Ce intelegem prin filosofie?

Pentru mine "filosofia" a fost un drum infundat. De ce?

Pe la inceputul anilor '90 am dat examen de admitere la fuckultatea de Filosofie de la Universitatea din Bucuresti. Am mers de vreo doua ori la examen si l-am luat inapoi... dosarul. Era o concurenta anormala (in jur de 50 candidati/ loc). Parca innebunise Romania si mai toti concetatenii voiau sa se faca filosofi. La ultima mea tentativa, imaginati-va!, am luat nici mai mult si nici mai putin de nota 1 pe o lucrare care credeam eu ca este de 10 "cu brio". Va puteti imagina cat de frustrant a fost pentru mine acest lucru. Abia mai tarziu, in timp ce urmam cursurile Facultatii de Psihologie (tot de la Universitatea din Bucuresti) am aflat chiar de la o doamna profesoara care facea parte din comisia de evaluare cum se corectau lucrarile. Pe scurt, se taia tot ce nu reprezenta o reproducere exacta a frazelor din manual. Din cauza numarului foarte mare de teze de examen care trebuiau corectate in timp "record" acesta era singurul criteriu de selectie. Ce ramanea identic cu manualul, aia forma nota... In fine, cu toate ca am fost preocupat de studii (eram bursier in conditiile in care se acordau foarte putine burse la acea vreme, am absolvit printre primii) interesul meu principal nu era orientat catre Psihologie si domenille conexe ci catre Informatica (domeniu in care si profesez). Am urmat cursurile de master tot in domeniul calculatoarelor, insa dorinta mea cea mai mare era sa inteleg cat mai bine omul si lumea (mai mult decat computerele). Cum filosofia mi-a fost "interzisa" ar mai fi ramas sa ma concentrez pe antropologie (omul reprezentand, in fond, cel mai mare mister) dar antropologia nu se studia la nivel universitar in tara noastra. Asa ca prin excludere nu imi mai ramanea decat sa merg la teologie. Asa ca am dat examen de admitere la "Teologie romano-catolica" unde am luat note mari la toate disciplinele de examen, mai putin la proba de Biblie in cazul careia obtinusem sub nota 5. Culmea este ca aveam media cea mai mare (fusesera subiecte dificile, nu se luasera note mari), dar "sub 5" la o proba insemna inevitabil "respins". Mi-a fost, deci refuzata si teologia. Evident ca m-am suparat si, ca sa uit de suparare mi-am concentrat atentia pe Istoria Culturii si limbile clasice. Chiar fusesem tentat sa imi incerc norocul in domeniul limbilor clasice insa, cand am auzit ca sunt doar 6 locuri, m-am lasat pagubas. Pana la urma, pentru ca voiam neaparat sa ma specializez si intr-un domeniu umanist am studiat limbi straine (moderne) la Universitatea Spiru Haret (nu mi-au dat nici pana acum diploma cu toate ca eram printre cei care invatau si postau raspunsurile pe anumite forumuri). In fine, timp pierdut, bani irositi iar eu tot nu am ajuns sa inteleg "lumea" mai bine. Am fost intotdeauna de parere ca atunci cand studiezi un anumit domeniu ca autodidact nu te poti forma in mod corespunzator si ca, in plus, este foarte dificil sa poti invata sistematic orice domeniu atata vreme cat nu o faci urmand o forma de invatamant organizata. Cu toate acestea am inceput sa-mi strecor nasul intr-o maniera total nesistematica in istoria ideilor religioase, literatura parapsihologica, yoga, samanism, astrologie, alchimie, magie, stiinte ezoterice etc. De data aceasta nu din cauza ca filosofia mi-a fost "refuzata" ci pentru ca mi-am dat seama intre timp de faptul ca filosofia nu poate raspunde nici macar acum la banala intrebare: "Ce este omul?". Filosofia se poate intinde doar atat cat ii permit stiintele daca vrea sa ramana credibila. As indrazni chiar sa sustin ca filosofia este cea care "afla" ultima. Filosofiei ii place sa sintetizeze informatiile despre Om si Univers furnizate sub autoritate stiintifica, apoi sa emita verdicte cu pretentia de a fi "ultimul cuvant". Din aceasta perspectiva, filosofia trebuie sa stea la coada. Pai daca terminam filosofie, mai prindeam eu catedra in oraselul meu, mai puteam sa fiu titular in invatamant? Nu. Ar fi trebuit sa imi astept randul. Asa ca am lasat si eu filosofia mai la coada. In ultimii ani nu cred ca am mai citit filosofie. Asa ca nu mai sunt la curent cu ce se intampla in filosofie. De aceea va adresez intrebarea (voua filosofilor, profesorilor de filosofie, studentilor la filosofie, pasionatilor de filosofie): "Cum este filosofia ultimilor ani?" (fata de filosofia anterioara) si in particular, "Care este filosofia/ sunt filosofiile momentului?". Poate ca dupa raspunsurile primite vom putea sa raspundem mai bine la intrebarea: "Ce intelegem prin filosofie?"

