La granita dintre Stiinta si Religie

[acces realitate 1081]

Care e relevanta logicii in realitatea naturii (naturala)?

Logica e relevanta in constructiile umane referitor la realitatea naturala, dar dincolo de asta nu are nici o relevanta intrucat numai prin analogia impresiilor personale cu natura realitatii, inventam logica si o statuam ca si competenta ce consfinteste certitudinea.

Logica este o traire umana, un computer nu are logica, algoritmii lui sunt introdusi de catre om, in concluzie la om e necesar a ne raporta cand vorbim despre logica.

Prin raportare la om, avem neplacuta surpriza, nu numai sa constatam ca logica e o traire, dar este o traire atasamentala, o traire de convingeri.

Atasamentul numit logica, este compus dintr-o componenta cognitiv-intelectuala, gand (gandire) adica opinie si componenta emotionala, fermitate.

Numai atunci cand ideea (parerea) ajunge sa fie dublata de afectiune (fermitate), cand se produce alipirea acesta, se naste logica in actul superior numit (propriu sau impropriu!) constiinta.

Editat Octombrie 31, 2013 de nimeni d

[VEMANS 4678]

Care e relevanta logicii in realitatea naturii (naturala)?

Discutabila.

Realitatea exista in afara logicii.

Editat Octombrie 31, 2013 de VEMANS

[acces realitate 1081]

 

Asta e parerea ta, nu stiu cat e de justa. Da-mi voie sa am retineri in a crede asta. Cum explici, atunci, calatoriile in viitor care teoretic sunt posibile?

Teoretic e posibil sa existe Dumnezeu, dar cei care sustin ca sunt posibile calatoriile in viitor, nu prea cred ca exista Dumnezeu, chestie de credinte.

Dar ca sa nu ma dau tafnos; daca tu sa zicem calatoresti acuma in viitor, da? Constati tu realitatea de care ai parte chiar acum calatorind catre, sau prin realitatea acelui viitor, ca fiind altceva decat prezentul tau?

Discutabila.

Realitatea exista in afara logicii.

Probabil ai citit doar prima fraza, altfel nu inteleg cum de n ai observat ca sustin acelasi lucru!

[King1 8297]

Teoretic e posibil sa existe Dumnezeu, dar cei care sustin ca sunt posibile calatoriile in viitor, nu prea cred ca exista Dumnezeu, chestie de credinte.

Dar ca sa nu ma dau tafnos; daca tu sa zicem calatoresti acuma in viitor, da? Constati tu realitatea de care ai parte chiar acum calatorind catre, sau prin realitatea acelui viitor, ca fiind altceva decat prezentul tau?

 

De ce? :))

Prezentul meu, da. Pentru mine trec 5 minute si pentru restul lumii 1 an. Calatorie in viitor teoretic posibila. Deci?

[Htenesa 1817]

 

De ce? )

Prezentul meu, da. Pentru mine trec 5 minute si pentru restul lumii 1 an. Calatorie in viitor teoretic posibila. Deci?

 

In fiecare clipa, toti calatorim spre viitor.

[acces realitate 1081]

 

De ce? )

Prezentul meu, da. Pentru mine trec 5 minute si pentru restul lumii 1 an. Calatorie in viitor teoretic posibila. Deci?

Deci inca nu te-ai prins!

Discutam despre probleme diferite!!!

Si pentru tine si pentru oricine dintre cei ce alcatuiesc "restul lumii", viata nu se consuma nici in trecutul vostru si nici in viitorul vostru; voi, fiecare in parte, o consumati numai si numai in prezent.

Sa iti dau un exemplu poate devine inteligibila problema:

Orice om indiferent unde se considera el (spatial, temporal, functional, fenomenal, entropic, fiintial, conceptual, existential), consuma numai si numai prezent si nu orice prezent, iata exemplul:

 

Referential: Gigel nu a fost cuminte si primeste o corectie etica asa cum se poate observa.

Gigel, nu consuma realitatea prezent, "lovitura", atunci cand nuiaua fizica a lovit capul fizic (acela e un viitor al carui trecut il va consuma Gigel intr-un prezent), nici atunci cand informatia circula prin magistralele corpului sau catre retelele neuro-sinaptice aferente decodarii finale ci, Gigel consuma realitatea prezent deabia atunci cand aceste retele finale specializate, consuma neurotransmitatorii incarcati informational si se produce actul de constiinta; pana atunci Gigel nici habar nu avea ca a primit o lovitura "in cap", desi o primi-se deja.

Intelegi acuma care e prezentul pe care il consuma orice om oriunde s-ar afla?

 

Referitor la functionarea conceptului "lipsa de necesitate temporala", ti s-a explicat aici mai in detaliu, poti intreba daca e neclar:

 

Exista doar cadrele. Izolate una de alta, plutind intr-o lume platonica. Dar seamana unul cu altul. Si pentru ca seamana, e normal sa ne apara ca si cum urmeaza unul dupa altul. Uite, am facut niste cadre. Ele sunt cadre separate. Dar pentru ca seamana unul cu altul, se dispun in ordine: 7 3 1 8 5 2 4 6. E normal sa se aseze in ordinea asta din moment ce 3 seamana cu 7 cel mai mult, apoi 1 seamana cu 3 cel mai mult, apoi 8 seamana cu 1 cel mai mult... si tot asa. E acolo vreun timp ? Nu-i niciun timp. Sunt doar poze care seamana cate un pic de la una la alta. Cum ar fi azi sa ai 3 ani si maine sa te trezesti de 70 apoi pana seara sa te vezi de 20 ? N-ar avea nicio logica. In schimb, sa ai mai intai 1, apoi 2, apoi 3, apoi 4... si asa mai departe, e modul natural de a experimenta cadrele.

