduce la forme, culori, texturi. Dar asta nu e reducere. Conceptul de pisica e conceptul de pisica.

 

In cazul lumii ontologic obiective, poti in loc de atom sa vorbesti despre protoni si electroni si fortele dintre ele. Atomul e doar o conventie pentru a vorbi mai usor despre lucrurile astea. Nu acelasi lucru se intampla in cazul lumii ontologic subiective. Pisica e pisica. Nu poti vorbi de picioare, blana, coada si relatiile dintre ele. Pentru ca insusi vorbitul despre picioare, blana, coada este strict vorbit despre picioare, blana, coada si nu vorbit despre pisica. Poti sa ii vorbesti mult si bine despre picioare, blana, coada cuiva care nu poate accesa conceptul de pisica, ca nu il vei putea face sa aiba conceptul de pisica. In schimb, poti foarte bine sa scrii ecuatii matematice ce descriu protonii si electronii si sa obtii rezultate similare rezultatelor pe care le-ai obtine folosind direct atomi.

 

Deci singurele "ceva"-uri care exista PE BUNE, sunt qualiile, care sunt sensuri/intelesuri, iar sensurile/intelesurile sunt chestii unificate. Ceva unificat este un "ceva" in cel mai puternic mod cu putinta.

 

Cat despre lumea obiectiva... acolo chiar nu poate fi vorba de "ceva"-uri.

Editat Noiembrie 6, 2013 de Abc2009ro

[acces realitate 1081]

 

Cand spun "agnostic" ma refer ca nu cunosc realitatea ultima, adica acel set de reguli si trairi si ce or mai fi, care sa imi permita sa afirm cu cea mai mare certitudine ce este un anumit lucru. Afirmarea asta nu trebuie sa fie neaparat verbala. Poate sa fie doar o fractiune de secunda de intelegere in care e concentrat tot ce exista. Iar acea fractiune de secunda sa poata fi comunicata cumva unui alt observator, care si el intr-o singura fractiune de secunda sa inteleaga totul.

 

Dar lasand acest agnosticism "absolut" la o parte, in starea in care ne aflam in anul 2013, ceva cunoastere tot exista, unele lucruri privite din sistemul social/cultural/lingvistic in care ne aflam, au o explicatie precisa. "Ce se intampla daca dai drumul tastaturii ? Cade pe podea." Lucrul asta se intampla atat de des incat putem afirma aproape 100% ca se va intampla si data viitoare, deci avem parte de o cunoastere. Referindu-ma acum la problema qualiei, si aici avem parte de cunoastere: respectiv faptul ca este o chestie generata de creier si ca reprezinta semantism. Faptul ca qualia exista doar in mintea unui observator constient e o cunoastere cat se poate de reala. Problema este defapt la cei care nu inteleg lucrul asta, la cei care au impresia ca sunetele/culorile/etc. sunt proprietati intrinseci ale realitatii obiective si nu doar semantism generat de creierul nostru.

 

"Marul e rosu in mod intrinsec." Ce viziune caraghioasa... de ce nu albastru, de ce nu nota DO, de ce nu vreo simfonie de-a lui Mozart ? Aaa... si uite ca tot imi aduc aminte. Cavalerule Jedi, dar de sinestezisti ai auzit ? Care se uita la un text si vad literele colorate ? Alta chestie pe care nu o poti explica cu teoria ta memorata pe de rost de la scoala. Abia acum imi dau seama cata distrugere pot face profesorii in mintea tinerilor elevi. Vaiii... deci sa stiu daca o sa fiu vreodata profesor de fizica, sa le explic clar ca astea sunt chestii doar in mintea lor, ca in lumea obiectiva nu exista nicio culoare intrinseca, etc.

"Tastatura cade pe podea" => cunoastere strict materialista (realitate psihologica bazata pe o realitate externa martor).

Starea de constiinta "tastatura", da acces stari de constiinta "cadere", pe starea de constiinta "podea"=>cunoastere strict solipsista.

Neurotransmitatorii "tastatura", antreneaza neurotransmitatorii "cadere", pe neurotransmitatorii "podea"=>cunoastere de tipul "totul e in capul nostru" (in creier).

"Tastatura cade pe podea"=>cunostere de tipul "totul e exact asa cum observam si avem tendinta a considera, dar toata realitatea asta e in noi, in entitatea ce suntem fiecare, inclusiv corpurile noastre sunt in entitatea-realitate (univers) ce e fiecare dintre noi"; cum sa fie in tine ceea ce e in mine? nu stiu, printr-un fel de impartasire comuna din aceeasi sursa a realitatii; dar ce, singularitatea stiintifica sau Dumnezeu sunt explicate?