Bogdan_Popescu a scris:

De data aceasta nu din cauza ca filosofia mi-a fost "refuzata" ci pentru ca mi-am dat seama intre timp de faptul ca filosofia nu poate raspunde nici macar acum la banala intrebare: "Ce este omul?".

Bogdan, bine ai venit pe acest forum ! Chiar era nevoie si de un alt punct de vedere pentru a largi perspectiva acestui topic cu privire la subiectul dificil de tratat. Din partea mea tin sa-ti multumesc pentru aceasta interventie la obiect, bogata în detalii în urma experientelor personale cu privire la studiul filosofiei în institutiile autorizate de stat, mai ales în timpul comunismului. La întrebarea "ce este omul" numai omul poate raspunde de o maniera filosofica, cu conditia sa fie cu adevarat un om, nu sa fie un lup predator doar cu masca de om, asa cum afirma sofismul proverbului "omul este un lup pentru om" proverb adorat de toti ateii si darvinisti care traiesc bine pe spinarea naivitatii oilor credincioase.

Bogdan_Popescu a scris:

Asa ca am lasat si eu filosofia mai la coada. In ultimii ani nu cred ca am mai citit filosofie. Asa ca nu mai sunt la curent cu ce se intampla in filosofie. De aceea va adresez intrebarea (voua filosofilor, profesorilor de filosofie, studentilor la filosofie, pasionatilor de filosofie): "Cum este filosofia ultimilor ani?" (fata de filosofia anterioara) si in particular, "Care este filosofia/ sunt filosofiile momentului?". Poate ca dupa raspunsurile primite vom putea sa raspundem mai bine la intrebarea: "Ce intelegem prin filosofie?"

Daca vorbesti engleza sau mai ales franceza vei gasi istoricul cafenelelor filosofice la initiativa filosofului Marc Sautet en 1992 care a spus ca locul filosofiei este în agora spatiului public, nu încuiata în academiile fiecarui stat si utilizata pentru a aservi populatia, caci rolul adevarat al filosofiei este acela de emanicipare/constientizare/elevare a tuturor cetatenilor. Omul în devenire, de la nastere la morte este fiinta de expresie, canal de comunicare al Logosului.

Intuitia fara concept este oarba, spunea Kant, caci atunci când cetateanul de rând simte o injustitie si este incapabil sa o exprime de o maniera coerenta si inteligibila ori devine coleric si violent ori datorita naivitatii sale va cade în servitudea sofistilor care stiu sa-l minta frumos pentru al pune la munca gratuit sau pentru un salariu de mizerie spre propriul lor profit, asemanator elitelor comuniste care au mintit poporul cu deviza, "comunismul este visul de aur al umanitatii." Dupa revolutie, unii au ramas cu aurul si marea majoritate, ca de obicei, cu visele. Comunismul nu a fost decât un capitalism disimulat, având din plin la îndemâna mâna de lucru ieftina, necesara la rotunjirea capitalului privilegiatilor.

Cei ce sunt alergici, din lipsa de onestitate intelectuala, la forumurile si cafenelele filosofice sunt aceiasi care ti-au bagat si tie ca si celorlalti candidati, pretexte cu bete-n roate, caci acele studii spun ei, sunt numai pentru privilegiatii sistemului. Le place, nu le place, astazi trebuie sa respecte libertatea de expresie si accesul la orice forma de cultura emanicipatoare, caci este un drept înscris în constitutie.

http://en.wikipedia.org/wiki/Caf%C3%A9_Philosophique

http://fr.wikipedia.org/wiki/Caf%C3%A9_philosophique

GeoFiloRo a scris:

Bogdan, bine ai venit pe acest forum !

Multumesc. Am descoperit aceasta arie oarecum intamplator. Cele mai multe topice / topic-uri la care am scris sunt in aria tehnica.

GeoFiloRo a scris:

La

Bogdan_Popescu a scris:

In ceea ce ma priveste ader la punctul de vedere al lui Sartre ca important este "nu ce au facut altii din noi" ci "ceea ce facem noi din ceea ce altii au facut din noi".

Ca exemplu fictif, ram

GeoFiloRo a scris:

Ca exemplu fictif, ram

Marinel a scris:

Da, aşa e mai corect.

Dar sistemul e viu în totalitate? Putem să eliminăm anumite părţi, sistemul fiind în continuare viu. De fapt unde putem ajunge prin eliminări succesive?- asta este întrebarea.

