Jocuri psihologice

Athmy a scris:

Vorbesti despre iubire ca mecanism de aparare. Eu nu cred ca victima isi iubeste agresorul. Dar poate fi atasata de agresor din cauza convietuirii cu acesta.

Ba, in unele cazuri il iubeste, poate chiar il adora, cum a fost cazul cu poporul german si Hitler. Cei care folosesc iubirea ca mecanism de aparare sunt pocăiţii. Sa-ti ierti aproapele de 70 de ori cate 7 pe zi. Psihologia ne spune ca agresorul nu se va schimba, si ca resursele creierului sunt limitate, asadar la un moment dat, ti se umple paharul. Este si momentul in care se instaleaza simptomul psihiatric la copil. Toti copiii isi iubesc parintii, dar nu toti parintii isi iubesc copiii. Parintele este cauza simptomului psihiatric, iar copilul este purtatorul. Solutia e ca acesti copii sa-si asculte parintii cu ochii deschisi si sa nu-i mai iubeasca, sa vada ca vorbele mari nu sunt insotite de fapte, si ca orice spune un asemenea parinte conduce de fapt la sinele sau ranit al carui purtator devine copilul (ca recipient al afectelor mizerabile ale parintilor).

Big Lebowski a scris:

Cei care folosesc iubirea ca mecanism de aparare sunt pocăiţii. Sa-ti ierti aproapele de 70 de ori cate 7 pe zi.

Destinul pocaitilor care convietuiesc cu agresori e tragic. Vor fi devorati de acestia (si cel mai probabil vor ajunge sa semene cu agresorii lor, prin intermodelare conjugala). Solutia pentru supravietuire ar fi "dinte pentru dinte si ochi pentru ochi", adica apararea si despagubirea. Dar despagubirea de cele mai multe ori nu e posibila in plan psihologic. Vorbele nu mai pot fi retrase. Asa ca in relatii canibalice, verdictul este "divort", daca terapia de familie eşueaza sau nici nu a avut loc. Macar unul sa fie salvat din cei doi.

Ninja2 a scris:

E bine sa le gasesti scuze a?

Nu, e mai bine sa faci sport, ihi Lasa ca ajungi si tu ca ei, si sa vedem cum te prezinti.

Athmy a scris:

Nu, e mai bine sa faci sport, ihi Lasa ca ajungi si tu ca ei, si sa vedem cum te prezinti.

Au casa mare ai tai, sa-ti lase mostenire?

ce dragut esti

Pai nu toti sunt ca tine Big boss

Tata nu are bani, nu a putut strange nimic toata viata, ca a crescut 3 copii. Mama e la pensie cu 5 milioane pe luna. Tata a ajuns angajat la buget si traieste cu frica in san sa nu il dea afara. Nu mai spun de salarii, si e om destept, nu ca mine.

Bunica strange toata pensia pentru noi. Eu il ajut pe fratele meu cu bani, inca e student. Ce mai vrei sa stii despre o familie?

Athmy a scris:

ce dragut esti

Pai nu toti sunt ca tine Big boss

Tata nu are bani, nu a putut strange nimic toata viata, ca a crescut 3 copii. Mama e la pensie cu 5 milioane pe luna. Tata a ajuns angajat la buget si traieste cu frica in san sa nu il dea afara. Nu mai spun de salarii, si e om destept, nu ca mine.

Bunica strange toata pensia pentru noi. Eu il ajut pe fratele meu cu bani, inca e student. Ce mai vrei sa stii despre o familie?

Bravo, sunteti o familie ca la carte, ne poti da lectii, ca noi aici la psihologie discutam mai ales despre psihopati.

Daca te mai legi de familia mea o incurci. Cu psihopati cu tot

Athmy a scris:

Daca te mai legi de familia mea o incurci. Cu psihopati cu tot

Mai citeste odata ce am scris.

Sa revenim la oile noastre. Secretul vindecarii pentru victima este in a inceta sa-si mai iubeasca agresorul, in a inceta sa mai fie dependenta de el. Nu exista vindecare intr-o relatie simbiotica.

Victima nu isi iubeste agresorul. E o relatie de dependenta.

Referitor la familie: nu e deloc ca la carte, dar e a mea

Athmy a scris:

Victima nu isi iubeste agresorul. E o relatie de dependenta.

Ba, copiii isi iubesc parintii agresori/impostori. De aici si vulnerabilitatea lor care poate dura dincolo de moartea parintilor.

Athmy a scris:

Victima nu isi iubeste agresorul.

victima spera la reciprocitate, indiferent de cat de prost e tratata.

Imagineaza-ti ca victimele au un rezervor de iubire vesnic gol si au impresia ca numai agresorul poate umple acel rezervor. De asta spera la iubirea agresorului, netinand cont de toate momentele umilitoare, toate dezamagirile, abuzurile etc traite alaturi de agresor.

De asta adultii care au fost agresati in copilarie sunt atat de dependenti de parinti, se muta aproape de ei (sau nu se muta deloc), sunt total la dispozitia lor; pentru ca sinele lor optimist spera.