observant

O dedicatie pentru femeile acestui forum, de ziua lor, 8 martie, cand toate femeile sunt eterice si transcendente. Si o dedicatie pentru barbati, ca sa nu se simta neglijati, caci ar suferi in tacere: o melodie despre esenta masculina.

Baudelaire nu era gay, el doar a zis doamnei Meurice din Bruxelles ca este homosexual, spion al politiei si ca si-a ucis tatal, ca sa o socheze. Apoi s-a distrat pe seama ei ca l-a crezut. In schimb a scris poezii despre lesbiene, ceea ce, sa recunoastem, multi barbati fac la un moment dat in viata lor, curiosi fiiind de enigmele feminitatii.

Nu

Eu nu mai sunt acum decat un observator, o bucata de nimic inzestrata cu reflectie. O constiinta redusa la ultima esenta. Constiinta ultima, care nu mai are atribute, nume, caracteristici sociale. Cum ar putea ei sa iti spuna ce sunt? In viata trecem prin etape, iar in aceste etape pierdem ceea ce credeam ca suntem.

Tu esti poezie pura, Aseneth, esti arhetipul de care vorbea Baudelaire cand fredona sub soarele bucuriei de a trai, despre tine canta el astfel: "Frumoasă sunt, cum este un vis cioplit în stâncă Şi sânii mei de care atâţia se striviră Poeţilor o mută iubire le inspiră, Materiei asemeni, eternă şi adâncă. În larg azur ca sfinxul stau mândră şi ciudată; Mi-i inima de gheaţă şi trupul cum sunt crinii; Urăsc tot ce e zbucium tulburător de linii Şi nu plâng niciodată şi nu râd niciodată. Poeţii, pe vecie ursiţi făpturii mele, Ca-n faţa unui templu cu mândri stâlpi senini, Îşi vor petrece viaţa în studii lungi şi grele; Căci am, ca să-i înduplec pe-aceşti amanţi blajini, Oglinzi în care totul mult mai frumos se-aşterne: Adâncii mei ochi limpezi, plini de lumini eterne."

Esti o minte frumoasa, prietene. O minte sclipitoare. Ca un diamant ce licareste in obscuritatea lumii, pentru ca luna luciditatii isi varsa razele in el, iar el se joaca frumos cu ele, caleidoscopic.