Problema este dacă se pot trasa limite exacte între viu şi neviu, sau trebuie să construim noi categorii: viaţă biologică, viaţă artificială, sisteme artificiale nevii, etc. Am dat câteva exemple mai sus.

Pai a fost corect de la inceput, insa nu ai sesizat pentru ca, probabil, erai prea hotarat sa combati. Ca un amanunt pitoresc, Radu Popa, un biolog deja renumit, mergand pe urmele definitiilor vietii a scris o carte in care a gasit nu mai putin de 300 definitii ale vietii date de diferiti biologi, insa niciuna fiind acceptata ca atare de ceilalti. Problema si mai haioasa este ca actualmente biologii asteapta ca filosofii sa defineasca viata, pe cand filosofii asteapta acelasi lucru de la biologi. In fine...una peste alta definitia aia pe care am dat-o, care nu este una riguroasa, constituie un fel de sinteza a caracteristicilor unui sistem viu folosita de biologi in lipsa unei definitii adecvate.

Pai, glumind un pic...prin eliminari succesive, daca nu suntem atenti, putem ajunge la un sistem care nu mai este viu!Si lasand gluma la o parte, da, putem, si probabil asta e o cale de a merge mai aproape de intelegerea naturii viului. Deci problema ar fi sa gasim un minimum de caracteristici necesare si suficiente care sa definesca un sistem viu. Uite un link interesant in acest sens:

http://wasdarwinwrong.com/korthof66.htm

Stiu unde bati si e greu de spus. Aparent se pot trasa. De exemplu putem spune cu certitudine ca o caprioara sau o lacusta sunt vii, pe cand o piatra nu este vie. Lucrurile se complica insa, dupa cum discutam mai sus, atunci cand aducem in discutie virusurile si par a se complica si mai mult cand aducem in discutie conceptul de viata artificiala deja intrat in uz si care nu mai poate fi neglijat. Si sa nu mai vorbim de o intrebare care deja incepe sa chinuie mintile oamenilor de stiinta: putem oare noi detecta astazi viata extraterestra?De aceea, singurul meu raspuns aici, la problema vietii, ar fi unul care ar face apel si la metafizica. Si as spune (evident, fara pretentia ca ar fi o definitie riguroasa) ca viata este un sistem de elemente intre care exista o cooperare spontana independenta si care este sustinut de un principiu.

Marinel a scris:

Pentru

Bogdan_Popescu a scris:

Limitele celor care asteapta ca altii sa inventeze ceea ce ei nu sunt capabili sa inventeze sunt identice cu ale celor care nu au inventat inca dar este posibil sa inventeze, indiferent daca primii sunt filosofi ori nu sunt filosofi si indiferent daca ultimii sunt filosofi ori nu sunt filosofi, posibilitatea lor ca si neputinta lor fiind egale.

Ma îndoiesc ca neputinta unui trabant de a deveni un mercedes este egala cu posibilitatea de a deveni ceea ceea ce viseaza. O eventuala posibilitate de a-si schimba caroseria si carcteristicile tehnice ale motorului nu depinde de el (de trabant), ci de capacitatile intelectuale ale unui inginer arhitect în domeniul respectiv, nu al unui inginer agronom, soferul trabantului.

Bogdan_Popescu a scris:

Daca tu poti demonstra prin intermediul limbajului ca exista cunoastere dincolo de limitele limbajului atunci o sa accept negatia din enuntul tau.

De exemplu, negatia din enuntul tau, nu poate fi decât una din limitele langajului prin intermediul limbajului tau. În enuntul meu era vorba de o comparatie între doua limite, ori acolo unde exista comparatie nu exista negatie ci distinctie/deosebire/diferenta.

Sper sa nu te descurajeze aceasta demonstratie pragmatica (la cererea ta), ca exista cunoastere dincolo de limitele limbajului interlocutorului meu. Ai un potential bun, apreciez mai ales faptul ca raspunzi la obiect, nu te plângi de ironiile mele din lipsa de argumente, asa cum au obiceiul unii interlocutori.

! Fii mai atent cu acele expresii identitare ce le-ai utilizat de maniera directa si care-i pot vexa pe acei interlocutori ce nu avut înca ocazia sa studieze mecanismele identitatilor nationale si etnice (subiect de studiu psihologic), adica citeste mai cu atentie regulile de participare ! Forumurile de filosofie cu regulile lor sunt extensia cafenelelor filosofice cu aceleasi reguli redactate de initiatorul lor, filosoful Marc Sautet.

Vriies a scris:

Iar faptul ca filosofia se intinde doar atat cat ii permit stiintele, e un lucru cat se poate de firesc. Filosofia fiind iubire de intelepciune, asa cum bine au definit-o si dezvoltat-o "taticii" ei si avand ca obiect imediat cunoasterea celor ce sunt ca fiind ceea ce sunt (putem sa-i spunem: emanciparea fiintei) nu poate decat sa mearga mana in mana cu stiintele care anterior s-au desprins din ea.

