Ce intelegem prin filosofie?

SeqenenreTao a scris:

Dar nu e absolut nicio problema in a avea opinii diferite. Dimpotriva poate fi chiar productiv.

Corect! Şi io mă gândeam la fel...

SeqenenreTao a scris:

stii, nebunia este in egala masura productiva si distructiva - desigur ca pentru a face legatura intre subiect si aceasta afirmatie trebuie sa apelez la intelegerea ta.

Altfel, in insiruirea ta de argumente contra nu faci decat sa imi dai dreptate.

...

Hmm, dă-mi voie să cred că prin înşiruirea mea de argumente, recte prin exemplele pe care le dădui, nu ţi-am dat dreptate ci, dimpotrivă, am arătat că filosofia (care înseamnă năzuinţă către înţelepciune şi care înţelepciune presupune experienţă) nu se poate scrie şi face la vârste fragede, de până la 25 de ani. Acum, na, nu neg că or fi şi cazuri excepţionale, însă, pentru a-ţi argumenta aserţiunea rămâne să găseşti şi să dai exemple de asemenea cazuri pe care, eventual, le putem discuta colea.

SeqenenreTao a scris:

@Two Absolut in acord cu tine. Filozofii, cei mai multi dintre ei - mai ales idealistii- , prezinta idei dependente, si pervertite in ceea ce priveste adevarul exprimat, de realitatea in care au fiintat. Astfel e de bun simt si logic chiar sa consideram adevarul exprimat de ei ca fiind pervertit nu numai de realitatea in care ei au fiintat ci si de modul in care au perceput aceea realitate - iar aici intervin factori precum intelectul, pozitia sociala, predispozitiile activate samd.

Dacă o luăm aşa, cu siguranţă că adevărul, pe care şi eu şi tu şi oricare încercăm să-l prindem şi să-l exprimăm, e "pervertit" de realitatea în care trăim. Sau poate mai bine spus ar fi că, în încercarea noastră de a surprinde tâlcul vieţii, cu toţii suntem tributari condiţiilor şi vremurilor în care fiinţăm colea, pe Pământ.

Two a scris:

In completare cu ceea ce ai spus tu si Vriies, cei enumerati mai sus cu toate operele lor, s-ar cadea de cuviinta sa mentionam ca ei s-au apucat de filozofat, la varste fragede, si doar scrierile lor s-au facut la diferente de timp relative, dar cand ideile lor erau stabile, devenisera principii, si intelectul lor putea exprima o anumita coerenta in idei.

In afara de asta este strict definitoriu si reprezinta un factor important, si societatea in care "filosoful" isi incepe studiul chiar daca la un nivel empiric.

Sistemul de valori morale ce i se inoculeaza din copilarie, il va face sa isi doreasca si sa dezvolte mai tarziu concluziile ce le va exprima propriile opere (sau, nu) , pe langa perfectionarea profesionala si aptitudinile cu care este inzestrat si ce ulterior il vor defini ca om.

Cu siguranţă că cei pe care i-am enumerat mai sus au avut preocupări filosofice de la vârste fragede. Dar asta nu înseamnă că filosofia se scrie şi se face (numai) la vârste fragede, de până la 25 de ani.

Vriies a scris:

Hmm, dă-mi voie să cred că prin înşiruirea mea de argumente, recte prin exemplele pe care le dădui, nu ţi-am dat dreptate ci, dimpotrivă, am arătat că filosofia (care înseamnă năzuinţă către înţelepciune şi care înţelepciune presupune experienţă) nu se poate scrie şi face la vârste fragede, de până la 25 de ani. Acum, na, nu neg că or fi şi cazuri excepţionale, însă, pentru a-ţi argumenta aserţiunea rămâne să găseşti şi să dai exemple de asemenea cazuri pe care, eventual, le putem discuta colea.

Din pacate si eu sunt intru totul de acord cu el, si in plus de asta, varsta privind scrierile, era mai mult exemplificativa si nu imperativa.

De aceea dupa cum bine spui si tu, totul incepe cu nazuinta, si continua cu esecurile tineretii din care se naste ulterior experienta ce va conduce prin concluziile ei la intelepciunea dorita.

Vriies a scris:

Dacă o luăm aşa, cu siguranţă că adevărul, pe care şi eu şi tu şi oricare încercăm să-l prindem şi să-l exprimăm, e "pervertit" de realitatea în care trăim. Sau poate mai bine spus ar fi că, în încercarea noastră de a surprinde tâlcul vieţii, cu toţii suntem tributari condiţiilor şi vremurilor în care fiinţăm colea, pe Pământ.

Nu e vorba de pervetirea adevarului cat este vorba de perceptia oarecum pura a realitatii, la o varsta frageda, intrucat inaintarea in varsta vine si cu anumite experiente de viata care ne detroneaza intr-o insiruire succesiva, in timp, acea inocenta a adolescentei si ideilor ce ni le formam in urma educatiei si influenta mediului social.