Pentru ca aici e coltul filosofului, iar eu sunt si un filosof, in felul meu, pasionat de filosofie de tanar, am sa ofer si eu perspectiva mea asupra lipsei de rabdare. Si am s-o fac impartial si stiintific obiectiv, in stilul meu inconfundabil. In opinia mea indelung slefuita in ceasuri fericite de meditatie asupra lumii si a spiritului uman, am descoperit, studiindu-mi psihicul incalcit, dar si mintile semenilor mei stranii, ca lipsa de rabdare provine de la faptul ca oamenii apara idei gresite. Ei iubesc aceste idei gresite, nu doresc sa le schimbe. Se simt bine in confortul lor caldut, aromat. Insa le face placere sa se vada pe ei insisi ca fiind capabili de dezbatere, nuantati, obiectivi, deschisi la minte. Asa ca intra in dezbateri cu arsenalul lor de idei gresite, punandu-le pe masa la testare comuna. Acolo ei observa nauciti ca ideile lor gresite sunt facute praf de catre ideile corecte ale altora, pentru ca ideile corecte sunt adevaruri, iar adevarul sparge ideea gresita ca o piatra care loveste o vaza din dinastia Ming, splendida in imitarea originalului, dar falsa in esenta. Posesorul ideilor gresite intra in disonanta cognitiva. El intelege in adancul sau ca ideea corecta a celorlalti este adevarul, pentru ca ii simte frumusetea dura, genuina. Dar isi confunda, vai! ce trist, ideea gresita cu sinele sau. El nu poate renunta la ideea gresita, asa cum un copil nu vrea sa renunte la ursuletul lui drag, smotocit si flocait si slinos, doar pentru ca a dormit cu el de micut. Sau poarta dupa el o carpa zdrentuita, pentru ca este "paturica lui", talismanul lui. Disonanta cognitiva este super obositoare. Cel care a intrat in fibrilatie cognitiva sufera, se zvarcoleste, dar nu vrea sa dea drumul ideii gresite, pentru ca, desi stie ca este ultragresita, e a lui, a cocolosit-o de multa vreme, cam de pe vremea cand era un bot de huma cu ochi splendizi care era dus la bunici la biserica si privea lumea cu mirare metafizica, iar creierutul lui era prea nedezvoltat in cortextul prefrontal pentru a putea intelege ca ideile gresite cu care il infecteaza parintii dragi, bunicii dragi si comunitatea draga erau gresite de milenii. Pentru ca el iubeste neamul, familia, comunitatea urbana, prietenii de la bisericuta maramuresana, cu preoti corupti care fura mosteniri, dar acestea sunt lucruri ignorate si despre care nu e frumos sa vorbesti. Atunci posesorul ideii gresite, care nu poate renunta la ideea gresita, pentru ca simte in mod eronat ca astfel si-ar pierde sinele, dar el nu stie ca nu e asa, da vina pe cel care a venit cu ideea corecta. Va zice minciuni despre el (de exemplu, ca sta si nu face nimic pentru comunitate, cand de fapt acel tip s-a luptat toata viata cu balaurul si a fost ars pe 90% din suflet de gurile de foc ale acestuia, in vreme ce apologetul sistemului religios malefic a validat si intarit balaurul, ca sa faca balaurul si mai mult rau celor care ii denunta monstruozitatea). Spune ca e impertinent. E ca o fetita miculuta si draguta, atat de fermecatoare, care e furioasa pe maturul ce i-a demonstrat ca Mos Craciun nu exista. "Cum? Nu exista fabrica de jucarii la Polul Nord? Nu se poate, e atat de urat ce zici!" Maturul ii explica plin de rabdare ca decat o fictiune frumoasa, dar care ascunde monstruleti in spate, mai bine sa ne suflecam mainile sa cladim o fabrica reala de jucarii aici, langa noi, fara sa mai intarim balaurul odios. Dar fetita e suparata foc! In concluzie: atunci cand expui idei corecte, adevaruri, nu iti vei pierde niciodata rabdarea. Asa cum eu am dovedit in dezbatere o rabdare care m-a uluit pana si pe mine insumi! Un adevarat filosof ce a atins ataraxia! Si asta fara eforturi. Tot ce a trebuit sa fac a fost sa renunt la minciunile ce imi infestau mintea. Si mintea s-a clarificat ca un cristal, si acum ideile corecte se sustin singure, pentru ca adevarul straluceste in intunericul manipularilor balaurului. Cine se ataseaza de idei gresite va fi inevitabil nerabdator, iritat. Pentru ca nu le poate apara de fapt, fiind ele minciuni primite de la altii, precum si autoamagiri. Multumesc pentru dezbatere, sunteti extraordinari, dragilor, va iubesc pe fiecare! (cum ar zice Florin Piersic)

King1, m-ai ghicit perfect cu melodia dedicata. Este una dintre cele mai frumoase auzite de mine in viata. Nu o stiam. Surprinde perfect subiectul topicului meu, ar putea sa-i fie ilustratie muzicala. Mersi. :) Iti raspund cu una in acelasi stil: Fiero, multumesc pentru gandul bun, sper sa-ti placa asta:

Ai acest drept, ti-l respect. Impertinenti sunt cei care invadeaza si distrug suflete bune, asa cum episcopul de la Husi a lezat grav un preot luptator pentru dreptate si adevar, care a denuntat raul: preotul Lucian Botez. Acest preot este un erou. Cei ca episcopul ranjitor sunt impertinenti. Eu nu.

Pentru King1, Adal, gargbird, interlocutorii mei in topicul-problema, dedic o melodie care onoreaza principiul masculin:

La recomandarea calduroasa a lui Vriies, fac o dedicatie muzicala pentru partenerele mele de dialog de pe topicul meu spinos, pentru ca se apropie 8 martie, intru onorarea spiritului feminin creativ, cald, generos si vindecator: Enki, Kleopatrah, Lucia. O melodie care este un miracol in infern, care ofera armonie pentru a merge mai departe, energizand si motivand atunci cand te simti trist sau obosit. O dedicatie pentru Vriies, o melodie care arata esenta paradoxului de a trai omenos intr-o lume dificila. E prima care mi-a venit in minte, asa ca nu e ceva de analizat aici.