Ce intelegem prin filosofie?

SeqenenreTao a scris:

Viziunea si deschiderea din nou nu au nicio relevanta. Filozofia inseamna a te raporta pe tine la restul existent.

scuza-ma dar nu spuneai tu in urma cu cateva pagini ca femeile nu au viziune deci nu pot sa filosofeze? acum viziunea e irelevanta?

unde m-am contrazis?

si te rog fa analiza pe text si demonstreaza prin argumente afirmatiile mele.

SeqenenreTao a scris:

Parerea mea ca femeile, ca medie, sunt mai inteligente decat barbatii. Continuand sa imi spun propria parere afirm cu maxima convingere ca inteligenta femeii este orientata strict catre planul fizic si se manifesta doar in domenii ce fac actualitatea momentului. Femeia nu are viziune si este incapabila de meditatie. Direct responsabila de existenta viitoare a speciei, femeia isi concentreaza intreaga sa inteligenta si energie in mod instinctiv, inconstient, satisfacerii acestei datorii in conditii cat mai bune.

nu vreau sa demonstrez nimic sau ceva ce vorbeste de la sine si nici sa ma contrazic de dragul de a ma contrazice.

De la sine vorbeste ignoranta cu care intelegi sa ma intelegi. Iar aici nu e vb despre mine personal ci despre faptul ca e limpede ca doi indivizi nu pot purta o discutie decat daca pasesc pe niveluri similare.

In primul rand ca extragi din context si in al 2 lea pentru ca viziunea nu are nimic in comun cu meditatia - in contextul dat. Dimpotriva, relatia dintre ele ar trebui sa fie inversa - in sensul ca ai o viziune abia dupa ce ai meditat. Asadar femeia nu are viziune si nu este capabila de meditatie - recte viziunea ei este imprumutata si nu are posibilitatea de a avea una care sa ii apartina.

SeqenenreTao a scris:

De la sine vorbeste ignoranta cu care intelegi sa ma intelegi. Iar aici nu e vb despre mine personal ci despre faptul ca e limpede ca doi indivizi nu pot purta o discutie decat daca pasesc pe niveluri similare.

In primul rand ca extragi din context si in al 2 lea pentru ca viziunea nu are nimic in comun cu meditatia - in contextul dat. Dimpotriva, relatia dintre ele ar trebui sa fie inversa - in sensul ca ai o viziune abia dupa ce ai meditat. Asadar femeia nu are viziune si nu este capabila de meditatie - recte viziunea ei este imprumutata si nu are posibilitatea de a avea una care sa ii apartina.

crede-ma ca dupa ce mi-ai scris aici prefer sa raman complet ignoranta in ceea ce priveste ”viziunea” ta

si nu, nu pasim pe niveluri similare oricat de bine crezi ca invarti cuvintele, eu nu ti-am adus jigniri, ti-am vorbit frumos.

si btw, filosoful nu e omul raspunsurilor ci al intrebarilor

Sidhe a scris:

si btw, filosoful nu e omul raspunsurilor ci al intrebarilor

Filozoful e omul intrebarilor universale si a raspunsurilor proprii. De unde si cum crezii tu ca s-au nascut toate oranduirile sociale?

SeqenenreTao a scris:

.Iar filozofia trebuie explorata de unul singur in mod obligatoriu. In filozofie nu ai nevoie de parteneri. Daca era asa toti filozofii ar fi avut fie idei similare fie idei contradictorii. Dar nu e asa, fiecare a venit cu ceva nou care nu contrazicea in mod direct ceea ce era deja exprimat.

Pentru asta trebuie intai sa poti percepe realitatea inconjuratoare, si apoi intervine problematica. Insa, in ziua de azi, cei mai multi gandesc doar de moment. Viziunea lor asupra vietii merge doar pana la urmatoarea zi.

SeqenenreTao a scris:

. Filozofia inseamna a te raporta pe tine la restul existent. Fara influenta, fara nimic. Filozofia se scrie si se face la varste fragede, pana in 25 de ani.

Pentru a face ceea ce spui tu, ai nevoie si de o educatie de baza. Astfel sa iti poti identifica viitorul, si asa sa ajungi sa investighezi trecutul.

Odata trecut de o anumita varsta, perceptia isi va fi alterata de mimetismul social cu care te contopesti si, ulterior, toate rationamentele tale vor fi afectate de perceptii alterate si concluziile vor fi gresite.

SeqenenreTao a scris:

Pentru a putea vedea cu adevarat normalitatea trebuie sa fi cu un pas in afara ei. Inca un pas si o vei judeca. Un pelerinaj prelungit in afara normalitatii poate fi fatal unui psihic slab. - Cred ca asa iti raspund la confuzia pe care o faci intre luciditate si filozofie. A fi lucid in plin proces meditativ inseamna a anula practic, in ceea ce priveste rezultatul, acel proces. E ca si cum ai incerca sa ajungi la o concluzie luat aprior abordarii meditatiei in sine. Descartes a facut ceva asemanator.