Filosofia ca Stiinta a stiintelor se extinde mai mult decât relativitatea micilor filosofii a fiecarei stiinta în parte. De exemplu etica fara morala, viclenie a anumitor stiinte politice, tehnologice si financiare, nu are aceiasi dimensiune cu sensul filosofic al onestitatii intelectuale si al eticii ca studiu al moralei.

"cunoasterea celor ce sunt ca fiind ceea ce sunt" ,

O "cunoastere" care este ceea ce este fara sa stie ceea ce este, nu poate fi decât un sofism ce poarta masca cunoasterii pentru a-si induce în eroare adeptii, ei îsi pierd timpul si altii le câstiga minervalul.

GeoFiloRo a scris:

"cunoasterea celor ce sunt ca fiind ceea ce sunt" ,

O "cunoastere" care este ceea ce este fara sa stie ceea ce este, nu poate fi decât un sofism ce poarta masca cunoasterii pentru a-si induce în eroare adeptii, ei îsi pierd timpul si altii le câstiga minervalul.

Poate nu-i rau sa reiteram aici ca expresia Cunoasterea celor ce sunt ca fiind ceea ce sunt constituie una din definitiile filosofiei care circula in lumea vechilor greci, mentionata de David Armeanul cam un mileniu mai tarziu ca fiind una din celebrele definitii in acest sens, prin faptul ca ar fi prima definitie riguroasa a filosofiei. Traditia spune ca definitia respectiva ii apartine lui Pythagora. Mai exact, sursele precizeaza ca acest lucru nu ne este comunicat chiar de Pythagora insusi (de la care nu ne-a ramans nimic scris), ci de la pitagoreicul Nicomah, care ne-a transmis aceasta informatie. Ideea de baza aici, era ca principiul (arhe) trebuie sa fie de alta natura decat lucrurile create de el. Adica Pythagora introduce pentru prima oara distinctia intre lumea esentelor, a semnificatiilor, inteligibila (adica accesibila prin nous-ul cunoascator) si lumea sensibila - adica lumea din experienta noastra, accesibila simturilor. Astfel celebra definitie vrea sa spuna ca filosofia este cunoasterea celor ce sunt, adica a celor ( lucrurilor) care au existenta si nu a plasmuirilor, ca fiind ceea ce sunt , adica in esenta, in natura sau adevarul lor si nu asa cum de cele mai multe ori apar ele simturilor.

Vriies a scris:

(...), prin faptul ca ar fi prima definitie riguroasa a filosofiei.

(...) Astfel celebra definitie vrea sa spuna ca filosofia este cunoasterea celor ce sunt, adica a celor ( lucrurilor) care au existenta si nu a plasmuirilor, ca fiind ceea ce sunt , adica in esenta, in natura sau adevarul lor si nu asa cum de cele mai multe ori apar ele simturilor.

O definitie riguroasa/aspra/stricta nu trebuie sa se manifeste pe forum ca un argument de autoritate, adica ceea ce a spus David Armeanul si Pythagora asa este, si noi nu avem dreptul la spirit critic sau sa o gândim cu capul nostru , ci doar sa o repetam mecanic.

Ambiguitatea plasmuirilor este datorata ambivalentei a doua aspecte diferite a sensurilor; ea poate fi act de creatie (planuri, idei, gânduri) sau falsificare (denaturînd în mod intentionat).

Asa cum stii, pentru unii, Adevarurile universale si Principile morale nu au o existenta concreta precum obiectele, ele sunt chipurile o plasmuire a unora pentru a determina actiunile altora.

Un exemplu concret, asa cum am mai spus; cine crede ca gravitatia este o plasmuire, nu are decât sa decoleze cu un avion si sa sara fara parasuta. Adevarurile si Principiile, ori le constientizeaza omul, ori ele îl învata minte fara partinire, ca ar fi bogat sau sarac.

GeoFiloRo a scris:

O definitie riguroasa/aspra/stricta nu trebuie sa se manifeste pe forum ca un argument de autoritate, adica ceea ce a spus David Armeanul si Pythagora asa este, si noi nu avem dreptul la spirit critic sau sa o gândim cu capul nostru , ci doar sa o repetam mecanic.

Nu stiu ce crezi tu ca "trebuie sa se manifeste pe forum" si evident ca e de dorit ca fiecare sa-si manifeste spiritul critic si sa gandeasca cu propriul cap.

Insa mai sus nu era vorba de un "argument de autoritate", ci doar de impartasirea unei informatii pe forum. Fiecare e liber sa tina cont de ea, sa o ignore sau sa o critice in mod constructiv, aducand eventual alte informatii in acest sens.