Ce intelegem prin filosofie?

Vriies a scris:

Mai performanta? Wow, da-mi voie sa cred ca nu va fi asa!:)

Vriies a scris:

Sigur, e de necontestat faptul ca masinile de calcul devin din ce in ce mai performante.

Şi atunci, în ce privinţă viaţa biologică este mai "performantă" decât maşimile din prezent? Şi de ce nu ar putea fi în viitor maşinile superioare la toate capitolele?

Marinel a scris:

Şi atunci,

Poate ca un demers benefic, odata ajunsi aici, ar fi sa incercam sa explicam sintagmele aduse anterior in discutie de lupini ("viata artificiala" si "viata biologica") si nu in ultimul rand conceptul de "viata".

Vriies a scris:

Deocamdata nu am afirmat asa ceva. Astea sunt numai afirmatiile tale.

Nu sunt afirmaţii, sunt

Marinel a scris:

Nu sunt afirmaţii, sunt

Vriies a scris:

sa incercam sa explicam sintagmele aduse anterior in discutie de lupini ("viata artificiala" si "viata biologica") si nu in ultimul rand conceptul de "viata".

Ce o fi viaţa ? Cum se poate spune că un corp are viaţă, iar altul nu are ?

Ne uităm la procesele pe care le derulează fiecare dintre corpuri. Dacă unul dintre ele se autoorganizează, are procese interne de reglare a funcţionării la parametri optimi, dacă transformă un anumit tip de energie pentru funcţionarea internă, dacă creşte în dimensiuni până la o limită impusă de informaţia internă, dacă se adaptează la mediu, dacă răspunde la stimuli, şi dacă se reproduce, atunci avem de-a face cu viaţa.

Dacă toate aceste fenomene se produc într-un corp biologic, atunci viaţa este una biologică, iar dacă se produc într-un corp artificial, atunci viaţa este artificială.

Viaţa biologică umană, tinde spre o limită, atât din punct de vedere a proceselor fizice ale corpului, cât şi a proceselor mentale. Viteza progresului face ca proceselor biologice să le fie tot mai greu să se adapteze la mediu, adaptare care e una dintre caracteristicile vieţii. De asta auzim des despre necazurile schimbărilor climatice, şi de mediu. Încetul cu încetul, omul e depăşit de urmările proceselor productive, şi corpul lui biologic cu greu se va mai putea adapta mediului viitor, tot mai poluant....pentru corpurile biologice. Însă "corpurile artificiale"...nu vor avea nicio problemă în a se adapta. Şi, treptat, oamenii biologici vor dispărea din cauza neadaptării la mediu, şi viaţa va trece pe o treaptă superioară, care se va adapta la condiţii care în prezent ni se par imposibile: chiar şi în spaţiul cosmic. Toată istoria vieţii de pe Terra la asta se rezumă: dispariţia organismelor care nu se pot adapta la mediu, şi dezvoltarea celor care se adaptează.

lupini a scris:

Cel care face actiunea trebuie sa aiba un suport propriu, altul decat suporturile prin care se propaga. I-as spune agent, dar termenul deja are alta intrebuintare filosofica.

Disparitia despre care mentionezi este numai cea a suporturilor prin care acest agent se propaga.

In cazul de față, atentia noastra este distrasa de la propagator la mediul său: biologic, sociologic, chimic, fizic, filosofic.

Pentru ce ii mai sunt necesare alte suporturi, din moment ce si-l are pe al său ? Sa fie raspunsul in coliziune si coeziune ? Am vorbi atunci de-o continua intrepatrundere, unde totul inca exista si este pur si simplu

Marinel a scris:

Şi de ce nu ar putea fi

Interpus a scris:

Poate exista ceva care face actiune chiar si fara suport propriu ? Este aceasta o intrebare specifica metafizicii ?

Eu fiind un platonist, da, spun că e o întrebare ce pare metafizică. Aş vrea să pot spune care e suportul obiectelor ideale din Cosmosul Formelor lui Platon, însă nu pot încă. Şi în "ajutorul neputinţei" îmi vine teoria incompletitudinii lui Gödel, care demonstrează că în orice fel de sistem, chiar şi formal, raţional, niciodată nu vom putea din interiorul sistemului, spune că sistemul e demonstrabil în totalitate. Adică, întotdeauna va fi o latură care nu poate fi demonstrată.

Asta se vede cel mai bine în cazul paradoxurilor. De exemplu hai să dăm o valoare de adevăr următoarei afirmaţii: "Această propoziţie este falsă".

Dacă spunem că afirmaţia e adevărată, atunci înseamnă că propoziţia e falsă. Iar dacă spunem că propoziţia e falsă, atunci ea e adevărată, ceea ce o face să fie falsă.

La asta face referire teoria lui Gödel, când spune că în sistemul raţiunii, deci şi a matematicii, există lucruri nedemonstrabile, cărora nu li se pot da cu certitudine valori de adevăr. În acest sens, matematica fiind şi ea un sistem raţional, gânditorul austriac a adus în discuţie...metamatematica, arătându-i existenţa. Dar oare asta ne arată că deoarece orice sistem raţional nu poate fi demonstrat de raţiunea umană în întregime, fiind în interiorul acelui sistem, există un sistem exterior care poate face asta ("meta") ? Oamenii nu sunt în exterior. Atunci cine e acolo, în exterior, care să posede o raţiune..."meta" ?

Prin urmare, cu sistemul raţional actual nu se poate da un răspuns întrebării tale. Doar când sistemul se va schimba, atunci se va putea.

lupini a scris:

Şi