Viziunea si deschiderea din nou nu au nicio relevanta. Filozofia inseamna a te raporta pe tine la restul existent. Fara influenta, fara nimic. Filozofia se scrie si se face la varste fragede, pana in 25 de ani. Toti filozofii care au scris la maturitate nu au facut altceva decat sa rescrie in mod laborios scrierile din tinerete si chiar adolescenta. Filozofia inseamna razboi cu moartea si cu conditia de finit pe care o are omul - un razboi dus la o varsta in care individul se poate ridica cu toata energia sa impotriva propriei conditii.

Aici avem viziuni diferite şi sper că nu va fi cu supărare dacă şi eu mi-o voi expune pe a mea.

În privinţa "deschiderii" nu numai că aceasta are o foarte mare relevanţă, ci este chiar esenţială în filosofie, în orice domeniu al culturii, precum şi în viaţă la modul cel mai general.

Apoi în ceea ce priveşte faptul că filosofia s-ar scrie şi s-ar face la vârste fragede, până în 25 de ani, lucrurile nu stau tocmai aşa...ba chiar un pic invers. E frumos spus că filosofia înseamnă "razboi cu moartea si cu conditia de finit pe care o are omul - un razboi dus la o varsta in care individul se poate ridica cu toata energia sa impotriva propriei conditii.", dar asta numai eseistic sau metaforic vorbind. În realitate, filosofia fiind, simplu spus, năzuinţă către înţelepciune, ea se face şi se scrie pe durata întregii vieţi a unui om sau, cel puţin, ca să nuanţăm, pe acea perioadă a vieţii în care omul este apt din punct de vedere mental şi intelectual. O condiţie sine qua non a filosofiei o constituie experienţa pe baza căreia filosoful ajunge să-şi fundamenteze o serie de concepţii filosofice. Sigur, în filosofie, ca în orice domeniu, putem avea intuiţii geniale la 17, 20 sau 23 de ani, dar asta nu înseamnă că filosofia se face şi se scrie la vârste fragede, aşa cum spui tu. Hai să exemplificăm cu câţiva filosofi...

Socrate:

Nu a scris filosofie, dar a făcut filosofie şi a trăit filosofia până în ultima clipă a vieţii lui.

Platon:

Are dialoguri de tinereţe, de maturitate, de bătrâneţe. Evident că dialogurile de maturitate reprezintă altceva decât cele de tinereţe.

Francis Bacon:

Şi-a elaborat scrierile importante între 36 şi 64 de ani.

Descartes:

Între 32 şi 52 de ani îşi redactează şi scrie cele mai importante opere, cum ar fi Discursurile, Meditaţiile etc.

David Hume:

Scrie Tratatul asupra naturii umane la vârsta de 28 de ani. Însă celelalte lucrări importante le publică între 37 şi 40 de ani.

Kant:

Îşi publică Critica raţiunii pure la vârsta de 57 de ani. Da, era deja o somietate prin ceea ce publicase anterior, însă adevărata sa operă abia începea...

Hegel:

La 37 de ani publică Fenomenologia Spiritului. Între 42 şi 46 de ani publică diverse ediţii ale Logicii, după care, între 47 şi 60 de ani îşi scrie restul lucrărilor sale importante.

Dar nu e absolut nicio problema in a avea opinii diferite. Dimpotriva poate fi chiar productiv. stii, nebunia este in egala masura productiva si distructiva - desigur ca pentru a face legatura intre subiect si aceasta afirmatie trebuie sa apelez la intelegerea ta.

Altfel, in insiruirea ta de argumente contra nu faci decat sa imi dai dreptate. E absolut firesc ca in perioada tineretii scrierile unui filozof sa fie greu de acceptat si chiar considerate stupide. In schimb daca acelasi individ scrie la o varsta in care intelectul nu mai este crud atunci el o va face intr-un chip cerebral care sa poata rezona cu cat mai multe minti.

Mai departe, copilaria este perioada care defineste in mod absolut personalitatea individului si mai departe modul in care el va ajunge sa inteleaga viata, Un individ pentru care copilaria, adolescenta, tineretea samd reprezinta un grafic liniar nu va avea nimic de spus.

@Two Absolut in acord cu tine. Filozofii, cei mai multi dintre ei - mai ales idealistii- , prezinta idei dependente, si pervertite in ceea ce priveste adevarul exprimat, de realitatea in care au fiintat. Astfel e de bun simt si logic chiar sa consideram adevarul exprimat de ei ca fiind pervertit nu numai de realitatea in care ei au fiintat ci si de modul in care au perceput aceea realitate - iar aici intervin factori precum intelectul, pozitia sociala, predispozitiile activate samd.

SeqenenreTao a scris:

In completare cu ceea ce ai spus tu si Vriies, cei enumerati mai sus cu toate operele lor, s-ar cadea de cuviinta sa mentionam ca ei s-au apucat de filozofat, la varste fragede, si doar scrierile lor s-au facut la diferente de timp relative, dar cand ideile lor erau stabile, devenisera principii, si intelectul lor putea exprima o anumita coerenta in idei.

In afara de asta este strict definitoriu si reprezinta un factor important, si societatea in care "filosoful" isi incepe studiul chiar daca la un nivel empiric.

Sistemul de valori morale ce i se inoculeaza din copilarie, il va face sa isi doreasca si sa dezvolte mai tarziu concluziile ce le va exprima propriile opere (sau, nu) , pe langa perfectionarea profesionala si aptitudinile cu care este inzestrat si ce ulterior il vor defini ca om.