Ce intelegem prin filosofie?

Marinel a scris:

Oric

GeoFiloRo a scris:

Probabil ca doctorul tau nu cunoaste sensul etimologic/filosofic al PACIENTULUI

Marinel a scris:

Chiar dacă pacientul lui ar fi un filosof-rege, el ar trebui să-l lase pe medic să-şi facă treaba, (...) Un medic bun are mereu ceva de învăţat, nu numai de la filosof, ci poate chiar de la prostul satului.

De la Pacala al satului avem si mai multe de învatat. Pacala dadea lectii de neuitat mai ales boierilor. Nu degeaba cuvântul "boieri" se scrie cu ajutorul altor doua cuvinte "boi" si "oieri".

Interactiunea medicinei cu filosofia si a filosofiei cu medicina este asemanatoare cu unele practici igienice în regnul animal. Adica, nu ne putem purica singuri blana stufoasa a ignorantei, cu privire la anatomia corpului si igiena intelectului.

Avem nevoie unii de altii .

Marinel a scris:

Atunci să explic mai pe larg.Una dintre cele mai importante probleme ale filosofiei este cea a cunoaşterii.Dar ea a fost abordată greşit, pornind de la premisa că aceasta este un scop însine. De fapt scopul cunoaşterii este luarea unor decizii cât mai corecte, şide aici trebuie să pornim.

Putem privi omul ca pe omaşină de luat decizii, aceasta a fost soluţia de supravieţuire în savanaafricană, pentru o fiinţă lipsită de forţă sau de viteză. Aceeaşi soluţie esteacum adoptată de delfini, dar ei sunt doar la început şi nu pot fi ajutaţi deunelte pentru edificarea unei societăţi tehnologice.

În cea mai mare parte aistoriei omenirii, luarea deciziilor a fost făcută doar instinctiv. Şi astăzi,în peste 80% din cazuri luăm decizii în mod instinctiv, inconştient.

Apariţia conştiinţei a fostun pas în plus pentru luarea deciziilor – cântărirea efectelor viitoare aledecizii luate. Cei care luau deciziile cele mai bune erau câştigători, şi auputut transmite genele urmaşilor.

Până aici a fost vorba doardespre transformări interioare, biologice, care erau prea lente. Limbajul afăcut posibilă asocierea mai multor persoane pentru luarea deciziilor. Acesta estescopul limbajului,chiar dacă el nu este conştientizat.

Pasul următor a fostapariţia unei memorii externe, care făcea posibilă luarea unor decizii bazateşi pe experienţa generaţiilor anterioare – mai întâi arta, apoi scrisul.

Şi tot pentru luarea unordecizii mai bune au apărut religia, filosofia şi ştiinţa. Chiar în vremea luiPitagora acestea erau unite. Plato a separat filosofia şi ştiinţa de religie,iar Aristotel a separat ştiinţa de filosofie. Separarea nu a fost însăcompletă, tocmai pentru că scopul lor era acelaşi: cunoaşterea în scopul luăriiunor decizii mai bune, doar metodele erau şi sunt diferite.

Oamenii folosesc toateaceste forme ale cunoaşterii, dar în mod diferit. O persoană poate fipredominant religioasă sau spirituală (nu dau nume, dar poţi observa şi singurdin discuţii), alta poate avea o gândire ştiinţifică sau filosofică. Dar existăşi combinaţii. Unele persoane îmbină religia cu ştiinţa, altele ştiinţa cufilosofia, altele filosofia cu religia. În realitate însă, dintre deciziileluate în mod conştient, cele mai multe sunt comune pentru toate acestepersoane. Rămân cel mult 1% din situaţii în care deciziile sunt diferite, daracestea sunt cele mai importante.

Trebuie să privim deci filosofia,ştiinţa şi religia ca pe nişte instrumente ale cunoaşterii, după cum matematica este un instrument al ştiinţei.

In urma expozeului tau am si eu cateva nedumeriri...

Atunci să explic mai pe larg.Una dintre cele mai importante probleme ale filosofiei este cea a cunoaşterii.Dar ea a fost abordată greşit, pornind de la premisa că aceasta este un scop însine. De fapt scopul cunoaşterii este luarea unor decizii cât mai corecte, şide aici trebuie să pornim.

