Principii de etica seculara si moralitate umanista

Eranius a scris:

Se pare ca suntem totusi de acord ca religia in stadiile timpurii ale civilizatiei a fost un liant pentru grupurile de oameni agresati de o natura salbatica si necunoscuta.

A fost ceva care a luat nastere din incapacitate intelectuala, cu alte cuvinte si spus pe sleau omul era condus in majoritate de instincte primare si cu cerebelul nu statea prea bine.

Toate noile idei in legatura cu morala si etica seculara s-au format pe suportul unei societati majoritar religioase si este clar ca fara acest suport vor aparea consecinte greu de evaluat.

S-au format in societati majoritar religioase dar nu cu suportul lor ci persecutate de ele.

Eranius a scris:

Se pare ca suntem totusi de acord ca religia in stadiile timpurii ale civilizatiei a fost un liant pentru grupurile de oameni agresati de o natura salbatica si necunoscuta.

Nu cred ca a constituit singura un liant , a fost doar una din componentele care au mentinut unitatea grupului . Iar ea credinta si nu religia (dupa mine) a aparut ca o necesitate de aa gasi explicatii inexplicabilului unei constiinte avide de cunoastere. Credinta a constituit si mai constituie inca una din componentele spiritualitatii umane .

Eranius a scris:

Eu privesc religia mai mult din punct de vedere utilitarist si nu imi permit sa-i neg importanta si mai ales utilitatea. Si nu sunt sigur ca a sosit momentul sa se renunte definitiv la ea.

Practic toti zeii au un aspect antropomorfic fiind facuti dupa chipul si asemanarea celor care i-au inventat.Si ai perfecta dreptate in ceea ce priveste utilitatea lor : permite omului sa se amageasca in incercarea de a-si depasi destinul de muritor

Eranius a scris:

Toate noile idei in legatura cu morala si etica seculara s-au format pe suportul unei societati majoritar religioase si este clar ca fara acest suport vor aparea consecinte greu de evaluat.

Ideile de morala si etica au fost create de aceeasi oameni care au creat si zeii. Daca la vremea lor ar fi avut raspunsuri stintifice la multe intrebari asa cum avem in prezent probabil ca zeii n-ar mai fi aparut dar morala si etica apareau in mod sigur.

VEMANS a scris:

Nu cred ca a constituit singura un liant , a fost doar una din componentele care au mentinut unitatea grupului . Iar ea credinta si nu religia (dupa mine) a aparut ca o necesitate de aa gasi explicatii inexplicabilului unei constiinte avide de cunoastere. Credinta a constituit si mai constituie inca una din componentele spiritualitatii umane .

Da, ai dreptate, totul incepe de la sentimentul de credinta, care duce la aparitia miturilor, iar atunci cand acestea formeaza o poveste bine inchegata, se transforma in religie. Dar trebuie sa recunosc ca ma pune pe ganduri faptul ca peste tot, pe pamant, marile civilizatii s-au nascut sub semnul religiei.

Indiferent ce parere au unii si altii, daca religia va mai fi necesara sau nu, existenta credintei, imprimata adanc in genele noastre, ne va crea mereu probleme, sau va fi singura caracteristica ce ne va putea sustine umanitatea.

Probabil ca in viitorul mai apropiat sau mai indepartat, in momentul in care omenirea se va afla la o rascruce, credinta o va face sa se intoarca la religie, sau sa inventeze alta.

Poate ca omul va putea renunta la religie cand va sti de unde vine "credinta", dar pana atunci mai sunt atatea de aflat.

VEMANS a scris:

Ideile de morala si etica au fost create de aceeasi oameni care au creat si zeii. Daca la vremea lor ar fi avut raspunsuri stintifice la multe intrebari asa cum avem in prezent probabil ca zeii n-ar mai fi aparut dar morala si etica apareau in mod sigur.

Da, dar ei nu au avut aceste raspunsuri si se pare ca si-au pus intrebari abia dupa ce si-au creat zeii. Poate ca altfel nu ar fi ajuns niciodata sa-si puna astfel de intrebari.