Two a scris:

Din pacate si eu sunt intru totul de acord cu el, si in plus de asta, varsta privind scrierile, era mai mult exemplificativa si nu imperativa.

De aceea dupa cum bine spui si tu, totul incepe cu nazuinta, si continua cu esecurile tineretii din care se naste ulterior experienta ce va conduce prin concluziile ei la intelepciunea dorita.

Nu e vorba de pervetirea adevarului cat este vorba de perceptia oarecum pura a realitatii, la o varsta frageda, intrucat inaintarea in varsta vine si cu anumite experiente de viata care ne detroneaza intr-o insiruire succesiva, in timp, acea inocenta a adolescentei si ideilor ce ni le formam in urma educatiei si influenta mediului social.

Sigur, e dreptul tău de a fi de acord cu el. Însă te-aş întreba în ce sens eşti de acord cu el... Formulează-ţi clar opinia, ca să nu speculăm în van. Eşti de acord cu afirmaţiile: "deschiderea nu are nicio relevanţă" şi "Filozofia se scrie si se face la varste fragede, pana in 25 de ani"?

Vriies a scris:

Sigur, e dreptul tău de a fi de acord cu el. Însă te-aş întreba în ce sens eşti de acord cu el... Formulează-ţi clar opinia, ca să nu speculăm în van. Eşti de acord cu afirmaţiile: "deschiderea nu are nicio relevanţă" şi "Filozofia se scrie si se face la varste fragede, pana in 25 de ani"?

Ok, reformulez ca sa nu mai existe echivoc.

Am spus ca ceea ce afirma el este relativ, privind varsta la care se face si se scrie filozofia. Toti marii ganditori nu au inceput procesul de observare si nu au fost macinati de intrebari existentialiste la varsta la care au publicat operele lor.

Acestea au inceput in adolescenta si au continuat, ca la maturitate fiecare sa isi sa se definitiveze si sa isi faca cunoscute ideile "in mod laborios scrierile din tinerete si chiar adolescenta." exact cum se exprima si Tao.

De aceea ceea ce ai afirmat vine ca o completare si implicit o recunoastere a ceea ce afirma Tao.

Vriies a scris:

Va propun o discutie lejera despre filosofie, la modul cel mai general, in care sa abordam o serie de probleme precum "ce intelegem fiecare prin filosofie", "care ar fi definitia ei", "care ar fi rostul si rolul ei", "in ce masura consideram ca filosofia este importanta pentru noi si pentru ceilalti", "despre ce inseamna a filosofa" , "despre cum e perceputa filosofia astazi" precum si despre eventuale alte chestii adiacente.

Sunt invitati sa-si spuna parerea toti cei care considera ca au ceva de spus in acest sens.

Din perspectiva mea actuala, filozofia e singurul domeniu ce ne permite alegerea.

De ce?

Intrucat se bazeaza pe cunoasterea gandita, pe idei, iar ideea e cea care ne face asa de "determimnati" in afirmatii pornite din convingeri personale, ea ne scrie (ne scriem de fapt fara a ne da seama) de-a lungul vietii tiparele comportamentale.

Nu ma opresc la a atribui filozofiei doar un banal rol de disciplina intr-un anumit domeniu bine determinat, filozofia exista in orice idee, in orice act de realitate, ramane doar ca ea sa fie deslusita pe masura nivelului pe care ii au cei ce cauta pretutindeni frumusetea intelepciunii.

Cunoasterea si in consecinta filozofia, este un cameleon al evolutiei, ea se ofera fiecaruia in fuctie de "cat il duce capul", ratiunile trecute nu mai sunt neaparat de actualitate tot asa cum, cele actuale nu vor mai fi probail de actualitate in viitor, fie ca discutam despre un om sau despre umanitate.

Daca stai si "asculti o piatra", e posibil sa afli tot atata filozofie cata afli daca vorbesti cu un filozof renumit, depinde doar in ce etapa evolutiva te afli tu cel despre care facem referire.

A intelege filozofia, presupune iesirea din paradigmele gandirii si odihna in contemplatia imanentelor ratiunilor (fara atasament).

Two, spunând ca "ceea ce afirma el este relativ, privind varsta la care se face si se scrie filozofia" nu înseamnă că ai îndepărtat echivocul. Trebuie să vedem dacă afirmaţia respectivă care constituie o generalizare, adică "Filozofia se scrie si se face la varste fragede, pana in 25 de ani", este corectă sau incorectă. Şi avem un mod simplu de a verifica corectitudinea acestei afirmaţii, respectiv să luăm o serie de filosofi şi din biografia lor să vedem dacă afirmaţia respectivă se susţine. Ori din cele câteva exemple pe care le-am dat ( vezi Kant, Hegel etc.) se poate lesne observa că generalizarea lui Tao nu este corecta. Faptul că filosofii au fost măcinaţi de întrebări existeţialiste de la vârste fragede, să zicem, nu înseamnă că filosofia se face şi se scrie fix până la 25 de ani.

