Început de acces realitate, Mar 15 ian 2013 · 115 răspunsuri · 19.440 vizualizări
mi-a ramas fraza incompleta, asa ca am completat-o.
... reamintesc ca, tridimensionalitatea insasi, este un concept adoptat de umanitate ca realitate absoluta (asa cum e si conceptul general, al existentei materiei si al unei lumi materiale), asa ca nu avem de unde sa stim ce anume primesc senzorii nostrii intru decodare de catre entitatea ce suntem.
omul nimeni a scris:Din motive intemeiate sau nu, "iti trage nevasta o tigaie-n cap"; intrebare:Tigaia fiind o traire a ta, nevasta fiind o traire a ta, corpul tau fiind o traire a ta, leziunile si durerea fiind trairile tale, cum se face ca nu esti responsabil de tine insuti, permitand asa ceva?
Acesta e nivelul si intrebarea la care ma aflu
Imi pare rau pentru ce ti s-a intamplat, sper ca era o tigaie de aluminiu. Acum inteleg de ce privesti materia ca pe o traire,si mie mi-a cazut o data o caramida in cap si multa vreme am fost convinsa ca pot demonstra ca Mos Craciun exista.
Noi si tot ce este in jurul nostru este energie.
Ecuatia faimoasa a lui Einstein, e=mc2 arata ca materia poate fi transformata in energie si vice-versa.
Si staririle de agregare a materiei sunt ceea ce ne inconjoara pe noi.
Dar ca sursa e pura energie.
Noi nu trecem prin zid datorita fortei electromagnetice caci atomii sunt neutrii din punct de vedere electric...altfel am putea face si asta.
Un rus parca facuse un experiment si a facut o taietura la un copac si cu un film foarte sensibil a putut vedea cum din aceea taietura de la copac iesea o raza luminoasa.
Daca ati vazut filmul sau ati citit cartea "Profetiile de la celestine" recomand.
Editat Joi 17 ian 2013 11:37
Aseneth a scris:Imi pare rau pentru ce ti s-a intamplat, sper ca era o tigaie de aluminiu. Acum inteleg de ce privesti materia ca pe o traire,si mie mi-a cazut o data o caramida in cap si multa vreme am fost convinsa ca pot demonstra ca Mos Craciun exista.
Cred ca era Dry Cooker, de aia a inregistrat asa vanzari notabile.
Si acum nu mai crezi in Mos Craciun ? 
harald a scris:Mie mi se pare că tocmai asta face stroboscopul, demonstrează că ochiul preia cadre, nu flux continuu.
Scuze, stroboscopul nu demonstreaza decat ca aia face stroboscopul.
harald a scris:Dacă vrei să te convingi că asta e mai mult dec
lynxul_negru a scris:2. Nu stiu ce vrei sa spui cand zici ca o percepem fragmentata. Ia de exemplu saltul unei pisici. Asta este un fragment de realitate, dar miscarea ei eu o vad continua si nu am intalnit nici o indicatie ca ar fi altfel. Miscarea pisicii, derularea acestui fragment de realitate nu se face in cadre, ca intr-un film de 8 sau 35 mm.
Cu privire la realitatea acestui fenomen, salt al pisicii; tu nu-l observi dec
lynxul_negru a scris:Exact la fel si in cazul simulismului. Nimic nu indica, nu sustine teoria aia, in veme ce pentru teoria realitatii "reale" avem marturia simturilor, careia se adauga numarul mare de experimente stiintifice si observatii care confirma marturia simturilor.
Pentru mine mărturia simţurilor nu e suficientă. E nevoie şi de raţiune, dar mai ales de imaginaţie. Fără acestea din urmă, şi doar cu simţurile, nu ar fi existat progres. Simţurile sunt plăsmuire a creierului. Nu există culori, nu există sunet, nu există stări de agregare, nu există miros. Toate astea sunt o creaţie a "softurilor" existente în creier, care şi ele lucrează cu ajutorul curentului electric creat de reacţiile chimice.
Există un experiment imaginar numit "brain-in-vat", prin care, unui creier extras din corp, i se ataşează un supercalculator care induce creierului toate trăirile şi simţirile posibile. Aceste trăiri şi simţiri sunt în prealabil programate pe calculator.
