In alta ordine de idei, ma gandesc ca majoritatea filosofilor occidentali fie nu cunosc (sau cunosc insuficient) filosofiile orientale, fie nu au fost fascinati de ele, decat in foarte rare cazuri.
Filosofia orientala (in general vorbind) chiar daca o precede pe cea occidentala a ramas intr-o mai mare sau mai mica masura asociata cu religia.
Filosofia orientala utilizeaza deseori logici polivalente care nu prea sunt pe placul ganditorilor occidentali (care sunt bazati exclusiv pe logica formala).
Filosofia orientala se fundamenteaza pe o reprezentare despre om care a scapat/ scapa inca ganditorilor occidentali (antropologi, psihologi, psihanalisti, filosofi etc.).
Filosofia orientala a fost nu de putine ori construita si dezvoltata in jurul conceptelor de "vid", "gol", "nimic" etc. nu doar in ceea ce priveste "vidarea gandirii" (chitta vritti nirodah = suspendarea turbulentelor gandirii/ intelectului din sutrele lui Patanjali) ci si prin afirmarea nonexistentului / vidului (Sunyata - concept central in "doctrina vidului", de exemplu), probleme "practice" care nu prea au captat atentia filosofilor occidentali. Un alt centru de interes caruia i s-a acordat prea putina atentie in metafizica (ontologia) occidentala este "ciclicitatea" (viziunea ciclica asupra existentei) care combinata cu viziunea asupra vidului si asupra infinitului a condus la concepte precum cel de Pralaya (absorbtie), concept despre care am discutat mai pe larg in cadrul topic-ului La granita dintre Stiinta si Religie.
Se pare ca nici filosofii orientali nu prea gusta filosofia occidentala, motivul principal fiind absenta cunostintelor "superioare" despre Om (si Univers) din filosofia occidentala.
Din aceasta perspectiva, ce filosofie alegem (occidentala sau orientala), datorita contradictiilor de esenta dintre ele, ramane o prima actiune pe care trebuie sa o indeplineasca orice persoana care isi propune sa se apropie de filosofie. Desigur ca aceasta alegere / optiune manifestata pentru o directie sau alta de gandire nu este obligatoriu sa fie definitiva. De exemplu, eu am inceput prin a cerceta filosofia occidentala, apoi m-am apropiat tot mai mult de cea orientala. Incerc sa nu le amestec, in schimb, nu pot sa nu observ, de pilda, asemanarile dintre cosmogonia moderna si cosmogonia hindusa sau dintre ontologia hindusa/ chineza si idei filosofice/ stiintifice moderne occidentale, cum ar fi ideile lui Rupert Sheldrake sau simulismul.