Să ştii că s-a încercat, mai ales în ultima perioadă de când se studiază creativitatea, să se stabilească o vârstă optimă a creativităţii. Numeroşi psihologi printre care Lehman, A. F. Osborn, Allport etc., au ajuns la concluzia că, ea, creativitatea este un proces complex care se poate manifesta în toate etapele de vârstă, pe tot parcusul vieţii, însă vârsta cea mai productiva în creativitate este undeva între 25-40 ani. Sigur, palierul este discutabil, însă ideea de bază aici este concluzia unanimă că această creativitate, care depinde de mulţi factori, se poate manifesta în toate etapele de vârstă, pe tot parcursul vieţii.

Cu referire strictă la filosofie s-au făcut s-a încercat şi aici să se găsească o medie a vârfului creativităţii, a vârstei la care filosofii şi-au elaborat cea mai reprezentativă operă. Uite o statistică interesantă ce cuprinde o serie de filosofi importanţi din ultimii aproximativ 300 de ani, din care ar rezulta vârsta de 44 de ani, ca medie a vârstei la care filosofii şi-au elaborat cele mai reprezentative opere:

Stai, sa ne intelegem, daca o vom lua strict, semantic si absolut, da, nu are dreptate. Dar totul pornea de la ideea inserata si de tine de altfel, de nazuinta, de dorinta de a te ridica cu toata energia ta impotriva propriei conditii, dupa cum spun si Tao.

Tu, faci referire strict la media dintre cele doua extreme, inceputurile sau finalitatea creatiei ( in cazul unora).

Si este perfect adevarat si nu cred ca te poate contrazice nimeni asupra afirmatiei demonstrata de altfel de catre tine, cum ca, procesul creatiei incepe de la varste fragede si merge pe tot parcursul vietii.

Insa, de aici si aceea completare in ceea ce spuneti amandoi, si anume ca, procesul de creativitate - care nu trebuie sa insemne strict faptul de a asterne pe hartie propriile perceptii, observatii elaborate, sau cunoasteea insusita in alt mod - reprezinta si starea de meditatie si viziune ulterioara, ce te fac sa ai o deschidere mai mare a orizonturilor si intelegere mai buna a universalitatii si a propriei fiinte.

Si ca sa concluzionam, sintagma "se face" nu este la modul imperativ, ci are sensul de debut, de perceptie nealterata - pura - am putea spune, ce ulterior se slefuieste si se consolideaza in timp, ajungand ca intr-un final sa fie asternuta pe hartie si adusa la cunostinta publicului larg.

Two a scris:

Stai, sa ne intelegem, daca o vom lua strict, semantic si absolut, da, nu are dreptate. Dar totul pornea de la ideea inserata si de tine de altfel, de nazuinta, de dorinta de a te ridica cu toata energia ta impotriva propriei conditii, dupa cum spun si Tao.

Da, mi-a plăcut modul în care a spus-o, că filosofia ar fi "razboi cu moartea si cu conditia de finit pe care o are omul - un razboi dus la o varsta in care individul se poate ridica cu toata energia sa impotriva propriei conditii.". Fără îndoială că Tao scrie frumos :)

Totuşi, mergând pe această linie, eu aş prefera mai degrabă formularea că filosofia ar fi năzuinţa de a-ţi depăşi propria condiţie.

Vriies a scris:

Da, mi-a plăcut modul în care a spus-o, că filosofia ar fi "razboi cu moartea si cu conditia de finit pe care o are omul - un razboi dus la o varsta in care individul se poate ridica cu toata energia sa impotriva propriei conditii.". Fără îndoială că Tao scrie frumos

Totuşi, mergând pe această linie, eu aş prefera mai degrabă formularea că filosofia ar fi năzuinţa de a-ţi depăşi propria condiţie.

Mie imi place ce a spus Russell in A Free Man`s Worhip, anume ca revolta cu care omul se ridica impotriva omnipotentei naturii e o etapa fireasca si necesara in dezvoltarea omului. Dar e doar o etapa. Pana si un necrestin ca el continua recunoscand valoarea resemnarii predicate de crestinism, ca etapa ulterioara.

Allexandrra a scris:

Mie imi place ce a spus Russell in A Free Man`s Worhip, anume ca revolta cu care omul se ridica impotriva omnipotentei naturii e o etapa fireasca si necesara in dezvoltarea omului. Dar e doar o etapa. Pana si un necrestin ca el continua recunoscand valoarea resemnarii predicate de crestinism, ca etapa ulterioara.

Şi mie îmi plăcu, acum, că aflai de la tine

Pese: Poate dai şi tu mai des p'aci :)