Pe lângă faptul că simţurile sunt o plăsmuire a unor programe din creier, simularea lumii e arătată şi de însăşi modul cum s-a ajuns la formularea ei: probabilitatea. Adică puterea de calcul va progresa aşa de mult, încât, se va ajunge ca tot mai mulţi oameni să poată crea tot mai multe simulări autentice de civilizaţii, aşa încât, numărul indivizilor cu conştiinţă va creşte exploziv. Se va ajunge la un aşa mare număr de indivizi cu conştiinţă simulaţi, încât probabilitatea ca noi toţi, să fim la rândul nostru parte dintr-o simulare, e mare. Adică, vor fi aşa de mulţi oameni simulaţi în "jocurile pe calculator", încât va fi destul de improbabil ca noi să fim reali, indiferent ce ar însemna "real".
lupini a scris:Adică puterea de calcul va progresa aşa de mult, încât, se va ajunge ca tot mai mulţi oameni să poată crea tot mai multe simulări autentice de civilizaţii,
Nu va progresa chiar atât de mult, fii liniştit :P
În primul rând, "simulare autentică" e un oximoron, nu crezi? În al doilea rând, o simulare se poate face atunci când modelul folosit este mai simplu decât originalul a cărui simulare se doreşte. În cazul Universului nu e valabil asta, modelul este la fel de complex ca şi Universul însuşi. Transmisia la TV a unui meci e un bun exemplu de simulare, dar e totuşi mult simplificată faţă de meciul de pe stadion.
Ce vrei tu e ca şi cum şi-ar dori cineva să aibă "toţi banii din lume" 
. Teoretic ar fi posibil, dar e mai mult decât nepractic, iar când i-ar avea, ar descoperi că aceia nu mai sunt bani, în sensul iniţial al termenului. La fel e şi cu simularea ta "autentică", iar tu nu vrei doar una, ci mai multe. Adică de mai multe ori "toţi banii din lume", nu doar pe toţi! 
Alt subiect de meditaţie: noţiunea "putere de calcul" are sens doar în prezenţa unui hardware pe care respectivele procese rulează, nu crezi? Se poate face şi aici o analogie cu o transmisie TV: tu poţi vedea la televizor un meci, dar ai neapărată nevoie de un televizor acasă şi de nişte camere de luat vederi pe stadion, iar dacă ar fi să plăteşti singur costul tuturor echipamentelor implicate, ar fi muuuult mai ieftin să plăteşti deplasarea cu avionul până la stadionul respectiv. Foarte puţini oameni de pe planetă ar putea suporta costurile tuturor echipamentelor implicate în transmisie, ca să vadă neapărat acel meci, dar mult mai mulţi ar putea face deplasarea la stadion, chiar venind de la mii de km.distanţă.
Iar dacă acasă poţi să vezi simultan mai multe meciuri pe mai multe televizoare (mai multe simulări pentru o singură persoană, cum zici tu) în primul rând ai avea nevoie de mult mai multe televizoare şi echipamente de transmisie, iar pe mai multe stadioane deodată nu poţi fi prezent. Ceea ce e doar un alt mod de a spune că în viaţă nu le poţi avea pe toate :P
Editat Vin 18 ian 2013 15:08
harald a scris:Nu va progresa chiar atât de mult, fii liniştit
În primul rând, "simulare autentică" e un oximoron, nu crezi? În al doilea rând, o simulare se poate face atunci când modelul folosit este mai simplu decât originalul a cărui simulare se doreşte. În cazul Universului nu e valabil asta, modelul este la fel de complex ca şi Universul însuşi.
Alt subiect de meditaţie: noţiunea "putere de calcul" are sens doar în prezenţa unui hardware pe care respectivele procese rulează, nu crezi?
Dacă analizăm conceptul de singularitate tehnologică, nu doar că e posibil, dar e şi probabil. Tehnologia progresează exponenţial, nu liniar. Am scris despre asta pe aria despre Tehnologie.
"Simularea autentică" are sens de "realitate simulată", ce e diferită de "realitatea virtuală". Aceasta din urmă există şi în prezent, chiar şi în sub formă comercială, fiind prezentă în jocuri. Oricine poate face diferenţa între un personaj dintr-un film, şi unul dintr-un joc video. În cazul "realităţii simulate", nu se va mai putea.
În privinţa complexităţii, se poate ajunge la "paradoxul lui Russel", care spune că o mulţime poate fi membră a ei însăşi. Adică Universul "autentic", poate conţine complexitatea Universului simulat.
Da, noţiunea de putere de calcul, are sens numai în prezenţa unui hardware. Acuma, că noi înţelegem prin asta cabluri, tranzistori sau diferite tipuri de răcire, e la fel ca şi ceea ce înţelegeau medievalii hardware-ul (nu ştiu cum s-ar spune în latină), prin bilele înşirate pe aţă, sau sârmă, care alcătuiau harware-ul abacului. :)
lupini a scris:Da, noţiunea de putere de calcul, are sens numai