"Tastatura cade pe podea"=>cunostere de tipul: combinatii luate cate doua, trei, patru, dintre variantele oferite mai sus.

E posibil sa mai fi inventat si alte concepte (sau sa le fi inventat altii, ori sa fie posibile), dar nu imi aduc aminte acum; eu functionez destul de atipic, daca nu am inspiratie, nu mai inteleg nimic nici din ceea ce am scris eu, nici din ceeea ce scrii tu (nici nu as putea avea un dialog direct, imi e necesar sa prind starea inspirativa).

 

O "qualia generata de creier", e deja partizanat materialist sau de tipul "totul e in capul nostru", suntem inca sclavi ai unuia dintre cele doi tirani sistemici.

 

Reformulez:

Eu (si probabil si tu sau cei numiti oameni), consum (constat; nu mai pot utiliza termenul "traiesc" intrucat sa demonetizat, deja ar fi partizanat psihist) realitatea.

Consumatia mea de realitate, al carei constituent sunt pana si "eu cel ce o consum" (totul suntem realitate), este qualia, de fapt (conform cu opinia ta), semantismul tuturor qualia.

"Qualia exista doar in mintea", e partizanat materialist sau solipsist.

Termenii sunt denaturati; nu tot de aceea tu nu ii spui actului final: constiinta? de ce ii spui semantism de qualii?

Editat Noiembrie 8, 2013 de nimeni d

[Marinel 803]

Stiinta nu cauta adevarul absolut, dar catre asta se duce pe masura ce contextul dat de capacitatea umana de a intelege fenomelogia realitatii se dezvolta.

Si stiinta nu e un instrument al cunoasterii?

Vorbeşti despre Adevărul Absolut (A.A.), ca şi cum ar fi ceva natural, de la sine înţeles.

Dar aş avea vreo două întrebări pentru tine:

1. Ce este Adevărul?

2. Cum demonstrezi existenţa Adevărului Absolut?

c. Chiar are vreun rost căutarea acestui A.A.?

Scopul cunoaşterii este de fapt constituirea unei baze pentru luarea unor decizii corecte într-un anumit context. M-ar ajuta cu ceva dacă aş cunoaşte numărul Pi cu o infinitate de zecimale? Evident că nu, mai curând m-ar încurca. M-ar ajuta dacă aş aplica corecţii relativiste atunci când plec cu maşina prin ţară? Sigur că nu. Contează doar ceea ce este util la un moment dat.

 

 

. Acele 2 patratele nu au deloc aceeasi culoare. Cel de sus e maro, cel de jos e portocaliu. Din pacate, concluzia care se trage in mod uzual din poza (concluzie pe care o trageam si eu inainte) e aceea ca e o iluzie optica, acele 2 patratele emitand aceeasi lungime de unda a luminii. Dar interpretarea corecta e alta. In loc sa vorbim despre iluzii, mai bine vorbim de realitati. Si anume: culorile sunt intelesuri pe care creierul le acorda informatiilor procesate.

..............................

Singurul motiv pentru care in mod normal sensurile se atribuie in mod consecvent, este pentru ca asa ne-a slefuit evolutia. Evident ca au supravituit aia care vedeau merele ca fiind mereu rosii, asta garantandu-le mereu ca sunt comestibile si nu otravitoare ca cine stie ce fructe mov.

 

 

 

În a doua postare e corect, în prima e greşit. Ce anume? Păi tocmai percepţia culorii. Nu tu decizi ce e corect şi ce nu, doar pentru că "aşa mi se pare". Corectitudinea este stabilită în raport cu repere obiective, exterioare, prin confruntarea cu realitatea. După ce am citit prima postare, înainte de a o citi pe a doua, mă gândea chiar la acelaşi exemplu. E corect să spui că pătratul de jos este portocaliu? Şi dacă ai două fructe, unul portocaliu, comestibil, şi unul maro, otrăvitor, ce faci? Mori cu dreptatea în gât?

 

Chiar si daca cei cu defecte din nastere nu vad culori si nu aud sunete, se datoreaza poate faptului ca nu a avut creierul de unde sa invete experientele astea.

