Educatia pe care o cunoastem noi urmeaza tehnica lui Pavlov (evident nu inventata de el), conditionare prin rasplata si pedeapsa.
Daca stam sa ne gandim la mandria pe care o simtitm cand vedem o diploma pe perete, acea diploma a fost castigata prin repetarea papagaliceasca a unor date. Ceea ce e benefic in cazul unor stiinte sau domenii bazate pe informatii exacte si verificabile(chimie, biologie, geografie etc), dar nu in altele (politologie, literatura, filosofie etc), domenii in care minciunile sau jumatatile de adevaruri te pot lasa cu handicapuri sociale, in sensul ca nu stii pe ce lume traiesti de fapt. In scoala nu suntem incurajati sa gandim, de fapt profesorii care incurajeaza opiniile originale sunt foarte rari. Ni se spune exact ce sa intelegem din fiecare epitet, fiecare poezie, fiecare roman.
Nu ne intrebam vreodata cine a scris cursurile si manualele, doar suntem mandri daca putem absorbi si regurgita (in mod elegant) informatiile ca si cand ar fi un merit adevarat. Nu ne uitam cine detine editurile, nu cautam sursa initiala a datelor etc. Ne concentram atat de mult asupra sistemului rasplata-pedeapsa incat ne intereseaza prea putin ce anume invatam; sunt doar date care ''ne proceseaza'' prin sistem (ele pe noi, nu invers); daca le repetam corect, oamenii ne lasa in pace sa ne retragem in lumea proprie. Daca nu, suntem considerati rebuturi sociale sau de-alde Gica Contra. Practic, ''de ce''-urile sunt respinse in scoala daca nu exista un raspuns exact in manuale.
Daca ne referim la norme in general, sincer cred ca omul e atras in mod natural de armonie si colaborare, chiar daca e egoist in multe privinte, in sensul ca e in interesul tuturor sa existe o atmosfera pasnica. Cea mai mare greseala pe care o putem face e sa devenim roboti, in sensul de a ne agata atat de mult de normele perioadei in care traim - cele artificiale, nu ma refer la regulile impuse de natura - asa incat sa reclamam pe altii pentru tot felul de nimicuri (citeam adineauri un exemplu cu niste insi care au chemat politia pentru ca cineva facea un gratar in curte si ii deranja fumul). Ce fel de originalitate poate exista intr-o lume de robotei, care nu inteleg ca intai de toate sunt oameni, si ca pot trai linistiti fara o gramada de reguli minuscule, carora li se supun orbeste? Fireste ca sunt fel si fel de oameni si normele sunt necesare, dar nu duse pana la absurd, nu pana la a cauza un rau real (a face ca cineva sa fie arestat) pentru o mica neplacere pe care ti-a provocat-o. Asta arata un dezechilibru, imposibilitatea de a vedea importanta lucrurilor/ lipsa ei.
Rant over. :)
Daca pot fi educati oamenii altcumva decat prin frica? Eu zic ca ar trebui incercat. Pana acum nu a fost. Nu la scara larga oricum. Eu zic ca pot fi educati prin logica, in sensul de a li se explica (in mod calm) consecintele faptelor lor, pentru ca ei sa poata decide in cunostinta de cauza ce riscuri sunt dispusi sa isi asume.Dar consecintele reale, si fara a induce o frica de cel care transmite informatiile (parinte, educator, profesor etc). Asta dupa o anumita varsta evident, pana la care trebuie protejati cu diferite interdictii. Dar interdictiile respective nu trebuie bazate pe frica, adica pe o posibila agresivitate din partea cuiva.
Ma refer la un sistem de genul actiune - consecinta, nu rasplata - pedeapsa. E o diferenta mare pentru ca in cazul actiunii si consecintei, puterea si decizia stau in mainile celui vizat; in al doilea caz, puterea sta exclusiv in mainile celui care are autoritate asupra lui, iar consecinta negativa nu e una fireasca ci deseori o pedeapsa stabilita arbitrar de cel care are autoritate (si multi se poarta ca niste mici Hitleri, amenintandu-i cu violenta fizica pe cei care nu se pot apara cu aceeasi forta). In primul caz nu intervine frica, pe cand in al doilea da.
Consecintele ar trebui explicate cu realism (adica exact ce se poate intampla daca cineva face ceva, dupa un studiu amanuntit al problemei), fara sa fie amestcata furia celui care educa (de a nu fi fost ascultat) sau frustrarile lui. Ar trebui re-evaluate si adaptate la realitatea curenta, asa incat sa fie mereu bazate pe ceva concret, aplicabil, si nu pe temeri, superstitii, ''se spune ca'' samd.
Ca parinti, profesori sau orice alt tip de educatori, avem datoria de a ne asigura ca ceea ce transmitem e real, de a verifica si ras-verifica daca e cazul, pentru a nu induce pe nimeni in eroare.
Parerea mea :) .
Vriies a scris:
Ce se intampla atunci cand copilul iese in lumea "reala", in Bucuresti, Pitesi, Marasesti, New York, Cape Town, Montevideo, Tokyo sau aiurea?...Pai, el pur si smplu se adapteaza societatii in care traieste, urmand concomitent preceptele educationale care i-au fost insuflate precum si "propriul drum".
Trebuie pregatit pentru viata asa incat sa nu i se fure toti banii la primul colt de strada si sa ramana in viata pana se dezmeticeste. In Glasgow de pilda, daca porti un tricou verde in cartierul nepotrivit, poti fi injunghiat.E drept, se spune ca oamenii buni au noroc, dar nu te poti baza exclusiv pe asta :) .
Marinel a scris:
Îi spui copilului că sunt pe lume şi oameni răi. Dar cum îi zugrăveşti, în aşa fel încât să nu îi fie frică de ei, dar să le poată face faţă? Află şi singur, oricât ar fi de bine ocrotit că pe lume există şi durere, şi moarte. Poate să nu se teamă de ele? Ce face până reuşeşte să deosebească teama de prevedere? Atunci când ceilalţi copii îl îndeamnă să se caţere într-un copac înalt, cu crengi putrede?
Il inveti sa fie obiectiv si realist. Sa isi dea seama ce merita si ce nu merita facut, sa stie sa puna piciorul in prag, chiar si cand e vorba de orgoliul propriu (poate orgoliul il impinge sa se urce in acel copac dar stie ca are sanse serioase se ajunga in spital, ceea ce ar fi mult mai rau decat tatonarile colegilor). Cat despre oamenii rai, sau disfunctionali (chiar si temporar) trebuie invatat ca acei oameni au o problema, si a privi lucrurile rece (a sti ca au o rpoblema si se comporta anapoda din cauza asta) il pune intro pozitie de superioritate.
Plus toata intelepciunea populara - sa incerci sa faci bine/ sa nu faci rau pentru a dormi bine noaptea, roata se intoarce, poarta-te cum vrei sa se poarte altii cu tine samd. Asta pentru a il invata sa nu se prinda in joculete psihologice stupide, care sa ii consume timpul si energia, sau sa aiba consecinte concrete.
Mai trebuie de asemenea invatat sa nu astepte perfectiunea pentru ca orice om are momentele lui de stres, oboseala, dileala, confuzie etc, si nu trebuie sa asteptam ce nu putem oferi (perfectiunea). Asta il ajuta sa treaca mai usor peste iesirile de moment sau rautatile unora, precum si peste ale lui.
