Pot fi oamenii educati altfel decat prin frica ?

S.R. a scris:

Natiunile occidentale au fost civilizate tot fortat

..................

mentalitatea.

Cam asa ceva, intai s-a creat sentimentul de neputinta impotriva legii, prin aplicarea ei dura, apoi in timp, s-a transformat in mentalitate. Unii nici macar nu mai stiu de ce anume trebuie sa faca lucrurile intr-un anume fel, pur si simplu li se pare normal s-o faca. Nu stiu daca frica a avut vreun rol in toate astea, dar este cert ca oamenii au trebuit sa se supuna, altfel trecea tavalugul legii peste ei.

harald a scris:

C

S.R. a scris:

Un cunoscut mi-a povestit de un amic plecat in Germania. Amicul ala a facut gratar in fata casei, vecinii l-au rugat sa nu, ca face fum, i-a ignorat. A venit politia, l-a rugat sa nu, el a zis ca e la el acasa si face ce doreste. Atunci l-au pus la pamant si l-au luat la sectie, amenda, confiscat gratarul.

depinde unde e "

Black velvet a scris:

Cam asa ceva, intai s-a creat sentimentul de neputinta impotriva legii, prin aplicarea ei dura, apoi in timp, s-a transformat in mentalitate. Unii nici macar nu mai stiu de ce anume trebuie sa faca lucrurile intr-un anume fel, pur si simplu li se pare normal s-o faca. Nu stiu daca frica a avut vreun rol in toate astea, dar este cert ca oamenii au trebuit sa se supuna, altfel trecea tavalugul legii peste ei.

Interpretarea asta e mai degrabă românească, ceva de genul "lasă că şi la ei stăteau cu biciul pe spinare", dar să ştii că în realitate nu prea stăteau lucrurile aşa.

Au fost şi la ei excese, de genul tăiat mâini pentru prins la braconaj în pădure (pe la 1300) sau decapitări pentru furat textile (pe la 1600) dar civismul nu a apărut prin astfel de metode. Comportamentul civilizat a apărut din dorinţa de a-i imita pe "domni" şi din solidaritatea comunitară a unor oameni liberi. Anglo-saxonii au fost liberi de când se ştiu, nici pe vremea Imperiului Roman nu le sufla nimeni în ciorbă populaţiilor germanice, iar Anglia a fost ultima dată invadată la 1066, adică în urmă cu aproape 1000 de ani, performanţă neegalată de nicio altă naţiune europeană. România a fost invadată ultima dată în 1944 şi a durat până în 1958, cred.

Nu este deloc "cert că oamenii au trebuit să se supună", dimpotrivă, preferau să moară cu sabia în mână, decât cu lanţul de gât. La ei până şi femeile mânuiau sabia fară nici o reţinere, chiar dacă din asta n-a mai rămas azi decât obiceiul de a se îmbăta pulbere, mai rău decât bărbaţii :P

Civilizaţia nu se poate face cu biciul, iar ăsta e şi motivul pentru care românii nu devin civilizaţi: pentru că ei n-au ştiut decât de bici, de când există naţiunea. Să nu uităm că în urmă cu doar o generaţie, între 1981 şi 1989, românii ajungeau să se bată la propriu de la mâncare. Cei care au trăit vremurile alea n-au nici o vină, dar o să fie cam de greu de construit civilizaţia până nu se duc ei.

Black velvet a scris:

daca ar lua suturi in fund pentru lipsa de civilizatie, sa vezi ce repede s-ar transforma in gentlemani

Civilizaţia nu se construieşte cu şuturi în fund, civilizaţia se construieşte cu bunăstare materială, în primul rând. Când omul are tot ce-i trebuie şi nu duce grija zilei de mâine, abia atunci începe să-şi dorească să se poarte "ca un domn".

S.R. a scris:

In UK au camere pe unde nu te astepti. Se si actioneaza cand cineva face ce nu trebuie si e vazut pe camera.

Se acţionează, dar numai când e vorba de un incident serios, cu posibile urmări grave. De exemplu, într-o noapte, un şofer mort de beat mergea cu maşina pe sens interzis, dintr-o bordură în alta, iar poliţia a venit înainte să reuşească să ajungă el la capătul străzii, care avea cel mult vreo 200 de metri. Dar să nu-ţi imaginezi că vine poliţia dacă parchezi maşina pe trotuar sau dacă manevrezi cu spatele prin intersecţie :P . Pentru asta există Street Warden, care la ora 18:00 pleacă acasă şi până dimineaţă poţi să faci ce vrei tu, dacă nu pui pe nimeni într-un pericol imediat. Mai recent, au descoperit că scade infracţionalitatea dacă sting iluminatul public în sate, între 12 noaptea şi 5 dimineaţa, aşa că nu mai e nevoie deloc să vină poliţia :)

Intervenţia forţelor de ordine poate fi dură, uneori chiar exagerat de dură, dar este cât mai rară, asta e "filozofia" autorităţilor într-o ţară liberă. În România e invers, intruziunea autorităţilor în viaţa cetăţeanului e permanentă, insistentă şi continuă, de-aia nu mai respectă nimeni nimic.

O temă extrem de vastă, care merită mult mai multe discuţii, în jurul multor probleme legate de frică:

- Frica este ceva natural, înnăscut, sau învăţat?

- Este utilă frica, sau nu?

- Unde s-ar situa, cu aproximaţie, linia de demarcaţie dintre prevedere şi teamă?

- Este evident că educaţia se poate face şi prin alte metode, dar poate un copil să înveţe fără nicio experienţă neplăcută?