Cine au fost cei care, pornind de la premisa ca aceasta e un scop in sine, au abordat gresit problema cunoasterii? Ia adu-i in discutie, colea, sa le dam si noi niscai bobârnace!

Putem privi omul ca pe omaşină de luat decizii, aceasta a fost soluţia de supravieţuire în savanaafricană, pentru o fiinţă lipsită de forţă sau de viteză. Aceeaşi soluţie esteacum adoptată de delfini, dar ei sunt doar la început şi nu pot fi ajutaţi deunelte pentru edificarea unei societăţi tehnologice.

Daca privesti asa, macanicist, lucrul e valabil nu numai pentru om, ci pentru orice fiinta din lumea asta si din univers. Adica toate pot fi privite ca masini de luat decizii (ca solutii de supravietuire) in apa, pe uscat, in vazduh, in savana, in paduri, in desert, in regiuni muntoase etc. Din moment ce, referitor la delfini, ai folosit termenul "nu pot fi ajutati", sa intelegem ca omul "a fost ajutat" de unelte in sensul edificarii unei societati tehnologice? Cum de s-a produs aceasta minune numai la om si de ce delfinii sau alte specii "nu pot fi ajutati" de unelte? De cine sa fie ajutati?

În cea mai mare parte aistoriei omenirii, luarea deciziilor a fost făcută doar instinctiv. Şi astăzi,în peste 80% din cazuri luăm decizii în mod instinctiv, inconştient.

Poate chiar in peste 90% din cazuri...

Apariţia conştiinţei a fostun pas în plus pentru luarea deciziilor – cântărirea efectelor viitoare aledecizii luate. Cei care luau deciziile cele mai bune erau câştigători, şi auputut transmite genele urmaşilor.

Hopa! Ai vorbit cumva de "aparitia constiintei"? Eh, asta zau ca-i o chestie tare! De ce si cum a aparut constiinta la om si nu la crocodili, delfini sau albine? Sau o sa-mi spui ca ea, constiinta, a aparut la toate animalele, doar ca la om e asa o chestie speciala care tine bineinteles de intamplare.

Si pana la urma, Marinel, ce-i constiinta in acceptiunea ta? Ca pana mai ieri o considerai, ca sa te citez, "o notiune artificiala".

Până aici a fost vorba doardespre transformări interioare, biologice, care erau prea lente. Limbajul afăcut posibilă asocierea mai multor persoane pentru luarea deciziilor. Acesta estescopul limbajului,chiar dacă el nu este conştientizat.

Daca scopul limbajului este asocierea si daca prin limbaj intelegi un sistem de comunicare alcătuit din sunete articulate, specific oamenilor, se naste firesc intrebarea cum de a fost posibila asocierea lupilor, zebrelor, pinguinilor, furnicilor etc.?

Pasul următor a fostapariţia unei memorii externe, care făcea posibilă luarea unor decizii bazateşi pe experienţa generaţiilor anterioare – mai întâi arta, apoi scrisul.

Bineinteles ca pasul asta urmator, al aparitiei memoriei externe care facea posibila luarea unei decizii bazate si pe experienta generatiilor anterioare, este unul fulminant, asta ca sa nu mai vorbim de arta. Insa, la fel, intrebarea e de ce numai omul a facut acest pas si de ce nu si celelalte "animale sociale"...

Şi tot pentru luarea unordecizii mai bune au apărut religia, filosofia şi ştiinţa. Chiar în vremea luiPitagora acestea erau unite. Plato a separat filosofia şi ştiinţa de religie,iar Aristotel a separat ştiinţa de filosofie. Separarea nu a fost însăcompletă, tocmai pentru că scopul lor era acelaşi: cunoaşterea în scopul luăriiunor decizii mai bune, doar metodele erau şi sunt diferite.

Eh, aici m-as bucura sa-mi spui in primul rand ce intelegi prin sintagma "decizii mai bune" iar, in al doilea rand, sa-mi zici deciziile alea bune care au fost luate din cauza religiei.