Black velvet a scris:

De ce este nevoie sa cunosc asa ceva sau sa cred in vreo creatie? Pur si simplu trebuie sa admit ca omul, ca orice altceva, a avut un inceput, atat doar. In acel moment trebuia sa vaneze animale cu mult mai puternice decat el si este logic ca nu ar fi supravietuit daca nu s-ar fi unit mai multi indivizi pentru a face asta. Adica a fost de la inceput o fiinta cu instinct social.

Este prea simplu felul in care judeci lucrurile. Sunt multe alte vietuitoare care traiesc in grupuri si totusi nu si-au edificat o civilizatie. Aceasta caracteristica de fiinta sociala nu ar fi fost de ajuns.

Mai trebuia ceva si daca stai sa te gandesti este vorba de acel sentiment de credinta de care spune Vemans.

Eranius a scris:

Indiferent ce parere au unii si altii, daca religia va mai fi necesara sau nu, existenta credintei, imprimata adanc in genele noastre, ne va crea mereu probleme, sau va fi singura caracteristica ce ne va putea sustine umanitatea.

Ma indoiesc vis-a vis de ce este bolduit. si sunt convins ca credinta nu aare nimic genetic in ea

Eranius a scris:

Da, dar ei nu au avut aceste raspunsuri si se pare ca si-au pus intrebari abia dupa ce si-au creat zeii. Poate ca altfel nu ar fi ajuns niciodata sa-si puna astfel de intrebari.

Este o ipoteza de-a ta.Eu consider ca "aparitia" zeilor au fost niste raspunsuri la intrebari

In alta ordine de idei gandeste-te ca zeii au condus si la niste raspunsuri de tipul sacrificilor umane. Erau morale dpdv al religiei (credintei ?) lor dar de ne acceptat astazi

VEMANS a scris:

sunt convins ca credinta nu aare nimic genetic in ea

Genetic nu, dar bemetic da :) deşi, există şi o genă care ne face să fim credincioşi: gena VMAT2.

Bemele sunt unităţi existenţiale similare memelor (informaţii transmise prin cultură), şi genelor (informaţii transmise biologic).

Conceptul de beme a fost creat de Martine Rothblatt, şi are în vedere atributele umane ca: memoria, personalitatea sau valorile, care rămân în urma unui om, şi din care pe viitor, când omul nu ar mai fi, s-ar putea reconstrui memoria, valorile şi personalitatea acelui individ.

Cel mai bun exemplu de beme, sunt unităţile lăsate de oameni în lumea virtuală: pe site-uri de socializare, forumuri, şi aşa mai departe. Dacă am lua toate mesajele scrise de cineva pe forumul Roportal de exemplu, ne-am putea face o idee ce valori are, ce personalitate, care sunt glumele de care râde, ce cultură are, ce inteligenţă, ce limbaj, şi aşa mai departe. Acestea sunt bemele: "unităţi de personalitate".

E la fel şi cu credinţa: aceasta se moşteneşte prin beme. Adică, în urma unui om rămân valorile lui, personalitatea lui, dar mai ales faptele lui şi credinţele lui, după care s-ar putea reconstrui personalitatea acelui om.

lupini a scris:

E la fel şi cu credinţa: aceasta se moşteneşte prin beme. Adică, în urma unui om rămân valorile lui, personalitatea lui, dar mai ales faptele lui şi credinţele lui, după care s-ar putea reconstrui personalitatea acelui om.

Este o exaagerare sa afirmi ca "se mosteneste" (individual ma refer) atata timpcat trebuie depus efort pentru a se transmite de la o generatie la alta.

Din cate am inteles, ideea propusa nu e ca religia/ credinta nu ar fi necesara sau benefica, ci ca nu e indispensabila, idee cu care sunt de acord avand in vedere ca exista multe persoane care nu au avut trairi religioase si totusi asta nu le-a impiedicat sa adopte un sistem de valori dupa care sa se ghideze. In mod ironic, cunosc persoane care se declara atee sau agnostice dar respecta principiile de baza ale crestinismului mai mult decat altele care se declara crestine - sunt empatice, nu fura, nu ar face rau cu buna stiinta decat pentru a se apara, evita conflictul in masura in care se poate etc.