 

 

 

De câte ori am spus şi eu acelaşi lucru... Pentru ca o informaţie să fie procesată (înţeleasă, prelucrată semantic, dacă vrei să adopt limbajul tău), trebuie mai întâi reţinută în memoria de scurtă durată. Nu poţi prelucra ceva care nu există în creier. Nu poţi înţelege ceva decât corelându-l cu ceva cunoscut anterior, adică existent deja în memorie. Poţi să-ţi imaginezi un măr mov, legând una din locaţiile din creier ale obiectului măr, cu una din locaţiile culorii mov. La fel poţi să-ţi imaginezi şi cai verzi pe pereţi, inorogi albaştri, sau zei. Dar poţi să-ţi imaginezi asta: aknhriuwh? Cu ce o legi? cu o imagine din Egipt? Cu o durere de spate? Cu un bebeluş?

 

Pentru ca nu cred ca poti sa spui ca o anumita qualia se formeaza intr-un singur loc din creier. Probabil contribuie multi neuroni, de ordinul milioanelor/miliardelor. Ce fenomene (fizice ?) au loc acolo astfel incat lucrurile sa se sincronizeze de asa natura incat sa genereze ceva unificat

Ţi-am dat mai demult un desen cu fenomenele (mai mult chimice, dar şi fizice), produse în sinapse. Dacă chiar vrei să afli,

Şi, ca să te linişteşti. Nici eu nu cred că creierul este un calculator. Dar pentru foarte multe procese ce se desfăşoară în creier, este, pur şi simplu, analogia cea mai potrivită. Imperfectă în unele privinţe, dar utilă în multe altele.

 

Acele animale vor evolua organe de simt care sa le permita sa "vada" particulele de praf. Acum... avand in vedere caracteristicile descrise: particulele din departare au viteza mica, cele apropiate au viteza mare, care ar fi cel mai bun sens pe care creierul animalelor il poate atribui particulelor de praf astfel incat sa le mareasca sansele de supravietuire ? Paiii... ai ghicit: CULORILE !!!

Nu. Este altceva. Noi putem numi respectivele interpretări ale minţilor lor "culori", dar nu este acelaşi lucru. Este, într-un fel, ca şi atunci când spunem că liliecii "văd" cu ajutorul sonarului. Liliecii îşi formează o imagine spaţială a obiectelor din jur, dar în alt mod. Dar creierul liliecilor a evoluat din creierul unui animal insectivor care vedea, de aceea s-a menţinut acel centru responsabil pentru vedere, de care s-au legat percepţiile sunetelor. Întâmplător, asemenea conexiuni se pot forma şi la oameni, de aceea există oameni cu simţurile amestecate.

Pe acea planetă, unde văzul (adică perceperea stimulilor luminoşi), este inutil, interpretările din minte au cu totul altă formă, sunt deosebite de văz, la fel cum, pentru noi, auzul este deosebit de văz.

Sigur, dacă acele fiinţe ar avea o literatură, iar noi am traduce poemele lor, am putea înlocui cuvintele lor referitoare la mişcarea particulelor de praf, cu cuvinte referitoare la culori, dar asta doar pentru a înţelege, adică pentru a lega termenii lor de termeni existenţi în memoria noastră. Dar termenii lor ar putea avea şi alte înţelesuri în mintea lor, şi de multe ori traducerile ar fi imperfecte.

Editat Noiembrie 8, 2013 de Marinel

[Htenesa 1817]

Nu. Este altceva. Noi putem numi respectivele interpretări ale minţilor lor "culori", dar nu este acelaşi lucru.

 

Ba chiar culori ar putea sa vada. Rosul este rosu. Indiferent ca altcineva l-ar numi verde sau nota DO sau dulce. Qualia de rosu e qualia de rosu. E vorba de ontologie. In cadrul ontologiei obiective, un atom e un atom, indiferent ca noi il numim atom si niste extraterestrii il numesc caine. In cadrul ontologiei subiective, qualia de rosu e qualia de rosu indiferent ca noi o numim rosu si altii ar numi-o dulce. La noi a evoluat sa apara pentru radiatia electromagnetica deoarece asta era din belsug la noi si culorile din cate se pare sunt sensuri pentru reprezentarea spatiului din jur. La animalele de pe planeta aia, particulele de praf erau din belsug, particulele de praf erau cele care interpretate puteau oferi o reprezentare a spatiului din jur. Si cum culorile corespund tocmai reprezentarii spatiului, acele animale vor vedea culori in cel mai propriu mod cu putinta. Vor avea fix aceleasi experiente vizuale ca si noi. Doar ca la noi au loc pentru radiatia electromagnetica, la ei pentru particulele de praf. O sa fie un pic cam trist pentru ei daca vor construi rachete si vor iesi in spatiul cosmic, deoarece nu vor mai vedea nimic acolo.

