Pot fi oamenii educati altfel decat prin frica ?

Franta e o tara civilizata comparativ cu multe altele? Daca da, nu cumva a inceput cu o baie de sange (Revolutia Franceza)? Ma intreb si va intreb.

Marinel a scris:

Dar nu e clar dacă sărăcia sau lipsa de educaţie este cauza principală a violenţei.

Nu există "lipsă de educaţie" decât dacă te referi la educaţia din şcoală.

La modul general, individul este educat într-un mod sau altul, chiar dacă tu sau eu nu suntem de-acord cu acea educaţie. Astfel, violenţa familială provine şi ea din ceea ce a trăit copilul în familie: dacă el lua bătaie şi maică-sa lua bătaie, o să-şi bată şi el nevasta şi copiii, pentru că "aşa se face" educaţia. Fetele vor fi aproape inevitabil atrase de relaţii cu băieţi asemănători cu tatăl lor în comportament, pentru că acela este modelul lor masculin, în mintea lor aşa trebuie să se comporte un bărbat. Iar asta e de fapt tot educaţie. Care se transmite din generaţie în generaţie.

Robinne a scris:

Franta e o tara civilizata comparativ cu multe altele? Daca da, nu cumva a inceput cu o baie de sange (Revolutia Franceza)? Ma intreb si va intreb.

Franţa e o ţară civilizată astăzi. Dar legătura pe care încerci tu să o faci nu există. Eu aş zice că Franţa civilizată nu a început odată cu Revoluţia Franceză, ci cu Charlemagne, adică cu aproximativ 1000 de ani mai devreme. Perioadă în care despre români nu prea se ştie cu ce se ocupau, că Dragoş încă nu descălecase

Care Dragoş, la 500 de ani după Charlemagne, era deja supus coroanei maghiare, acolo în Maramureşul lui istoric :P

harald a scris:

Iar asta e de fapt tot educaţie. Care se transmite din generaţie

Redondo a scris:

Pot fi oamenii educaţi, stăp

da...nu asta face religia?

harald a scris:

Nu există "lipsă de educaţie" dec

Marinel a scris:

[/size]

După Platon, educaţia este:

harald a scris:

Demonstrează că astfel de practici pot fi numite educaţie.

Marinel a scris:

Demonstrează că astfel de practici pot fi numite educaţie.

Numeşte-le cum vrei. Dar sunt sunt practici reale, adoptate cu bună ştiinţă.

Dacă tu (şi cu Platon :P ) consideraţi că "educaţie" e numai aia bună, atunci va trebui să găseşti un termen pentru educaţia rea şi încă unul generic, pentru a le include pe amândouă. După care va trebui să argumentezi de ce o anumită practică se încadrează la educaţia "bună" şi nu la educaţia "rea", binele şi răul fiind concepte extrem de clare şi obiective, uşor de acceptat de către oricine

Exemplu: în urmă cu 25 de ani, educaţia includea "tezele tovarăşului", predate la Economie Politică. Cu fragmente învăţate pe de rost şi note primite pentru recitarea lor.

Eu consider că e mai simplu să încadrăm la "educaţie" orice comportament învăţat, indiferent dacă e bun sau rău şi indiferent dacă e învăţat intenţionat sau neintenţionat. Intenţia sau non-intenţia fiind nerelevante, indiferent dacă se referă la cel educat sau la educator.

În psihologie, se recunoaşte faptul că educaţia constă în ceea ce trăieşte copilul, nu în ceea ce i se spune copilului. N-am înţeles şi n-o să înţeleg niciodată cum poate practica şcoala românească un asemenea autism, când vine vorba de psihologie.

Marinel a scris:

dar