Allexandrra a scris:Eu cred ca e la fel de veche ca si gandirea religioasa. Chiar vad doi oameni de acum 4000 de ani, in timpul unei furtuni. Unul se intreaba `ce o fi asta, de unde o veni` (filosoful), iar celalalt se sperie si confectioneaza un scenariu (religiosul).
Pai filosoful cam atat face si in zilele noastre. Iata un alt scenariu:
Filozoful se intreaba: "ce este x? de unde vine x? incotro se duce x?" pentru orice x.
Apoi isi suspenda judecata din teama de a nu inventa o religie.
Dupa ce se plictiseste de suspendat judecata renunta sa se mai intrebe "ce este x? etc." si incepe sa se intrebe "de ce se intreaba?". Pentru ca nu gaseste un raspuns bun la intrebare nu-i mai ramane decat sa constate singurul lucru lipsit de orice dubiu, acela ca se intreaba. Si, in fine, procedand in mod la fel de rationalist precum Descartes, concluzioneaza ca daca se intreaba atunci gandeste, de unde deduce ca exista dar singurul lucru care ii mai ramane de facut este sa se intrebe cum gandeste, apoi dand la o parte orice intrebari care ar putea conduce la concluzii eronate (cum ar fi cele referitoare la psihic) nu-i mai ramane decat sa se preocupe de logica si sa se delecteze cu paradoxuri.
Intr-un alt scenariu, filosofia contemporana a ajuns sa isi mute atentia de la ontologie (pentru ca metafizica a abandonat-o de mult) catre gnoseologie. Dar pentru ca stiintele isi elaboreaza propria epistemologie fara sa ceara ajutorul filosofilor, filosofilor nu le mai ramane decat sa se apuce de scris... literatura.
Pentru restul scenariilor deja s-au facut "filme": psihologia absorbita de catre stiinta, antropologia filosofica absorbita de antropologia generala, etica filosofica absorbita de stiintele sociale s.a.m.d. Chiar si logica s-a rusinat oarecum de filosofie si a devenit logica matematica, logica cibernetica, logica... stiintifica.
Eu chiar am ajuns sa ma intreb daca filosofia mai exista...

Nu mai tin minte cine a spus: `crede-i pe cei care cauta adevarul, nu pe cei care l-au gasit`.