Ceea ce inseamna ca exista valori independente de recunoasterea sentimentului religios (incerc sa aleg cuvintele cu grija), chiar daca originea lor, in opinia unei persoane teiste, e oricum transcendentala, iar cei care le urmeaza, declarandu-se in acleasi timp non-teisti, le considera de alta natura.

Asta pentru ca, oricate carti de psihologie, sociologie etc apar pre baza unor studii limitate, inca nu s-a descoperit 100% cum ne formam caracterul, daca nu cumva exista o alta ''componenta'', pe care nu e nevoie sa o identificam pentru a o folosi, intrucat face parte din noi. De pilda ne folosim ochii zilnic (majoritatea dintre noi) fara a simti nevoia sa intelegem exact cum sunt alcatuiti si cum functioneaza.

Asa e (in opinia mea si nu numai) si cu empatia, care depaseste nivelul imediat al existentei (utilitarismul, logica), cu vointa, care ne impinge sa ne depasim limitele surprinzandu-i de multe ori pe altii, cu loialitatea, iubirea etc. Incercam sa le punem pe seama unor procese chimice, sa le explicam prin psihologie etc, dar astea sunt doar aproximari care ne fac sa credem ca potentialul nostru e mult mai mic decat e in realitate.

In concluzie ... Dupa parerea mea, religia e benefica pentru ca ne face sa reflectam asupra ''componentei extra'' din personalitatea noastra, insa nu se poate spune ca in lipsa ei (in lipsa dogmelor si respectarii unor cutume), sau chiar in lipsa credintei, acea ''componenta'' inceteaza sa functioneze. Ea oricum face parte din noi. O putem ignora, nega, minimaliza, dar in majoritatea cazurilor continua sa fie acolo.

VEMANS a scris:

Este o exaagerare sa afirmi ca "se mosteneste" (individual ma refer) atata timpcat trebuie depus efort pentru a se transmite de la o generatie la alta.

Învăţăturile credinţei sunt cele mai uşor de moştenit, pentru că efortul e minim: nu trebuie decât să citim. La fel cum în prezent bemele se moştenesc mai mult prin mediul virtual, în trecut, bemele se moşteneau prin cărţi, scrisori. Credinţa s-a menţinut vie, la început prin "viu grai" (Cuvântul vorbit), iar apoi, prin Cuvântul scris.

Ce e mai greu: a transmite beme, sau a transmite ...gene, de la un om la altul ?

VEMANS a scris:

Este o exaagerare sa afirmi ca "se mosteneste" (individual ma refer) atata timpcat trebuie depus efort pentru a se transmite de la o generatie la alta.

Mai mult sau mai putin. Ceea ce cred ca vrea sa spuna Lupini e ca unii oameni sunt un exemplu pozitiv, si chiar daca nu transmit dogme si obiceiuri ca la carte, descendentii lor le adopta perspectiva asupra vietii pentru ca vad rezultatele. Sau nu, dar asta intelesesem eu, macar partial.

Rory* a scris:

In concluzie ... Dupa parerea mea, religia e benefica pentru ca ne face sa reflectam asupra ''componentei extra'' din personalitatea noastra, insa nu se poate spune ca in lipsa ei (in lipsa dogmelor si respectarii unor cutume), sau chiar in lipsa credintei, acea ''componenta'' inceteaza sa functioneze. Ea oricum face parte din noi. O putem ignora, nega, minimaliza, dar in majoritatea cazurilor continua sa fie acolo.

Dupa parerea mea , nu. Atata timp cat in numele unei dogme/doctrine/ideologii pot fi ucisi oameni avem de-a face cu ceva malign.

Faptul ca si in lipsa acestora individul se poate comporta uman , in majoritaatea cazurilor mai uman decat un religios , este o dovada in favoarea inexistentei acesteia nu a ignorarii ei.

lupini a scris:

Ce e mai greu: a transmite beme, sau a transmite ...gene, de la un om la altul ?

Bemele pentru ca implica participare , genele se transmit fara implicare individuala.