Sicilia` a scris:cu totul alte scopuri urmaresti atunci cand educi un om, fata de atunci cand "educi" un caine.
Ba deloc. Scopul educaţiei este acelaşi, iar faptul că pui în ghilimele educaţia când e vorba de câine denotă că nu înţelegi fenomenul. Scopul educaţiei este ca persoana educată să evalueze corect o situaţie şi să ia decizia corectă în acea situaţie. Din perspectiva asta, nu există practic nicio diferenţă între om şi câine. Iar metodele corecte sunt şi ele aceleaşi: este inacceptabil să loveşti un om, în procesul educării, dar la fel de inacceptabil este să loveşti şi un câine. Şi de înjurat, să ştii că şi un câine se supără când îl înjuri, nu doar un om 
Ambii trebuie să înveţe să se exprime liber şi să aibă încrederea s-o facă. Aşa ajunge câinele să te cheme când sună telefonul sau când plânge copilul şi tot aşa ajunge şi omul educat (elevul sau angajatul, de exemplu) să te cheme atunci când ceva merge prost şi să nu ignore sau să ascundă problema, pentru că asta va provoca pagube suplimentare, deşi ar fi fost perfect evitabile. Aşa ajunge câinele, când suntem la iarbă verde cu grupul, să aleagă singur să meargă cu una dintre fetele care s-a îndepărtat singură de grup, pentru că aceea are nevoie de protecţie, nu grupul, în timp ce acelaşi câine alege singur să rămână cu grupul şi nu să vină cu mine, atunci când eu sunt cel care s-a îndepărtat de grup. Că eu mă descurc şi singur, n-am nevoie de protecţia câinelui, dar grupul are!
Câinele îşi cunoaşte foarte bine poziţia în cadrul grupului, iar omul trebuie să şi-o cunoască exact la fel. Există persoane în cadrul grupului ale căror comenzi le va asculta, în timp ce comenzile altora din grup le va ignora pur şi simplu. Spre amuzamentul celorlalţi şi spre mirarea câinelui, care nu înţelege ce e de râs în chestia asta. Sigur că uneori câinele poate lua decizii greşite, iar atunci e nevoie de comenzi, dar şi acele comenzi vor trebui executate din propria lui voinţă, că n-ai cum să-l obligi dacă el nu vrea să recunoască autoritatea unei anumite persoane. Iar asta e exact la fel şi la oameni, trebuie să înţeleagă de ce e mai bine să facă aşa şi nu altfel. Şi nu doar să accepte că "aşa a spus şeful, aşa facem".
Însă în materie de apărare, se schimbă lucrurile. Câinele înţelege că el trebuie să apere grupul, indiferent cum stă treaba cu autoritatea şi comenzile. Iar oamenii înţeleg şi ei instinctiv asta, chiar şi atunci când nu li se spune direct ce să facă. Educaţia câinelui nu înseamnă dresaj, că nu fac din el câine de circ. Da, uneori ne jucăm cu mingea de tenis, alteori rupe singur o creangă din pădure şi mi-o aduce să i-o arunc, alteori fugărim mâţele şi le urcăm în copaci, dar asta e distracţie, n-are nicio legătură cu dresajul. Suntem prieteni şi ne simţim bine împreună, exact cum aş merge cu un om la o bere.
Din păcate, societatea românească se bazează mai mult pe dresaj, pe recompense şi pedepse, pe comportări exersate şi impuse, nu pe capacitatea oamenilor de a-şi folosi judecata şi de a lua decizii corecte.