Mai întâi voi încerca să analizez frica. Există mai multe stadii ale acesteia: emoţia, difuză şi de multe ori fără un obiect conştient; teama, cu un obiect bine conturat, dar îndepărtat; frica, în care se vine în contact cu obiectul temerii; groaza, care taie orice posibilitate de reacţie.

Ei bine, eu consider că frica este naturală. Toate fiinţele se tem de ceva: de răpitori, de foc, de apă, de oameni. Instinctul de conservare constituie un mecanism util pentru supravieţuire. Chiar şi în cazul oamenilor, modificările fiziologice produse automat: secreţia de adrenalină, mărirea pulsului şi tensiunii arteriale, ascuţirea simţurilor, fac posibilă o reacţie ce depăşeşte cu mult posibilităţile normale ale individului. Pe de altă parte însă, teama, frica şi mai ales groaza pot determina blocarea gândirii raţionale şi luarea unor decizii greşite.

Ştim cu adevărat unde se termină prevederea şi începe frica? Câte drame s-au produs atunci când un copil i-a spus altuia: "Nu ai curaj să faci asta!!! Piu, Piu, Piu, laşule!!!" Spunem că suntem prevăzători atunci când privim în stânga şi dreapta la traversare, dar nu cumva ne este frică să nu fim accidentaţi? Câte riscuri suntem dispuşi să ne asumăm? Unde începe imprudenţa?

Nu este bine să inventăm motive noi de frică: monştri, diavoli şi cazane cu smoală, vampiri, dar nu e bine să prevenim copiii asupra pericolelor reale? Evitarea pericolului înseamnă teamă? Părerea mea este că putem vorbi despre prevedere atunci când raţiunea deţine controlul, şi despre teamă, atunci când pierdem controlul. Înfruntarea fricii este utilă, dar numai atunci când putem face asta. Putem să nu fim înspăimântaţi în faţa unui câine şi să îi dăm comenzi cu voce fermă, dacă depăşim teama, dar câţi ar putea face asta, şi cu cât succes în faţa unui leu man-eater?

Îi spunem unui copil să nu atingă plita încinsă, dar puţini sunt cei care rezistă curiozităţii şi nu pun mâna pentru a se convinge. Educaţia se poate face fără a apela la teamă, dar învăţarea împlică de multe ori şi căzături, şi arsuri.

Oare cei care se autoeduca,tot prin frica o fac? (e o intrebare retorica,pt ca raspunsul e limpede)

Arcangelo a scris:

raspunsul e limpede

De fapt nu e foarte limpede. Un adult care

Marinel a scris:

nu cred ca e in cauza doar frica 'educatului' (copil, adult), ci intreaga mecanica prin care se produce. in cadre educationale, stress-ul, intimidarea, abuzurile de autoritate subreda se produc sistematic, c-o aroganta de neconceput: personajul educator isi depaseste teritoriul si isi exercita roluri dezgustator de abuzive in mare parte, fiindca asa a invatat si el. prin incercare-eroare: a speriat un copilas, copilasul a facut cum a vrut el, => 'functioneaza!'.

pozitia e comoda (as zice de-a dreptul lasa), ba chiar prescrisa si incurajata social: e mai usor decat sa te opresti si sa-i asculti pe altii, sa te pui in locul lor, sa vizualizezi ce-o sa se-aleaga de-amprenta ta pe viata lui. e, in fond, si reflexia ta la mijloc - iar daca chiar ai verticalitate/pretentii de la tine, n-ai sa vrei sa revezi cu mandrie intr-o zi ce ai plantat in urma?

m-a surprins cat de tarziu a venit in discutie recompensa. sau armonia procesului de invatare (intr-o clasificare mai intuitiva si mai putin robotizanta), inserarea lui in viata simtita, nu predata.

fiindca in plan durabil si profund, prin frica nu inveti pe nimeni cum e bine (decat prin excludere, eventual, si asta doar daca discipolul e foarte perspicace), ci cum e rau. cum sa evite, cum *trebuie* sa actioneze, cum sa *para* ca face/crede/interiorizeaza. o suprafata peticita care nu-i furnizeaza varianta corecta sau optima din spectrul de posibilitati ramase.

deci nu, n-as crede ca 'educatie' e ceea ce rezulta prin intimidare/timorare. poate e o metoda mai rapida de a forma reflexe de evitare, dar ca sa-nveti pe cineva ceva de ordin calitativ, durabil, cred ca cel mai oportun - si mai firesc - ramane principiul placerii. senzatiile placute te preocupa, raman, te trag inapoi. daca ti-a placut ceva, daca ai inteles cu adevarat de ce se intampla - in ritmul tau si relaxat -, atunci ai invatat.

a, da - cu exemplificari si demonstratii. 'uite, animalutul asta e ca tine. se-ascunde dupa cires fiindca nu stie ce-ai sa-i faci, daca esti bland sau nu. e circumspect. dar te apropii asa de el, faceti cunostinta si vezi cum da din coada?'

am scris asta fiindca ma ingrozeste cati oameni - nu doar in romania, peste tot - habar n-au sa-si creasca si sa-si cultive copiii.

(a propos, the unknown, de unde stii tu despre musulmani si cum sunt ei civilizabili? ai trait ani de zile intr-o societate majoritar islamica, ai interactionat cu mii de oameni, ca sa tragi o concluzie atat de generic transanta? in multe privinte, musulmanii au valori si comportamente mult mai destoinice decat crestinii. increderea, puritatea, modestia sunt variabile la care tind pana si cei mai extremisti, deci cum poti indesa o asemenea mare de indivizi intr-o caciula?)

harald a scris:

Civilizaţia nu se construieşte cu şuturi

harald a scris: