Ok, hai sa pornim pe alta cale atunci. Sa zicem ca la inceput cand omul era in stadiul initial al evolutiei sale intelectuale si inteligenta consta in capabilitatea lui de a se organiza in grupuri si a coopera pentru a vana un animal, sau de a slefui o unealta de piatra, etc...majoritatea lucrurilor din mediul sau inconjurator erau atat de uluitoare si inexplicabile pentru mintea lui frageda, incat la un moment dat a luat nastere in acea minte conceptul de supranatural. Astfel, incepand cu fenomene ale naturii, presupun ca infricosatoare si misterioase pentru homo sapiens de la vremea aceea, a aparut notiunea de putere nevazuta, omnipotenta, responsabila de aceste fenomene.
Dar mai tarziu cand omul a evoluat indeajuns dpdv intelectual, s-a descoperit si constientizat pe sine precum niciodata inainte, de ce sa mai fi fost nevoie de concept religios nascut tocmai din inferioritatea intelectuala cu care specia si-a inceput existenta ?
Sau mult mai tarziu, chiar si pana in zilele noastre cand stiinta a oferit explicatii la ceea ce in trecut parea magie, supranatural, cand este atat de evident ca nu trebuie sa fii religios ca sa fii moral si sa ai principii, de ce se incapataneaza omul in majoritatea lui sa atribuie religiei, evolutia lui etica ? In opinia mea, asta este o calcare in picioare a meritului pe care specia umana ar trebui sa si-l acorde si reduce fiinta umana la una care chipurile nu este capabila de la sine putere de sentimente nobile, altruiste, de compasiune, empatie atat in gandire, simtire cat si in actiuni. Reduce omul la aspect animal special, dar totusi animal, intr-o gradina zoologica planetara care are nevoie de indrumare, delimitare de reguli si sabloane, de principii si moraluri, impuse de o entitate anume in regimul pedeapsa si recompensa.
My two cents...feel free to disagree. 