În a doua postare e corect, în prima e greşit. Ce anume? Păi tocmai percepţia culorii. Nu tu decizi ce e corect şi ce nu, doar pentru că "aşa mi se pare". Corectitudinea este stabilită în raport cu repere obiective, exterioare, prin confruntarea cu realitatea. După ce am citit prima postare, înainte de a o citi pe a doua, mă gândea chiar la acelaşi exemplu. E corect să spui că pătratul de jos este portocaliu? Şi dacă ai două fructe, unul portocaliu, comestibil, şi unul maro, otrăvitor, ce faci? Mori cu dreptatea în gât?

 

Ba eu decid ce e corect si ce nu, atata timp cat ne referim doar la qualii. Iar ceea ce e corect in cazul acesta, e ca patratica de sus are qualia de maro, si patratica de jos are qualia de portocaliu. Si acum gandeste-te cat de caraghioasa e ideea asta a ta cu corectiduinea "obiectiva". Gandeste-te ca esti intr-o camera cu mai multe obiecte dispuse in lumina si umbra la fel ca in imaginea cubului. Si ii zici cuiva: "Adu-mi si mie obiectul acela portocaliu". Te astepti sa iti aduca obiectul portocaliu, nu ? Doar nu te astepti ca acea persoana sa iti zica: "Obiectul portocaliu din umbra care defapt emite lumina de aceeasi radiatie de unda cu obiectul maro de deasupra ?" Evident ca nu te astepti la asta. Ca tot esti tu "pragmatic", asta e cel mai bun exemplu de pragmatism. Atata timp cat ambele persoane vad aceleasi culori, cine mai sta sa le masoare lungimea de unda a luminii corespunzatoare ca sa se convinga in mod obiectiv care-i care ? Portocaliul e portocaliu, maro-ul e maro. Ambele sunt sensuri date de creier informatiei primite. In cazuri de genul, e irelevant ce este in mod obiectiv. Importante sunt sensurile care se atribuie realitatii obiective.

Termenii sunt denaturati; nu tot de aceea tu nu ii spui actului final: constiinta? de ce ii spui semantism de qualii?

 

Pentru ca oamenii nu inteleg ce-i aia constiinta. Am observat ca de cele mai multe ori, ei inteleg doar constiinta de sine, de restul fenomenelor constiintei nefiind nici macar constienti. Cum a demonstrat-o cavalerulJedi in posturile de mai sus, de credea ca sunetele, culorile, gustrile, se gasesc in mod obiectiv in mediul inconjurator. Auzi... inca sa mai crezi la 30 de ani ca marul e rosu in mod obiectiv. Asta inveti asa la gradinita. Pe urma te prinzi ca toate astea sunt doar in mintea ta.

 

Si e de inteles ca defapt constiinta sa nu fie un mister pentru ei. Atata timp cat scapi de qualii, le rupi din tine si le atribui lumii obiective, nu mai ramai cu nimic pentru tine. Prin urmare constiinta nu mai e un mister si tot ce mai ramane de explicat e functionarea calculatorului creier, cum ar fi: cum anume se transmit semnalele astfel incat sa contracte muschii sa poti merge ? Un proces computational de toata frumusetea si in principiu nimic misterios.

 

Dar in momentul in care iti dai seama ca defapt constiinta nu e doar constiinta de sine, ci cuprinde totalitatea qualiilor, lucrurile incep sa devina misterioase. Cum e posibil ca intr-o lume obiectiva formata din particule si forte care pot fi descrise foarte frumos matematic, exista si chestiile astea misterioase numite qualia: culori, sunete, gusturi, care n-au nicio treaba cu matematica ? Hopaaa...

 

Deci de aceea folosesc termenul de Qualia, ca sa ii scutur bine: "Trezirea fratilor. Constiinta nu e numai constiinta de sine. Constiinta e Qualia."

 

P.S. Vezi ca ai folosit gresit. Nu zic semantism de qualii. Ci zic qualia = semantism. Culoarea rosie este (in cazul nostru) pentru radiatia electromagnetica de 700nm, la fel cum "Ana are mere." este pentru grupul de litere: "A n a a r e m e r e." Practic este un inteles atribuit unei anumite informatii. E semantism. Qualia = semantism.

Editat Noiembrie 8, 2013 de Abc2009ro