Editat Noiembrie 1, 2013 de nimeni d

[Marinel 803]

Care e relevanta logicii in realitatea naturii (naturala)?

Logica e relevanta in constructiile umane referitor la realitatea naturala, dar dincolo de asta nu are nici o relevanta intrucat numai prin analogia impresiilor personale cu natura realitatii, inventam logica si o statuam ca si competenta ce consfinteste certitudinea.

Logica studiaza gândirea, dar din punct de vedere practic, a corectitudinii argumentării. De aici derivă regulile logicii, şi îi dau un caracter obiectiv. Timpul este o dimensiune spaţială, şi are un caracter cpntinuu. Nu îl poţi compara, nu îi poţi acorda atributele unui obict, ci, eventual, îl poţi compara cu spaţiul. Eu mă găsesc acum, într-un anumit loc, apoi mă deplasez în alt loc. Dar asta nu înseamnă că alte locuri nu există, că spaţiul ar fi o iluzie.

[ais ' 559]

Logica studiaza gândirea, dar din punct de vedere practic, a corectitudinii argumentării. De aici derivă regulile logicii, şi îi dau un caracter obiectiv.

 

Timpul este o dimensiune spaţială, şi are un caracter cpntinuu. Nu îl poţi compara, nu îi poţi acorda atributele unui obict, ci, eventual, îl poţi compara cu spaţiul. Eu mă găsesc acum, într-un anumit loc, apoi mă deplasez în alt loc. Dar asta nu înseamnă că alte locuri nu există, că spaţiul ar fi o iluzie.

 

Din punct de vedere practic, a corectitudinii argumentarii, timpul nu exista. Ceea ce e stantat in convetile sociale ca si timp e doar miscare. Miscandu-se limba de la ceas trece ora, se misca pamantul in jurul soarelui trece ziua, cresc celulele - se misca - se inmultesc, trece corpul.

 

Caracterul obiectiv (dupa regulile logicii) al faptului ca timpul e o dimensiune spatiala e perfect inexistent, pentru ca din caracterul observabil al gandirii practice exista doar momentul prezent. Si miscarea. Opresti miscarea ai oprit si timpul.

 

Atunci cand apelul la autoritate, fizica teoretica, iti transpune tie in idee gata formata si deja gandita un proces perfect observabil (prezentul continuu) chiar si de catre tine individual, se numeste subiectivism. Pentru a iesi la capat cu teoremele si ecuatiile e nevoie de artificii tehnice iar pentru a sustine ca asta e exemplu de gandire obiectiva e doar... ilogic.

 

Artificii tehnice: timpul, gaurile negre, materia intunecata, energia intunecata, etc.

[Majer 262]

Ce parere aveti, ar putea disparea contradictiile / conflictele dintre STIINTA si RELIGIE? Sau ar putea fi chiar unificate?

Se pot realiza compromisuri teoretice intre teoriile religioase (ideile religioase) si teoriile stiintifice in asa fel incat sa fie satisfacute ambele?

Stiinta si Religia sunt doua instrumente prin care omul cauta adevarul Absolut ( grea sarcina ) si prin urmare sunt domenii care lucreaza in mod paralel

deci conflictele sunt artificiale. Nici unul dintre aceste domenii nu se poate folosi de metodele cu care lucreaza celalalt.

Cum poti, de exemplu masura o ora din suferinta unui copil ? ce etalon folosesti ? in ce scala ?

Cum poti imparti credinta pe bucati si ce este constiinta din punct de vedere stiintific ? dar mila ce este ?

Editat Noiembrie 4, 2013 de Majer

[CavalerulJedi 787]

 

Caracterul obiectiv (dupa regulile logicii) al faptului ca timpul e o dimensiune spatiala e perfect inexistent, pentru ca din caracterul observabil al gandirii practice exista doar momentul prezent. Si miscarea. Opresti miscarea ai oprit si timpul.

 

 

 

Momentul prezent nu exista in exteriorul timpului ci e parte din el. Peceptia momentului prezent nu exista in absenta timpului pentru ca ce percepi este un contrast fata de ce era adineaori. Insasi perceptia este ca un far ce se misca dintr-un punct in altul, este ceva ce se transforma in timp. Nu poti percepe totul de o data.

 

Miscarea la care faci referinta exista doar in timp. Nu opresti timpul pentru ca opresti miscarea ci invers.

 

Atunci cand apelul la autoritate, fizica teoretica, iti transpune tie in idee gata formata si deja gandita un proces perfect observabil (prezentul continuu) chiar si de catre tine individual, se numeste subiectivism. Pentru a iesi la capat cu teoremele si ecuatiile e nevoie de artificii tehnice iar pentru a sustine ca asta e exemplu de gandire obiectiva e doar... ilogic.

 

 

Argumentarea folosind cunostintele stiintifice nu este un apel la autoritate. Genul acela de eroare de retorica se sprijina EXACT pe absenta dovezilor pe care stiinta le aduce. Apelul la autoritate este un "crede si nu cerceta" Stiinta incurajeaza diametral opusul.