ONΞIRΘS a scris:
*s-a incercat "vindecarea" de viciul fumatului, prin acei plasturi cu nicotina, dar pentru ca lipseste componenta psihologica, care dă satisfacția/iluzia sfidarii, nu s-a vindecat nimeni ci s-au întors la țigara clasica.
SFIDÁ vb. I. tr. A brava, A înfrunta, a privi pe cineva sau ceva cu dispreț, A înfrunta cu dispreț (neglijând pericolele), cu ostentatie.
De la luleaua de lemn la narghileaua electronică
Dacă ar fi adevărat că fumatul are doar o componentă orală, ca și mâncatul în exces, prin care copilul din subiect își conferă sieși un substitut de dragoste (neprimită de la părintți) prin plăceri gustative, olfactive, atunci fumătorii ar putea lesne înlocui fumatul cu bombonele cu nicotină. Dar nu pot. Pentru că suptul bombonelelor, din nou, nu conferă componenta psihologică a sfidării. Deși conferă componenta chimică satisfacerii dependentei chimice. Ritualul fumatului, nu e un ritual care are la bază doar nevoia de structurare a timpului. Pentru că dacă ar fi așa, atunci oamenii și-ar găsi cu siguranță alte ritualuri, nu atât de costisitoare și nu atât de nocive. Dar fumatul trebuie să rămână fumat. Așa că s-a ajuns la țigara electronică cu toate accesoriile ei. Eu ca nefumător, n-aș fuma în veci așa ceva. E ca și cum aș face sex cu o femeie de plastic.
temporar a scris:
de ce mi-ati mutat topicul? as fi vrut o discutie separata a jocurilor ca adictie. Si as fi vrut sa-l vada mai multa lume, nu sa se piarda mesajul pe a n'spea pagina a altui topic.
daca nu-mi dati topic separat partea a doua nu mai vine.
Atunci le vor vedea aici.
Topicul ăsta a intrat la apă, pentru că lumea crede că jocuri înseamnă ceva jocuri de genul baba oarba sau jocuri de socializare. Nici vorbă, jocurile psihologice sunt parte integrantă a psihologiei criminale (Criminal Psychology) și relevă motivațiile care stau la baza comportamentelor criminale (de ce își dau unii în cap cu toporul, de ce alții fac masacre în masă, sau de ce alții se sinucid, etc.)