Oamenii folosesc toateaceste forme ale cunoaşterii, dar în mod diferit. O persoană poate fipredominant religioasă sau spirituală (nu dau nume, dar poţi observa şi singurdin discuţii), alta poate avea o gândire ştiinţifică sau filosofică. Dar existăşi combinaţii. Unele persoane îmbină religia cu ştiinţa, altele ştiinţa cufilosofia, altele filosofia cu religia. În realitate însă, dintre deciziileluate în mod conştient, cele mai multe sunt comune pentru toate acestepersoane. Rămân cel mult 1% din situaţii în care deciziile sunt diferite, daracestea sunt cele mai importante.

Trebuie să privim deci filosofia,ştiinţa şi religia ca pe nişte instrumente ale cunoaşterii, după cum matematica este un instrument al ştiinţei.

Deci sustii ca religia e o forma a cunoasterii, un instrument al cunoasterii? Ce a cunoscut omenirea si ce ai cunoscut tu prin intermediul acestui "instrument"? Marinel, nu-mi vine sa cred! M-ai lasat in aceeasi ceata si in curand...ma pierzi...

Vriies a scris:

Cine au fost cei care, pornind de la premisa ca aceasta e un scop in sine, au abordat gresit problema cunoasterii? Ia adu-i in discutie, colea, sa le dam si noi niscai bob

Marinel a scris:

Da, dar trebuie să diferenţiem deciziile luate instinctiv de cele luate pe baza automatismelor.

!!! Pai, asa cum spune si definitia*, tot ce este instinctiv este automat, negândit (fără participarea conștiinței/cu stiinta/cunoastere_etimmologie).

Din contra, Descartes a diferentiat prin experientele sale, un raspuns instinctiv/automat de unul reflexiv/gândit.

În timpul examenelor, cel ce gândeste gaseste erorile/sofismele, cei ce-au învatat ca papagalii vor repeta erorile instinctiv/automat.

*INSTINCTÍV _ Care este efectuat dintr-un instinct; făcut fără participarea conștiinței sau a voinței; involuntar; mecanic; automat; inconștient; mașinal.

Marinel a scris:

Pentru Platon, cunoaşterea era virtute, Descartes credea că prin cunoaştere ne apropiem de Dumnezeu, şi vedea cunoaşterea ca pe o iluminare: "While I am directly attending to a proposition

GeoFiloRo a scris:

Pai, asa cum spune si definitia*, tot ce este instinctiv este automat, neg

Marinel a scris:

Nu uita că eu privesc cunoaşterea din perspectiva mecanismului luării deciziilor. Fără îndoială că religia a influenţat şi mai influenţează încă acest proces pentru numeroase persoane. Priveşte din această perspectivă, nu din ceea ce consideri tu că înseamnă cunoaşterea.

Este adevarat, de altfel filozofia care nu are aplicabilitate practica este o sporovaiala, nu poate fi numita filozofie.

Nevoia de filozofie a aparut extrem de tarziu pentru societatea umana. Nu exista vre-un filozof mai vechi decat Platon, Socrate si Aristotel. Asta nu reprezinta decat o perioada efemera in istoria umanitatii.

Dar intradevar este de apreciat efortul depus de acestia pentru a cauta adevarul (intru-un mediu care nu avea nicio treaba cu adevarul evident).

Marinel a scris:

Dar nu tot ce e automat e instinctiv. Aici e hiba definiţiei din dicţionar.Instinctul este moştenit, este determinat genetic - perpetuarea speciei, instinctul matern şi altele, în timp ce automatismele se formează prin repetiţie, iniţial conştient - mersul, scrierea literelor.

Automatismele dobândite (acquis) sunt posibile doar daca tendintele înascute (innées)au un potential automatic la baza. :think:

Marinel a scris:

Nu uita că eu privesc cunoaşterea din perspectiva mecanismului luării deciziilor.

Avertisment exemplar (exemplu rar_dinstinct), bine venit pe forum !

Te trag de constiinta spunându-ti ca din perspectiva mecanismului-repetitiv-exagerat, "luarea deciziilor" a devenit obsesia "cunoasterii" tale de baza.

În ipoteza ca unul din parintii tai a exersat sau exerseaza o functie de raspundere, tendintele tale înascute sunt aceleasi cu automatismele dobândite(semi-constiente), manifestate de o maniera directa sau indirecta la toate categoriile sociale.

-altul a scris:

Nu exista vre-un filozof mai vechi decat Platon, Socrate si Aristotel.

Ei au numit dragostea de